Am ajuns la Sibiu şi l-am găsit fix aşa cum îl lăsasem la ediţia trecută. Acelaşi entuziasm al voluntarilor, aceleaşi exclamaţii apreciative ale invitaţilor străini, aceleaşi grupuri de turişti veniţi să simtă oraşul în cel mai frumos moment al lui.
De-a lungul anilor am tot mers prin festivaluri şi, de obicei, magia se pierde după câteva ediţii. Chiar dacă lucrurile nu se schimbă, emoţiile ajung să se dilueze şi trăieşti mai mult din amintiri. E oarcum normal, omul se obişnuieşte cu binele. FITS-ul nu intră în tiparul ăsta. Deşi vin aici din 2012, mă bucur la fel de mult de atmosferă, trăiesc cu aceeaşi intensitate ultimii 20 de km de la ieşirea de pe Valea Oltului. Mi-a zis cineva că sunt parcă în transă. N-aş putea să explic de ce.
Sărbători fericite
Echipa de la Teatrul Naţional Radu Stanca devine uşor-uşor compania mea preferată de teatru, după spectacolele foarte bune pe care le-am văzut anul trecut. Şi nu mă refer la highlighturi precum Faust, Metamorfoze sau Călătoriile lui Gulliver, ci şi la spectacole ca Moroi la care am râs cu gura până la urechi anul trecut. Citeşte tot articolul