Teatrul Excelsior are o nouă conducere de ceva timp şi o nouă direcţie. Şi-a propus să se adreseze nu doar adolescenţilor, ci şi tinerilor, să zicem până în 35 de ani.
Cu o abordare fresh, un festival internaţional de teatru tânăr (X Fest) care a avut anul acesta prima ediţie şi o trupă de actori super talentaţi, Teatrul Excelsior apare tot mai des în prim-plan. Au făcut-o cu Opera de trei parale, cu Familia Addams, cu Minunata lume nouă. Am văzut în ultimii ani tot mai multe spectacole bune puse în scenă la Excelsior.
E un teatru care îşi propune să ridice probleme, să dea de gândit. E făcut de 30-somethings pentru 20 şi 30-somethings şi se vede asta. Multe spectacole au în substrat dileme actuale.
Tot în categoria asta intră şi (R)Evoluţie. Cu un text care pleacă de la Ghidul de supraviețuire în secolul XXI de Yael Ronen și Dimitrij Schaad, cu o distribuţie aleasă excelent, spectacolul în regia lui Radu Nica este extrem de fresh. Şi nu pentru că acţiunea se întâmplă în viitor, peste fix 20 de ani. Am văzut destule spectacole plasate în viitor care plictiseau, ba chiar enervau.
(R)Evoluţie îţi articulează întrebările pe care ţi-e frică să ţi le pui în momentul ăsta şi pe care le amâni crezând că e departe viitorul ăla.
Până unde ajungem cu programarea genetică a copiilor noştri?
Ce mai rămâne din relaţiile noastre dacă tot ce facem este online?
Cât control mai avem asupra tuturor dispozitivelor smart pe care le avem în case?
Ce se poate întâmpla dacă vom trimite tot mai multe date personale giganţilor tech?
Şi nu face asta într-un mod panicard şi paranoic, ci extrem de pertinent, chiar dacă sunt anumite tuşe comice.
Ideea are la bază cărţile lui Youval Noah Harari, cu volumul său „21 de lecţii pentru secolului 21”. Mi-a plăcut că exerciţiul de imaginaţie este aplicat şi pentru actori, cei care peste 20 de ani ar putea deveni şomeri. Ce utopie! aţi putea spune. Nu e deloc utopic dacă ne gândim la greva de peste 100 de zile a actorilor de la Hollywood, care a fost fix împotriva folosirii AI-ului.
Distribuţia este excelent aleasă, cu Alex Călin în dublu rol, de ghid prin această lume a viitorului şi de medic specializat în modificarea genetică, cu Andreea Hristu pe care am mai văzut-o şi în Opera de trei parale, cu Mircea Alexandru Băluţă care îl joacă foarte bine pe Lurch în Familia Addams. Surpriza a fost Matei Arvunescu, extrem de versatil, după cum veţi vedea în spectacol dacă prindeţi bilete.
Mi se pare că genul ăsta de spectacol este cartea de vizită a noului Excelsior. Cu un decor muncit, cu un text bun, cu o interpretare memorabilă. E diferenţa dintre „da, am văzut un spectacol drăguţ” şi „wow! ce mişto a fost”.
Următoarele reprezentaţii sunt pe 12 şi 13 decembrie. Biletele sunt aici, în partea de jos a paginii. Grăbiţi-vă, sala de la Excelsior e mică, se umple repede.
