FITS 2021: Întâlniri irepetabile

Foto: Bogdan Botofei, FITS 2021

S-a încheiat FITS 2021, dar ecourile sale încă se mai aud. Am citit un interviu cu Ofelia Popii în Libertatea, un potret foarte bun cu coregraful Israel Glavan scris de Oana Vasiliu pentru Urban.ro, am văzut și câteva dintre clipurile sub umbrela #ÎntâlnirileFITS.

Și am pus mai jos un astfel de clip, cu Florin Piersic Jr., care explică de ce sunt irepetabile multe dintre întâlnirile astea de la FITS, de ce teatrul în sine e irepetabil. Chestia asta mi se pare mai pregnantă la Sibiu, unde joci un spectacol o dată, cel mult de două ori, apoi gata, acel ”setup” de public și sală dispare.

Uneori e un spectacol care n-o să se mai joace niciodată în România, alteori este o sală specială, mai rar e câte o premieră, așa cum a fost Freak Show vol. 2. Am intrat la Freak Show cu așteptări. Mi-a plăcut mult vol. 1, am fost dat pe spate de ”O mie de motive”, n-avea cum să fie slăbuț un one man show cu Florin Piersic Jr., mai ales pe un text scris de el. Și vol. 2 a livrat. Amuzant, surprinzător pe alocuri, în anumite momente profund. Mi-a plăcut și că am sesizat niște imperfecțiuni specifice primelor reprezentații și mă gândeam că îți trebuie ceva curaj să joci o premieră în cadrul FITS. În același timp e și o validare din partea oamenilor din festival, care programează un spectacol fără să-l fi văzut probabil.

Foarte mișto partea de sound și light design, dă un vibe de teatru de club. Probabil că acum 10 ani s-ar fi jucat la Green Hours. Spectacolul își are ”casa” la POINT (lângă Grădina Icoanei) și pe 29 septembrie are o nouă reprezentație, apropo. 

Altă întâlnire irepetabilă s-a produs la spectacolul Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba, al lui Eugen Jebeleanu. E acolo o coproducție româno-franceză pe care nu prea ai cum să o vezi de multe ori pe an. Sunt implicați 3 actori români și 3 actori francezi, e greu să aliniezi programele tuturor și să-i aduci în România în același timp pe toți.  Spectacolul e produs de ARCUB şi Compagnie des Ogres, fiind super apreciat de critici. A fost invitat în mai multe festivaluri din România și Franța, a primit o mulțime de cronici bune.

În mod normal se joacă la ARCUB, dacă îl prindeți merită să vă bateți pe bilete. L-am văzut ca pe o radiografie foarte actuală asupra fenomenului migrației, cu micile drame pe care le presupune asta. Cu trecerea de la un anumit set de probleme, la un alt set de probleme.

Ce aduce inedit spectacolul ăsta e că le permite actorilor (sau îi provoacă!) să se deschidă. Sunt acolo niște povești extrem de personale ale celor 6 performei. Citisem înainte de spectacol că Ilinca Manolache domină scena cu o interpretare excelentă, însă mi s-a părut că toți actorii și-au depășit limitele cu acest spectacol (în special românii, pe care îi mai văzusem jucând). 

Închei cu un gând legat tot de întâlnirile astea ireperabile. Programați-vă anul viitor o vizită la Sibiu. Mergeți mai întâi la spectacolele de stradă, nu vă trebuie bilet, doar o cazare în oraș. O să intrați fără îndoială în atmosfera asta specială și ulterior veți intra și în săli. Puteți să-mi mulțumiți când ne-om întâlni pe străzile Sibiului, eu sigur voi fi acolo.