Tag

teatru

FITS 2018: Cultura nu e rezervată elitelor

1

Cred că cea mai importantă idee cu care am plecat de la FITS anul acesta e că trebuie să conving mai mulţi oameni să vină la festival (şi la teatru, în general). 

Mi-aş dori tare mult să nu mai pară că participarea la un festival de teatru e vreo teză de doctorat. De fiecare dată când vorbesc cu cineva despre asta observ un dram de admiraţie care nu mi se pare justificată. Iar atitudinea respectivă apare din cauza oamenilor care încearcă să prezinte teatrul ca pe o activitate elitistă la care nu are acces oricine.

Toţi cei care au experimentat FITS-ul au văzut că atmosfera specială nu are legătură cu elitismul, aşa că fiecare din ei a revenit ani la rând. 

Nu-i băgaţi în seamă pe cei care încearcă să înfăşoare cultura cu o aură de exclusivism, cel mai probabil vor să-şi protejeze statutul special pe care îşi închipuie că îl au. Mergeţi la teatru, mergeţi la festivalul de la Sibiu, anul viitor are loc între 14 şi 23 iunie. Experimentaţi, îndrăzniţi să alegeţi chiar şi spectacolele care par mai ciudate. N-o să vă placă toate, n-o să înţelegeţi mare lucru din unele, dar sigur veţi pleca super impresionaţi de la multe din ele.

Iar dacă spectacolele de teatru nu vă atrag, puteţi alege dans contemporan, circ (de vreo 2 ani sunt nişte spectacole excepţionale) şi spectacole de stradă care vă vor aduce un mare zâmbet pe faţă. Şi odată ce aţi prins gustul, scrieţi cât mai mult despre asta, încercaţi să le arătaţi şi altora cât de accesibilă e această formă de cultură. Nu vă temeţi de criticile specialiştilor care trăiesc în bula culturală. Oamenii sunt cei care vă vor mulţumi pentru că le-aţi deschis ochii.

FITS 2018: O contribuţie uriaşă pentru teatrul din Sibiu

0

Festivalul de la Sibiu nu e doar o sărbătoare pentru publicul din oraş şi pentru turişti, e şi o mare oportunitate pentru artişti. Am văzut deseori în public actori şi dansatori care merg să vadă spectacolele altor artişti, care analizează cu atenţie fiecare replică, fiecare mişcare.

Cei mai uşor de recunoscut sunt actorii din trupa locală. Cred că nu e spectacol la care să nu văd pe cineva de la Teatru Radu Stanca, în special actorii mai tineri. Oameni care mai fură meserie de la colegii lor şi aplică apoi în spectacole pentru publicul sibian.

Deloc întâmplător, în ultimii ani am avut surpriza să descopăr o mulţime de tineri actori foarte talentaţi la TNRS. Dincolo de Faust, Metamorfoze şi alte câteva spectacole cunoscute pentru care vine lumea, există o stagiune extrem de valoroasă la Sibiu.

Am fost plăcut impresionat de “Iubirea la oameni”, un text rusesc pus în scenă de Bogdan Sărătean. Am remarcat câteva feţe noi, aşa cum s-a întâmplat şi la “Povestea prinţesei deochiate”, premiera din acest an a lui Purcărete.
Pe lângă actorii tineri, mi se pare că şi ceilalţi devin tot mai buni de la rol la rol. Ioan Paraschiv sau cătălin Pătru sunt numele care îmi vin acum în minte. Şi Cendana Trifan sau Cristina Ragos. Mă rog, nu că ei n-ar fi tineri, dar au deja câţiva ani buni de experienţă.

Nu e numai despre Ofelia Popii sau Adrian Matioc, la Sibiu sunt o mulţime de actori talentaţi. Iar secretul lor cred că ăsta e: în fiecare an au ocazia să vadă spectacole extrem de bune, venite din toate colţurile lumii.

Foto: Cristi Cojocariu

FITS 2018: Kabuki pe înţelesul tuturor

1

Silviu Purcărete a pus în scenă un nou spectacol la Sibiu pe care am avut ocazia să-l văd zilele trecute. “Povestea prinţesei deochiate” este o adaptare în variantă europeană a unei piese kabuki a lui Tsuruya Nanboku al IV-lea. Teatrul dramatic japonez (kabuki) face parte din patrimoniul mondial UNESCO, îşi are originile în secolul al XVII-lea şi este uşor de recunoscut prin acele kimono-uri cu care sunt costumate personajele.

Cred că am intrat la un astfel de spectacol în urmă cu câţiva ani, tot la Sibiu, legătura dintre teatrul japonez şi FITS fiind îndelungată. Ţin minte că mi s-a părut extrem de ciudat totul, greu de urmărit, însă un spectacol vizual foarte frumos.

Ce reuşeşte Silviu Purcărete cu acest spectacol e să aducă mai aproape de europeni cultura japoneză şi teatrul kabuki. Scenariul este unul adaptat chiar de Purcărete, iar producţia e impresionantă. Vizual, spectacolul arată ca un kabuki, însă aici se încheie asemănările şi începe adaptarea.

Citeste tot articolul

Cum adaptăm spectacolele pentru copiii de azi?

0

Zilele astea sunt la Sibiu, la Festivalul Internaţional de Teatru. Mi-am început seria de spectacole cu “Apolodor. Călătoria unui Pinguin”, o producţie a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Republica Moldova.

Eram curios să văd un alt “Apolodor”, după ce l-am văzut de vreo 2 ori pe cel al Adei Milea. Nu mă aşteptam la ceva similar, pur şi simplu voiam să văd cum e pus în scenă un astfel de spectacol în Moldova. Aşteptam, probabil, un moment pentru copii mici şi copii mari. N-a fost cazul, spectacolul era unul pentru copii mici şi foarte mici.

Dar chiar şi aşa, publicul ţintă n-a fost foarte impresionat. Un spectacol care mi-ar fi dat un mare zâmbet pe faţă în copilărie (adică acum vreo 25 de ani), dar care nu i-a mişcat pe prichindeii zilelor noastre.

Citeste tot articolul

FITS 2018: Program parţial şi bilete

0

72 de zile până la ediţia cu numărul 25 a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Pentru că ieri a fost Ziua Mondială a Teatrului, s-au pus în vânzare primele bilete şi s-a afişat programul parţial. Ediţia din acest an se desfăşoară între 8 şi 17 iunie.

Vă recomand să vă planificaţi de pe acum o călătorie la Sibiu în perioada festivalului, biletele se vând foarte repede, la fel şi cazările decente. Sibiul în perioada festivalului e cu adevărat special, nu ştiu nicio persoană care să nu fi revenit după ce a gustat puţin din atmosferă. De asemenea, trebuie să aveţi în vedere că pe 14 iunie începe Campionatul Mondial de Fotbal, aşa că vă recomand să alegeţi primul weekend, ca să nu aveţi discuţii în casă. :D

Citeste tot articolul

Azi începe Festivalul Naţional de Teatru

3

Ediţia cu numărul 27 a FNT se desfăşoară între 20 şi 30 octombrie la Bucureşti. E momentul potrivit să vedeţi o serie de spectacole care se joacă de obicei în ţară. În ultimii ani a apărut acest trend al regizorilor mari care fac montări foarte bune pe la teatre din Cluj, Sibiu sau chiar Piatra Neamţ. Pe de-o parte asta se întâmplă pentru că vor să ofere şi publicului din provincie teatru de calitate, pe de altă parte au mai multă libertate acolo şi scapă de personaje gen Caramitru.

Multe spectacole sunt deja sold-out, că biletele s-au pus cu mult timp în vânzare, dar încă mai puteţi să găsiţi chestii mişto pe ici, pe colo. Am făcut mai jos o listă cu recomandări dintre spectacolele care nu sunt sold-out (la ora la care scriu articolul).

Pentru o duminică relaxantă m-aş duce să văd Fecioarele noastre grabnic ajutătoare, la Excelsior, în regia lui Răzvan Mazilu.

Citeste tot articolul

Pe tine cine te minte?

1

Ideo Ideis are anul ăsta o campanie de comunicare foarte mişto, centrată în jurul ideii de minciună-mit-stereotip, în contextul de azi al ştirilor false.

96% dintre adolescenții români se uită zilnic la televizor și 88% utilizează în fiecare zi internetul, dintre care doar 16% spun că nu au niciun cont de social media, conform unui studiu al UNICEF din 2013 despre situația adolescenților din România. Cum reușesc liceenii să facă slalom printre toate informațiile pe care le primesc de pe aceste canale? Cum putem să-i încurajăm să nu le mai considere din start ca fiind adevărate? Și mai ales, cum îi putem ajuta să verifice informațiile pe care le au înainte de a-și forma o opinie?

Citeste tot articolul

FITS 2017: Bucureşti. Instalaţie umană.

0

FITS-ul găzduieşte în fiecare an sute de evenimente. Anul ăsta au fost peste 500, înghesuite pe parcursul celor 10 zile de festival. E imposibil să le vezi pe toate, aşa că trebuie să faci nişte alegeri. Şi dacă spectacolele din stradă se repetă chiar şi câteva zile la rând, cele din sală pot avea doar câte o reprezentaţie. Aşa că alegi, renunţi, faci compromisuri între teatru şi dans sau circ şi vreo conferinţă de presă. 

Citeste tot articolul

FITS 2017: (Im)perfecţiunea care surprinde

0

Deşi FITS nu s-a terminat încă, cred că mi-am ales favoriţii, atât în ceea ce priveşte cel mai bun spectacol văzut, cât şi cea mai mare surpriză. 

Trupa Circa nu era deloc pe lista mea de priorităţi, ba chiar pot să spun că nu-i luasem deloc în calcul. Asta până când mi-a recomandat Diana să merg la “Perfecţiunea Imperfecţiunii”, spectacolul pe care australienii l-au susţinut la Sala Thalia miercuri şi joi.

Citeste tot articolul

FITS 2017: Oh, those russians!

0

Nu plănuisem o întâlnire cu Mihail Baryshnikov şi spectacolul său. Am stat puţin pe gânduri dacă să-mi cumpăr bilet atunci când s-au pus în vânzare, însă am decis că e mai bine să nu ţin un loc ocupat aiurea, mai ales că astfel de ocazii sunt atât de rare. 

Însă planetele s-au aliniat, aşa că am avut ocazia să particip la o conferinţă de presă, iar apoi chiar să văd spectacolul într-o repetiţie cu circuit închis. Cum zic actorii, “s-a dat un şnur” al spectacolului ieri seară, aşa că am avut din nou noroc.

Citeste tot articolul