Thomas Ostermeier montează o „Hedda Gabler” cuminte la TNB

Unul dintre cei mai apreciaţi regizori din Europa a montat la Bucureşti, la Teatrul Naţional. Thomas Ostermeier a ales Hedda Gabler, un text al lui Henrik Ibsen, scris în 1890. Spectacolul este un eveniment în sine, nu se întâmplă prea des ca unul dintre cei mai mari regizori ai momentului să monteze la Bucureşti. E o ocazie uriaşă pentru actorii implicaţi în proiect.

Ostermeier e recunoscut pentru îndrăzneală, pentru modul în care aduce în epoca noastră diferite subiecte. Numai că la Bucureşti a montat un spectacol destul de „cuminte”. Foarte lipit de text, cu o simplificare necesară în privinţa personajelor, cu o schematizare a întregii poveşti. Dar fără inovaţii.

Cu o distribuţie de top (Raluca Aprodu, Marius Manole, Crina Semciuc, Ana Ciontea, Richard Bovnoczki şi Alexandru Potocean), cu o scenografie foarte mişto, cu o muzică excelentă, Hedda lui Ostermeier aliniază toate elementele unui succes. 

Sunt multe momente în care spectacolul livrează, mai ales în prima jumătate de oră, în care Richard Bovnoczki are un tandem interesant cu Raluca Aprodu. Apare acolo o chimie între o soţie plictisită şi un soţ entuziast, dar cam aiurit.

Apoi cele două roluri principale se sting, dar sunt suplinite de personajele jucate de Crina Semciuc şi Marius Manole. Pe Marius Manole îl prinde bine rolul de om care deţine puterea, mi se pare că în ultimii ani l-am văzut mai mult în situaţii în care fugea constant. De inamici, de propriile lui frici, de responsabilităţi. 

După 2 ore rămâi cu o Hedda Gabler din care înţelegi ceva, e o poveste care merge din punctul A în punctul B. Poate că mi-ar fi plăcut să fie mai îndrăzneaţă abordarea, dar cred că 90% dintre cei care vor vedea spectacolul vor pleca mulţumiţi.