Cred că cea mai mare ameninţare pe care o avem pe termen lung nu vine de la războaiele dintre oameni, ci de la natură.
Furtunile sunt una dintre ameninţări, lucruri pe care nu le putem controla. Alta ţine de diferite animale sălbatice, exemplu urşilor îmi vine la îndemână pentru că a fost recent acel caz cu turista decedată.
Dar cred că şi insectele vor juca un rol tot mai important în acest război cu omul. Citeşte tot articolul
Am tot auzit chestia asta în ultima vreme, de la diverşi oameni. „Ce ne trebuia, domne, metrou? N-avem tren şi autobuze? Oricum nu merge nimeni cu ele.”
Ba da, sigur că avem, dar vă invit să mergeţi cu trenul. Şi să ajungeţi în Gara de Nord care este la fel cum mi-o amintesc de acum 25 de ani. Şi să vă bateţi capul cu lipsa aerului condiţionat. În plus, trenurile sunt din 40 în 40 de minute. Citeşte tot articolul
Faptele: mergeam la mare și mă alegeam cu arsuri. Uneori mai nasoale, alteori mai light. Nu discut aici de orele la care merg la plajă, am pățit-o și când eram mai mic și mergeam 9-12+17-20. Am pățit-o și când am crescut și am stat toată ziua la plajă, sub umbrelă.
Nu mă refer la arsuri grave, cele mai nasoale se lăsau cu un disconfort 1-2 zile. Dar suficient cât să nu poți dormi pe spate sau să ai o jenă. De exemplu, când eram mic nu stăteam la plajă, dar jucam fotbal pe nisip, cu tricou pe mine, tot se mai întâmpla să mă ard pe ceafă. Citeşte tot articolul
Auzisem tot felul de poveşti horror despre plecarea în Grecia odată cu lucrările la Podul Prieteniei. Oameni care au stat câte 4 ore ca să ajungă la Ruse, concedii care au început oribil din cauza unei porţiuni de 50 de metri la care se lucrează (că atât e, acum că am văzut-o pot să vă spun sigur).
Am plecat marţi pe la 5:30 din Bucureşti, am ajuns pe la 6 şi ceva în Giurgiu. Pe siteul poliţiei de frontieră scria că timpul de aşteptare e de 40 de minute. Coada de TIRuri începea cu 28 de kilometri înainte de graniţă. 28! Acolo am tras o mică sperietură, pentru că se blocase drumul. Un TIR a vrut să intre în depăşire şi n-a putut să intre înapoi pe banda de TIRuri, aşa că am stat vreo 5 minute acolo. Mă gândeam deja că o să ne petrecem toată tinereţea la coada aia de 28 de kilometri. Citeşte tot articolul
Mă tot învârt pe imobiliare.ro în ultima vreme (şi când zic ultima vreme vreau să spun de fapt „ultimul an”). Şi am trecut prin multe tipuri de spaţii care sunt puse la închiriat, pentru diferite scopuri.
Mai nou am ajuns la vile între 1000 şi 2000 de euro, ocazie cu care am descoperit că sunt extrem de multe vile de închiriat în Pipera. Probabil că 70% dintre vilele de închiriat între 1000 şi 3000 de euro sunt în Pipera. Ba pe Erou Iancu Nicolae, ba prin împrejurimi. Citeşte tot articolul
În prima tură de concediu ne-am învârtit destul de mult prin Italia cu maşina, aşa că am descoperit la ce sunt utile autostrăzile. Nu doar că pot merge maşini mici, dar se pot deplasa şi TIRuri, de-alea care transportă chestii!
Acum serios, n-am văzut nici prin Germania atâtea TIRuri ca în Nordul Italiei. Dacă aveau 3-4 benzi la dispoziţie, TIRiştii ocupau 2 benzi, iar cealaltă (sau celelalte două) erau pentru turisme. Citeşte tot articolul
În 2019, 10 edituri dădeau în judecată Bookster pentru practici neconcurenţiale. Bookster cumpăra cărţile, apoi le închiria unor corporatişti fără să plătească drepturi de autor.
Cele 10 edituri care au dat în judecată Bookster sunt: Vremea, Curtea Veche, Publica, Nemira, Humanitas, RAO, Trei, ART, Polirom, Litera, la care se adaugă Asociația Editorilor din România (AER).
De aici.
Acum a venit o amendă de la Consiliul Concurenţei, care a taxat cu nişte sume uriaşe editurile (vreo 1.2 milioane de euro în total) pentru că s-ar fi înţeles să nu le mai vândă cărţi celor de la Bookster.
Ce spun editurile este că nu poţi să îţi construieşti un business care să dăuneze altor afaceri. Dacă oamenii iau cărţi gratuit (doar în baza unui abonament care nu e plătit de ei), ajung să nu-şi mai cumpere, ceea ce provoacă o pagubă editurilor. Citeşte tot articolul
Căutăm nişte spaţii prin Bucureşti. Diferite scopuri, diferite plaje de preţ. Chirii de la 400 la 3000 de euro, cât să fie eşantionul reprezentativ. Când o să găsim, dacă o să găsim, o să povestesc şi despre ce e vorba. Dar până atunci mă distrez cu nişte studii antropologice pe care le fac la vizionări.
E mişto să mergi la vizionări mai ales când dai de proprietari (uneori are agentul cheia, îţi prezintă locul şi gata), pentru că afli lucruri despre istoria locului. Cine au fost oamenii care au construit casa, cine a mai locuit acolo, cum era folosit spaţiul înainte etc.
În general ne-am uitat la case vechi, aşa că a fost până acum o călătorie fascinantă prin interioarele unor case pe lângă care am trecut de zeci sau sute de ori de-a lungul anilor. Şi de multe ori mi s-a întâmplat să mă întreb oare cine locuieşte în casele respective sau cine le-a construit. Citeşte tot articolul
Pe lângă Florenţa şi Toscana, am mai avut câteva opriri pe drumul spre România. Una dintre ele a fost la Ravenna, reşedinţa de vară a împăratului Iustinian I pe la 550, într-o perioadă în care Imperiul Bizantin se întindea din sudul Spaniei până în Cappadocia. Şi după ce am vizitat cele mai vechi mozaicuri creştine din lume, am dat de un magazin interesant. Am aruncat un ochi, am plecat cu o cămaşă şi nişte pantaloni cu un total de vreo 50 de euro. Ce-i drept, aveau reduceri de până la 50%.
A doua zi am ajuns în Padova, ocazie cu care am vizitat nişte obiective turistice, dar şi magazinul Dan John, care e mult mai mare decât cel din Ravenna. E huge şi are o mulţime de lucruri de bună calitate, la preţuri decente. Citeşte tot articolul
În 2027 ar trebui să circulăm pe autostradă de la Bucureşti la Nădlac fără oprire. Se termină şi ciotul ăla lipsă de lângă Timişoara, se încheie şi Piteşti-Sibiu.
Reparaţiile la Podul Prieteniei se termină până atunci.
Autostrada Moldovei o să fie gata, moldovenii vor circula într-o veselie spre Suceava şi înapoi.
A0 o să fie deja tocită de atâta trafic. Citeşte tot articolul
