Continuă lista de recomandări pentru 2020, după newslettere, podcasturi şi spectacole de teatru. Azi vin cu nişte recomandări de restaurante, că a fost un an lung şi m-am plimbat prin tot felul de locuri în Bucureşti.
Rămâne valabilă şi lista din 2019, am ajuns la unele dintre cele la care mi-am propus, altele s-au reportat pentru anul acesta.
Restaurante pe care le-am încercat deja
Blid – locantă românească – a fost nevoie să vină o prietenă de la Timişoara ca să aflu de locul ăsta, ascuns prin spatele ProTV-ului, pe o străduţă care pleacă din Mătăsari. E un restaurant cu specific românesc, aşa cum îi zice şi numele. Fără mari pretenţii, dar cu bucate puţine şi alese. Am mâncat un mix de cârnaţi cu cartofi copt (foarte buni, vîrşli de capră, cârnat de mangaliţă etc.) şi altă dată am revenit pentru piesa de rezistenţă: sarmale în foi de viţă fierte în sos de gulaş. Sunt fix atât de bune pe cât sună, nu credeam că există aşa sarmale.
Ciao Niki – a fost o mare surpriză Ciao Niki, îmi tot spuneau nişte prieteni cât de bună e mâncarea aici, s-a nimerit să ajung la o aniversare şi am rămas super impresionat. Absolut excelente pastele de aici, am mâncat cele mai bune paste cu porcini ever. O să revin şi cu un articol separat, că merită toată experienţa. E şi într-o casă veche în care s-au băgat sute de mii de euro pentru restaurare. E o plăcere să mergi acolo, chiar dacă preţurile sunt puţin peste medie.
Pippo’s – despre Pippo’s am scris pe larg, e un loc în care ajung des şi în care găseşti tot felul de lucruri bune, la nişte preţuri decente. Mă rog, decente ţinând cont de zonă, că nu e restaurant de cartier ca să mănânci ciorbă cu 8 lei. Paste bune, burgerul e bun, am mâncat şi un risotto interesant. Pastele cu trufe sunt de încercat, la fel şi carbonara şi un tiramisu când prindeţi.
Joseph – celălalt restaurant al lui Joseph Hadad. Spun „celălalt” pentru că am fost la CAJU acum 2 ani şi nu m-a dat pe spate. Însă Joseph e cu totul altă experienţă. A intrat sus de tot pe lista restaurantelor mele preferate, chiar dacă se încadrează la cele pentru ocazii speciale. Excelent foie gras-ul, aş reveni special pentru asta.
Aria TNB – am ajuns cu ocazia GPeC la Aria, chiar dacă era pe lista mea încă din vară. Am mâncat la prânz şi la cina de final, mâncarea e bună, iar atmosfera e excelentă. Meniul oficial e şi el interesant, cu siguranţă o să mai ajung pe acolo, mi-au făcut cu ochiul nişte tagliatelle cu ragu de mistreţ şi o mini-adana kebap. Puteţi să mergeţi şi pentru nişte cocktailuri acolo, priveliştea merită 100%.
Coclintă – o braserie cu ştaif din zona Piaţa Victoriei, am ajuns cu cineva acolo şi, mi-a plăcut mult atmosfera. Au nişte plăcinte foarte bune. Mă rog, coclinte, mai exact, ceea ce e un fel de turtă coaptă din aluat nedospit. Cert e că puteţi să mâncaţi ceva bun şi să beţi un ceai la o întâlnire de business, într-un loc mai ferit de agitaţia din Piaţa Victoriei.
CPWHF – mi-a luat mult să ajung „la litere”, aşa cum e poreclit Coffee Place With Honest Food (de la asta vin iniţialele), dar şi când am ajuns, locul a livrat! E un local foarte mic în care te duci punctual, pentru un brunch memorabil şi o cafea bună. Nu sunt chestii foarte elaborate, dar gustul e excelent, şi bonus mai arată şi bine de tot, de-ţi vine să pui 100 de poze pe Instagram.
O menţiune specială şi pentru Efendi Doner, care e cel mai bun fast-food la care am mâncat în 2019, şi probabil că o să fie top şi în 2020. Am scris pe larg aici.
Ce vreau să încerc în 2020
Le Bab Bucharest – n-am ajuns când s-a deschis, şi de atunci tot încerc să-mi fac drum. Am înţeles că au un kebap excelent, aşa că primăvara asta o să le trec pragul şi revin cu impresii.
NOUA – nu sunt eu vreun fan al fine dinningului, însă după ce am ajuns la Bistro Ateneu şi n-am rămas deloc impresionat (revin cu articol detaliat despre asta), vreau să încerc şi alt restaurant din zona asta de bucătărie românească reinterpretată. Mai ales că îl laudă toată lumea.
Au rămas în continuare pe listă Poesia şi La Finca by Alioli, pe celelalte le-am bifat.
Aş mai avea şi categoria „am fost, nu m-au impresionat”, unde aş putea să notez Balls şi Bite. La Balls n-a fost nimic special, nişte chiftele cinstite, dar uşor overpriced pentru ce oferă, în timp ce la Bite am mâncat chiar prost. Ţin minte că am mâncat un sfert dintr-un şniţel (şi îmi era foame), iar pe restul l-am luat la pachet şi până la urmă l-am aruncat, că nu se putea salva nimic din el.
Evident, lista rămâne deschisă, aştept alte propuneri.
3 comentarii. Leave new
Sarmale in sos de gulas? Blasfemie, huo, te-ai vandut ungurilor! 🙂 Serios vorbind, chiar m-ai facut curios, desi in ultimii ani nu am mai servit carne tocata (sarmale, carnati, chiftele etc.). Cred ca o sa imi fac drum pe acolo, pe la Blid, intr-un weekend.
La Finca să iei carillada 😜
Unde se poate manca ciurros adevarat in Bucuresti? Nu la Taco Bell, este o mizerie…