Să continuăm lista de recomandări cu nişte spectacole numai bune de văzut în 2020. Lista pe 2019 este aici, în continuare rămân valabile acele recomandări.

Dacă v-aţi propus să vedeţi mai multe spectacole anul acesta, luaţi în calcul şi prezenţa la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, e o variantă foarte bună de concediu, în 4-5 zile puteţi vedea o mulţime de spectacole bune, adunate în acelaşi loc. FITS are loc anul acesta între 12 şi 21 iunie. O altă variantă foarte bună este Festivalul Naţional de Teatru, care are loc la final de octombrie şi care adună la Bucureşti cele mai interesante spectacole din toată ţara (cu menţiunea că unele producţii mari, cu decoruri complexe, nu pot fi jucate „în deplasare”, aşa că pică din start).

Ca să vă fie mai uşor, am dat linkuri către Teatral.ro, un site care include programele tuturor teatrelor din Bucureşti. Dacă vă logaţi cu Google sau Facebook, puteţi să daţi follow spectacolelor care vă interesează, astfel că veţi primi pe mail de fiecare dată când apar reprezentaţii noi. Mie mi se pare foarte util. Cu menţiunea că au mai dat rateuri în ultima vreme, deci nu vă bazaţi 100% pe programul de acolo.

Ce-am văzut deja şi vă recomand

Taximetrişti – pentru mine ăsta a fost spectacolul lui 2019, chiar dacă am văzut multe chestii bune (inclusiv Pădurea Spânzuraţilor de la TNB). Însă textul scris de Bogdan Th. Olteanu şi Adrian Nicolae este delicios, iar Alex Ion, Maria Popistaşu, Victoria Răileanu, Rolando Matsangos şi restul actorilor fac o treabă excelentă. Am râs cu lacrimi, şi e genul de spectacol de la care pleci gândindu-te puţin la chestii grele legate de viaţă. Dincolo de stratul ce pare superficial, cu înjurături şi glume vulgare, dai de nişte probleme mai adânci ale societăţii în care trăim. Bun, bun de tot. O să-l revăd cât mai curând. Se joacă pe 31 ianuarie la Apollo 111 şi mai sunt suficiente bilete.

Carousel – un spectacol în care Vlad Ivanov face un rol excelent. L-am văzut anul trecut, după o ediţie de Creative Mornings la care chiar Vlad Ivanov povestea cât de greu îi este să iasă din personaj după o reprezentaţie Carousel. Genul de spectacol care te ia pe sus şi te duce într-o lume destul de tristă a bâlciurilor (sau a showbizului, dacă vreţi să extrapolăm puţin). Se joacă pe 22 şi 23 ianuarie şi încă sunt bilete.

Pădurea spânzuraţilor – mega producţia lui Afrim de la TNB este un spectacol foarte bun şi foarte lung. L-am văzut la matineu şi tot mi s-a părut obositor (are vreo 3 ore şi jumătate cu pauză). Vă recomand să vânaţi reprezentaţiile de la matineu (se joacă sâmbăta şi duminica de la 11:00), altfel e posibil să vă ia somnul. E un spectacol greu de digerat pe alocuri, dar e foarte mişto. Ajută şi producţia impresionantă, actorii de top, dar se vede şi mâna lui Afrim.

Neguţătorul din Veneţia – o montare suficient de modernă a lui Shakespeare încât să nu plictisească, dar îndeajuns de clasică în acelaşi timp. Actori tineri şi buni de la TNB, mi se pare un spectacol bun pentru cei care vor să meargă la ceva teatru mai „old school” (ce poate fi mai old school decât Shakespeare?). Am scris pe larg aici.

UFO – un spectacol despre întâlniri cu extratereştri care numai despre OZN-uri şi alieni nu este. Nişte poveşti de viaţă care te fac să-ţi pui tot felul de întrebări, sub pretextul ăsta pe jumătate SF, care e tratat pe alocuri în notă comică. Se joacă la TNB, cu Ada Galeş, Mihai Călin, Raluca Aprodu, Medeea Marinescu, Ion Caramitru, Alexandru Potocean, Ciprian Nicula şi Istvan Teglas.

Cataclisma – nu e chiar teatru, este un spectacol de dans contemporan creat de Andrea Gavriliu. E un spectacol… diferit. Genul de chestie pe care Andrea Gavriliu se vede că şi-a permis să se joace. E surprins modul în care individul reacţionează la stimuli externi, la bombardamentul de informaţie din zilele noastre. De citit şi textul scris de autoare după prima reprezentaţie. Eu l-am văzut la Undercloud 2019, în mod normal spectacolul se joacă la unteatru.

Ce am eu pe listă

Tartufe – mi l-au recomandat nişte prietene care spun că e excelent Tudor Chirilă în spectacolul ăsta, aşa că l-am adăugat pe lunga listă de la Comedie.

Zadarnicele chinuri ale dragostei – un spectacol în regia lui Andrei Şerban, cu George Ivaşcu, Alin State, Şerban Pavlu, Catinca Nistor şi mulţi alţii. E un Shakespeare reinterpretat din câte am înţeles, îl am de ceva timp pe listă.

Trei surori – cea mai nouă producţie a lui Radu Afrim, lansat la finalul lui 2019 la TNB. Am înţeles că e poate prea ermetic Afrim pe alocuri, aşa că ar fi bine să citiţi textul lui Cehov înainte. E cu Ada Galeş, Marius Manole, Raluca Aprodu, Emilian Oprea, ca să dau câteva nume.

Ar mai fi Casa cu suricate, care vine pe 28 ianuarie la Bucureşti, un spectacol de Radu Afrim care e montat la Teatrul Marin Sorescu din Craiova, însă nu mai sunt bilete, nici eu n-am prins, că n-am fost pe fază. Road trip la Craiova?

În continuare n-am văzut Ivanov, Vestul singuratic, O mie de motive (în varianta cu Florin Piersic Jr.), Omul cel bun din Seciuan şi Coada. Sunt pe listă de anul trecut, dar pe astea nu le-am prins, sper să rezolv anul ăsta măcar cu o parte din ele.

2 comentarii. Leave new

  • Zadarnicele chinuri ale dragostei este savuros, l-am revăzut cu drag, a doua oară l-am dus și pe prietenul meu, Trei surori am prins bilet la premieră, însă se rezervase în dulcele stil clasic tot sectorul din fața scenei (se joacă în sala mai mică) și am fost destul în spate pentru un spectacol de teatru. Faza mai urâtă a fost că pe site nu figurau ca vândute, iar tu aveai impresia că ai prins loc în față, exact așa pățiseră și domnii de lângă mine.
    Se-ndepărtează de scenariul lui Cehov destul de tare, nu cred că fără un rezumat nu te poți descurca, câteva idei de background poate. L-aș mai vedea o dată, de data asta din primele rânduri, Marius Manole este în formă.

    Pe Chirilă nu prea îl suport, dar aș fi curioasă în același timp să-l văd pe o scenă de teatru, cu Dana Rogoz am avut o surpriză plăcută în Proof la Teatrul Mic. La mine urmează abia acum Carousel, iar săptămâna viitoare Familia Addams, musical de anul trecut la Excelsior.

    Răspunde
  • Mult zgomot pentru nimic, Teatrul de Comedie, regia Andrei Serban. Excelent! De mult nu am vazut actori jucand cu asa mare bucurie.
    Revizorul, tot de la Comedie. Oricand e bine de (re)vazut!
    A fost odata in Romania, TNB! O mare si foarte placuta surpriza!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu