Wow! 3 zile libere consecutive! Am înţeles că unii oameni au chiar 4 zile libere, că au primit şi ziua de luni drept compensaţie pentru că e picat ziua naţională într-o sâmbătă (wait, what?).
Dacă n-aţi plecat pe nicăieri, probabil că vă întrebaţi ce puteţi face cu atâta timp liber.
Vineri, 21 septembrie, are loc a 9-a ediţie a Nopţii albe a filmului românesc, un mini-festival în cadrul căruia puteţi vedea o mulţime de filme interesante care au stat puţin prin cinematografele de la noi.
E un prilej bun să prindeţi nişte filme pe care e posibil să nu aveţi alte şanse să le vizionaţi. Sunt 10 locuri în care se vor proiecta filme, cinematografe şi nu numai. De la 23:00 puteţi vedea la Clubul Ţăranului Român cel mai nou film al lui Radu Jude, “Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari“, care va avea premiera oficială abia săptămâna viitoare.
Dacă vă arde de stat pe net în perioada asta, e foarte probabil să fiţi în continuare acasă, şi nu la mare sau la munte, alături de tot poporul petrecăreţ din România. Aşa că e posibil să aveţi nişte zile libere în care să vă plictisiţi groaznic, numai bune de umplut cu activităţi interesante.
Înainte de toate, vă recomand să faceţi puţină mişcare, vremea e excelentă, parcurile nu sunt chiar aşa pline. În lipsă de parc, vedeţi că au apărut căpşunile şi cartofii noi, eu am în plan o vizită la Piaţa Obor într-o dimineaţă. Poate vreţi să fiţi gospodini. Unde mai pui că la Obor sunt şi micii ăia celebri, ceea ce e întotdeauna un argument în plus.
Conform unor studii pe care le desfăşor în fiecare an, durează cam 6 ore până se instalează plictiseala specifică sărbătorilor de iarnă. În timpul ăsta mănânci, bei, dacă exagerezi cu primele două poate şi dormi. Vorbeşti cu rudele, trimiţi mesajele de sezon şi gata. O grămadă de timp liber cu care nu ştii ce să faci. Curăţenie e, mâncare prea multă, iar de muncit nu trebuie să auzi până pe 8 ianuarie. Mă rog, aici depinde de la caz la caz, dar până atunci sigur n-o să fie mare lucru de făcut, că multă lume e în concediu. Noi de-asta am şi închis agenţia 2 săptămâni.
Anyway, dacă vă apucă puţin teama că n-o să aveţi ce face, am o listă de sugestii. Într-o ordine total random:
Am scris deja despre serialele lunii decembrie, reiau pe scurt: Peaky Blinders (Netflix), Umbre (HBO GO), Gunpowder (HBO GO), The Crown (Netflix), The Knightfall (HBO GO), Vikings (Netflix – doar primele 4 sezoane momentan) + sezon nou din El Chapo (Netflix). Astea sunt doar câteva seriale, însă puteţi vedea şi nişte documentare foarte mişto. Eu îl am şi pe ăsta pe listă, despre dopajul sportivilor ruşi, care i-a dus la suspendarea de la Olimpiada de iarnă.
Weekendul ăsta am 2 recomandări culinare beton pentru bucureşteni.
La Selgros Băneasa se întâmplă Sandviş Fest, o iniţiativă pornită de Hochland pentru a celebra sandvişurile bune. Sunt câteva camionete cu mâncare la care puteţi încerca burgeri, sandvişuri şi alte chestii de street food: Cubano, Urban Burger, Gourmet Street Food şi Baghete pe roţi. Există şi un site pe care găsiţi diferite reţete de sandvişuri mai speciale.
La Kaufland Barbu Văcărescu are loc un nou Street Food Festival, cu 20 de truckuri de mâncare, printre care Bătrânu’ Sas (cei din Sibiu, despre care v-am mai povestit, care fac acest bestial hot-dog bavarez XXL), Smokin Pig, Burger Van, SteakAway sau CatWok. Vor fi şi ceva concerte cu Firma, Otherside şi alţii. Programul e de pe la 12:00 până seara târziu din câte mi-am dat seama.
Ambele evenimente ţin tot weekendul (3-5 noiembrie).
A venit toamna, au apărut tot mai multe evenimente mişto de weekend. Săptămâna asta sunt câteva chestii foarte interesante, din care e foarte greu să alegi.
Bucharest Street Food Festival
Numele e destul de sugestiv. E cu mâncare multă şi interesantă + muzică destul de bună (Dub Pistols, Nouvelle Vague, Şuie Paparude), la Romexpo, până duminică inclusiv. Intrarea e liberă înainte de 16:00 şi 17 lei după. Am văzut o mulţime de poze mişto cu preparate şi i-am citit şi articolul lui Nihasa, abia aştept să ajung acolo. Aş vrea nişte midii, un sandviş de la peşte-pâine, poate nişte clătite. Consumerism FTW! Detalii extra aici.
Până acum câteva zile nu mai văzusem de mult Şapte Seri, poate şi pentru că nu am mai fost atent la aşa ceva. Am tot văzut Zile şi Nopţi, dar credeam că Şapte Seri a trecut doar pe online. Asta până când am văzut revista în Cărtureşti, într-un format mare (de-asta îi şi zic “revistă”) şi cu un conţinut mult mai bine structurat.
Din câte am înţeles, de această relansare s-a ocupat Cristi Neagoe, fostul redactor-şef, care a fost înlocuit recent de Ana-Maria Caia. Amândoi s-au descurcat excelent, mi se pare că Şapte Seri este din nou o revistă de going out cât de cât interesantă. Modelul pe care l-au lansat ei acum 10 ani (sau să fie 15?) era total depăşit. Acel format mic, cu 100 de cinematografe, baruri şi piese de teatru înghesuite pe câte o jumătate de A4 reuşea să te informeze despre toate şi nimic. La asta se mai adăugau şi diferite machete, care ajunseseră la un moment dat să fie mai interesante decât conţinutul propriu-zis.
În formatul actual, pe lângă un cover story + recomandări de evenimente, sunt diverse articole informative, care vin în completarea editorialelor. Mi se pare că aduce mai degrabă cu o revistă de avion, ceea ce nu e deloc rău. Până la urmă vorbim de o chestie cu recomandări, nu un Pagini Aurii pentru evenimentele din Bucureşti.
Documentate, unele lungi, cu subiecte plictisitoare:
Vlad Dulea a scris despre Hot-dog-ul care a schimbat soarta celui de-al doilea război mondial – un articol documentat pornit de la o banală vizionare de film.
Marius Matache a scris despre Paşii de care să ţii cont când vrei să scoţi un album.
Dojo are o părere extrem de echilibrată despre discuţiile din ultimele zile: Să ne iertaţi că visăm la bărbatul ideal.
Ruxa a scris despre interviul dat de Ducu Darie în revista Beau Monde: Ducu Darie: Teatrul, o magie cu dublu sens.
The Big Year e genul ăla de film care din trailer pare foarte mişto, dar de fapt toate fazele bune sunt concentrate acolo. Un film care anunţa distracţie pe cinste, cu Jack Black, Owen Wilson şi Steve Martin. E miştocuţ, dar acţiunea ar putea fi ceva mai dinamică. E interesant de văzut pentru că e cu păsări 
Un fel de competiţie între mai mulţi doru-panaiteşti.
Margin Call se anunţa a fi o altă senzaţie în cinematografe. Au înghesuit o grămadă de actori buni: Demi Moore, Kevin Spacey, Jeremy Irons, Stanley Tucci etc. Şi toţi lucrează la o firmă de pe Wall Street şi aşteaptă să se întâmple ceva. Şi aşteaptă, şi aşteaptă, mai bine de o oră. Timp destul să adormi. Poate pentru economişti filmul e interesant, dar pentru oamenii care nu pricep decât superficial problema, e mare plictiseală. Interesant de văzut pentru a înţelege cum merg lucrurile pe Wall Street.
Din cauză că m-am transformat într-un cinefil înrăit, inaugurez o nouă rubrică săptămânală. În fiecare sâmbătă voi scrie despre două filme.
Carnage e cel mai recent film al lui Roman Polanski, o comedie foarte mişto. O oră şi ceva două cupluri stau într-un apartament din New York şi discută despre bătaia dintre copii lor. Până la final lasă la o parte politeţurile şi ajung să se certe pe o serie de probleme serioase. Ai zice că filmul e prea static şi de-a dreptul plictisitor. Dar jocul de replici e absolut bestial. În rest, Jodie Foster a îmbătrânit iar Kate Winslet are fundul cam mare.
The Girl with the Dragon Tattoo e ecranizarea primului roman din seria Millenium, de Stieg Larsonn. N-am citit cărţile, aşa că nu ştiam la ce să mă aştept când am intrat în cinema. După două ore şi ceva am plecat destul de impresionat. Fata cu un dragon tatuat e un thriller destul de bun, cu o serie de artificii hollywoodiene pe alocuri şi cu un fir epic uşor încâlcit. Câteva personaje par a fi introduse forţat în poveste, dar per total merită să-l vedeţi. Aşteptaţi-vă totuşi la câteva scene mai dure.
