Spectacole de teatru pe care să le vezi în 2022

Cu puțin noroc, anul ăsta o să avem mai multe ocazii de mers la teatru, poate după ce trece valul ăsta de Omicron o să se ajungă în punctul în care să fie declarată încheiată pandemia.

Oricum sunt deschise teatrele și azi, așa că am făcut o listă mică de recomandări. Revin zilele următoare și cu restaurante, podcasturi și alte lucruri pe care nu trebuie să le ratați anul ăsta.

Înainte de toate trebuie să știți că Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu are loc anul ăsta între 24 iunie și 3 iulie. Dacă totul merge bine o să fim pe-acolo măcat câteva zile.

Ediția din acest an a Festivalului Național de Teatru nu s-a anunțat, însă sper din suflet să nu fie tot online și anul ăsta, se va întâmpla prin noiembrie, în prima parte a lunii.

Astea două sunt niște ocazii foarte bune să vedeți mai multe spectacole interesante aduse din mai multe colțuri ale țării. Sau ale lumii, dacă ne referim la FITS.

Ce-am văzut deja şi vă recomand

Freak Show vol. 2 – Încă un one man show scris și jucat de Florin Piersic Jr., de obicei se joacă la Point, în zona Grădina Icoanei. L-am văzut la FITS, e excelent cât de bine surprinde anumite tipologii umane și particularități ale vieții de la noi. E un mare inside joke național, dacă vreți. N-o lungesc, dacă vreți să citiți o cronică mișto, iată textul lui Răzvan Penescu pe Liternet.

Tache, Ianke și Cadâr – incredibil cât de greu am prins bilete la spectacolul ăsta. A apărut vara trecută, acum de joacă la TNB și la Bulandra. Vedeți că la Bulandra sun 60 de lei cele mai scumpe bilete, la TNB sunt 155 de lei. Dar e același spectacol. O distribuție foarte bună: Mălăele, Mihai Constantin, Răzvan Vasilescu, Dana Dogaru. Matei Constantin joacă chiar în rolul fiului lui Tache, ceea ce e simpatic și cam atât. Mi-a plăcut Maria-Veronica Vârlan, e prima oară când o văd jucând. În rest e un spectacol bun, mult mai light decât cel din anii 2000 cu Beligan, Dinică și Marin Moraru. Dar dacă nu stai să le compari, rămâne un spectacol de văzut, o punere în scenă cam repezită pentru gustul meu, dar cinstită.

Iona – unul dintre spectacolele care m-au rupt anul trecut la FITS. Să vezi Iona lui Frunză cu Lari Giorgescu în biserica fortificată de la Cisnădioara e o adevărată experiență, dar sunt convins că spectacolul ăsta merită văzut și la București. Se joacă la Teatrul Dramaturgilor Români, pe Calea Griviței. Adrian Nour și Lucian Maxim completează excelent cu muzica lor întreagul tablou.

O mie de motive – tot un spectacol cu Florin Piersic jr., de data asta după un text de Duncan Macmillan. Un one man show în care se face și puțin crowd work, ceea ce asigură umorul într-o poveste, de altfel, tristă, dar plină de pozitivism. Merge foarte bine în momentele alea în care simți că nu mai vezi partea plină a paharului. Se joacă tot la Point și sunt programate destul de des reprezentații, dar fiți pe fază, că e sala mică și cu restricțiile astea intră mai puțini spectatori.

Lungs – un spectacol care se joacă la Teatrul ACT, cu Denisa Nicolae și Liviu Romanescu. Deși am avut mai multe ocazii să-l văd, pur și simplu nu s-au aliniat planetele până anul trecut. O poveste de dragoste actuală, complexă, cu suișuri și coborâșuri. N-ai cum să nu te emoționezi când vezi Lungs. Fiși cu ochii pe programările de la ACT, sigur o să-l prindeți.

Rămân valabile și recomandările din 2020, la fel și cele din 2019.

Ce am eu pe listă

Visul american – Un nou spectacol al Iarinei Demian cu Tudor Chirilă în prim plan. E un one man show care pare foarte promițător. Se joacă la Comedie, abia a avut premiera. Chirilă joacă 9 personaje, toate aflate în căutarea visului american. Textul a fost prezentat în premieră la New York în 1986 și e scris într-o perioadă în care americanii începeau să se lămurească în privința visului american. Așa că premisele sună bine bine de tot. Sunt cam scumpe biletele, 100 de lei, dar trebuie luat în calcul că pandemia a dat lucrurile peste cap și încasările sunt oricum mici din cauza capacităților reduse din săli.

Rosto – un spectacol în regia lui Alexandru Dabija, cu Marcel Iureș (plus Dan Rădulescu și Ionuț Toader). E deja rețeta obișnuită de la ACT, o rețetă care a reușit să readucă în atenția publicului o mulțime de texte interesante. Textul e al lui Caragiale de data asta, așa că ar trebui să fie foarte bun, nu?

Moș Nichifor – tot Dabija, tot Iureș, tot la ACT. De-a lungul ultimilor ani au fost puse în scenă o serie de texte din Creangă, diferite povești adaptate într-o formă sau alta. Moș Nichifor Coțcariul e mai puțin cunoscută, dar plină de ironie și de tâlc.

În continuare n-am văzut Ivanov, Vestul singuratic, Coada, Tartufe. Mă bucur că am mai tăiat din lista de dorințe culturale din anii trecuți.