Category

Casual stuff

Vreau un Woogie!

1

Chiar vorbeam zilele trecute despre Tamagochi pe Facebook, acum am descoperit chestia asta absolut bestială! Woogie e o jucărie-asistent destinată copiilor. Micul “extraterestru” digital este creat de o echipă din România, care încearcă să strângă bani pentru a continua dezvoltarea proiectului. Mi se pare aşa cool încât mi-aş lua şi eu unul, înainte să fac vreun copil. Momentan e doar 79 de dolari în Extra Early Bird, ceea ce e extrem de puţin pentru un obiect atât de valoros. 

Am văzut că au scris mai mulţi bloggeri despre asta şi mi se pare super cool, mai ales că nu e nimic planificat, chiar sper să ajungă la cât mai multă lume informaţiile despre Woogie şi să se îndeplinească targetul.

Ar fi mişto să avem şi aeroporturi

0

Gata, monopolul barbar al TAROM pe cursele interne a căzut. Acum poate zbura oricine la Timişoara, Oradea, Cluj sau Iaşi fără să-şi vândă un rinichi. Ceea ce e foarte cool, trebuie să recunoaştem, dar cu aeroporturile ce facem?

Tocmai m-am întors de la Timişoara cu Ryanair şi am avut un zbor cât se poate de plăcut. Întârziere decentă, vreo 20 de minute, aterizare lină, avioane 737-800 mult mai OK decât ce foloseşte compania noastră naţională. Fraţilor, dar aeroportul din Timişoara a devenit un coşmar. Efectiv e aproape inutilizabil comparativ cu anul trecut. Şi asta doar pentru că în loc de 1 avion pe oră zboară 2 avioane pe oră. Practic, unui aeroport dintr-un oraş foarte mare din România îi e greu să gestioneze vreo 600 de pasageri – 300 care vin, 300 care pleacă în decurs de o oră.

Citeste mai mult

Cum ar funcţiona asta la noi?

0

Italienii dau nişte castele şi tot felul de alte clădiri persoanelor care se angajează să aibă grijă de ele şi să le transforme în obiective turistice. Că tot ziceam zilele trecute de clădirile părăsite, mi-am imaginat cum s-ar desfăşura chestia asta în România, mai ales că am avea şi noi tot felul de băi sau hoteluri pe litoral care ar putea fi cesionate aşa.

Obiectivele care n-ar avea nevoie de multe reparaţii ar intra pe o listă “premium”, numai bună de dat băieţilor deştepţi de prin partide şi de pe lângă ele. Vilele sau culele vechi s-ar transforma în case de vacanţă, hotelurile s-ar cesiona pe 50-100 de ani fără discuţie (italienii merg din 6 în 6 ani cu cesiunea).

Apoi s-ar face o listă cu clădirile care au nevoie de reparaţii sau reabilitări serioase. Alea tot băieţilor deştepţi li s-ar cuveni, cu condiţia să le poată închiria după ce le iau sub administrare. Dacă e de muncă, mai bine s-o facă altul.

Ultimele pe listă ar fi proiectele care au nevoie de investiţii serioase. Pentru alea s-ar găsi o portiţă ca să se aducă nişte fonduri europene, cu contribuţie din partea statului, desigur. Pe astea le-ar da unora care aşteaptă de mult timp să prindă şi ei un ciolan mic, mai ales că e aglomeraţie mare de când s-a schimbat regimul.

Iar pentru tinerii antreprenori care vor să facă turism ce-ar mai rămâne? Încurajări.

Parcă nu mai sună aşa bine viaţa la curte

6

Ne-am mutat cu biroul într-o zonă mixtă, cu case şi blocuri. De pe geam văd vreo 2 curţi vecine, cu case de dimensiuni diferite. Una e destul de mare, cu etaj şi mansardă locuibilă, cu mai multe intrări şi scară interioară, cealaltă e mai mică, pentru o singură familie.

În 2 luni cred că a fost o singură săptămână în care nu s-a muncit nimic la cele două case, înainte de Paşte. În rest a fost o forfotă continuă de meşteri şi meseriaşi care au avut ceva de lucru. La casa mică s-au schimbat burlanele şi s-a reparat acoperişul, apoi s-a reparat gardul, s-a curăţat curtea, s-au uns porţile şi s-au refăcut nişte legături, s-a mai tencuit una-alta, s-a vopsit o poartă care duce în spatele casei, s-a reparat un coteţ de câine.

Citeste mai mult

Util: Cum creezi un favicon pentru siteul tău?

1

Ai zice că în 2017 toată lumea ştie ce-i ăla un favicon şi că e folosit din plin, dar mi se întâmplă în continuare să mă lovesc de siteuri care n-au aşa ceva, de parcă am trăi în junglă!

Recent am descoperit un tool super simplu care face asta, fie că vorbim de un desen luat de la zero (pentru cine are răbdare şi talent), fie că integrăm o imagine acolo şi mai edităm pe ea.

În principiu prefer o literă din logo, un simbol, ceva uşor de recunoscut, dar e mereu loc pentru o abordare creativă.

Aici sunt banii poporului român

10

În ultima vreme a început să mă sâcâie modul în care statul român iroseşte resursele pe care le are lăsându-le să putrezească pur şi simplu. Şi mă gândesc la clădiri, maşini, autobuze, trenuri. Există mii de exemple de astfel de bunuri care nu sunt exploatate în niciun fel, ci lăsate să se degradeze din diverse motive.

Undeva prin Colentina există o clădire părăsită pe care tronează un anunţ legat de adresa la care s-a mutat sucursala Electrica sau ce era pe-acolo. Locul s-a degradat tot mai mult în ultimii 2-3 ani, habar n-am de când e aşa. Ca ea sunt multe. Fosta poştă Vitan îmi vine acum în minte, eu am prins-o încă în funcţiune prin 2007-2008.

Citeste mai mult

Cum stabileşti ce e serios şi ce nu?

2

Acum câteva luni m-am tăiat la un deget de la mână destul de rău. Tăietură adâncă, de aproximativ 1 centimetru lungime. Am oprit sângerarea, am pus un pansament, a doua zi m-am dus la spital. S-a dovedit a fi o chestie de copci (am scăpat până la urmă cu unele cu adeziv pentru că tăietura era de mică întindere). 

Recent m-am ales cu o problemă la picior, un colţ crescut în carne. Am încercat să mă tratez cu una-alta, n-a mers, m-am dus la spital unde s-a terminat cu tăieri şi pansamente.

De fiecare dată am avut prieteni care mi-au zis că exagerez, mai ales că am avut ditamai bandajul la mână, atelă ca să nu-l îndoi etc. În ambele cazuri situaţia se putea agrava dacă nu mergeam la spital. Am auzit tot felul de poveşti nasoale cu oameni cărora le-a fost lene sau ruşine să meargă la spital “pentru atâta lucru”. 

Problema e că neavând pregătire în aşa ceva nu ştii să evaluezi singur situaţia, aşa că o simplă tăietură poate să ascundă ceva mai grav. De-asta cred că cea mai bună soluţie e să mergi la specialist, care să decidă dacă e nevoie de ajutorul lui sau ai făcut un drum degeaba.

Picture-in-Picture nu e aşa cool

3

Prima oară am văzut funcţia asta prin anii ’90, la un Sony Center care era deschis pe Calea Moşilor. Pentru cei care au venit mai târziu în Bucureşti, înainte de mall-uri erau câteva zone concentrate din care puteai să cumperi chestii: magazinele Unirea, Victoriei şi Cocor pentru haine şi alte chestii de-ale casei (perdele, etc.), zona Lipscani pentru rochii de mireasă şi aparate foto vechi, Moşilor pentru electronice. Târziu de tot s-a deschis Prisma şi au început să fie chestii interesante acolo.

Revenind la Calea Moşilor, acolo era un Sony Center, era un magazin JVC + tot felul de alte reprezentaţe. Acolo am văzut prima oară funcţia PiP. Ţin minte că mi-a zis mama că n-avem bani pentru un asemenea televizor (sumele erau obscene dat fiind contextul economic şi bugetul nostru).  Mă rog, la vremea aia era mare lucru dacă aveai televizor cu tub catodic şi ecran plat.

Citeste mai mult

Regele condimentelor stă pe raft la IKEA

0

Am primit acum ceva timp nişte condimente de la IKEA. #pişcot, cum s-ar zice. Erau într-o plăsuţă cu diverse alte chestii. La momentul ăla nu prea le-am băgat în seamă, le-am pus în dulapul cu condimente din bucătărie şi aia a fost. 

Dar exact ca în poveştile cu fata mişto din generală pe care ajungi s-o placi la nebunie în liceu, am descoperit condimentele astea într-o seară plictisitoare de iarnă şi le-am aruncat peste nişte piept de pui. Curcubeu pe cerul gurii.

Efectiv nu te mai saturi, ajungi să mănânci fără oprire pui.

Puiul din imagine e tratat cu ulei de măsline din abundenţă + un mix home made de condimente (care conţine de toate, de la busuioc, rozmarin, boia, chimen etc.) + acest spice mix IKEA. Teoretic un plic ar trebui să fie pentru o porţie de mâncare, dar să fim serioşi, cine pune atâtea condimente? 

Două plicuri costă 4,5 lei, există şi în variantă cu mere, varză creaţă şi fenicul. Now you know.

Sunt pe drumul cel bun

0

Ştiu că vă întrebaţi cum mă mai descurc în tentativa mea de a trece de la tastatură la joystick. Primesc zeci de scrisori care îmi pun întrebarea asta, mă abordează lumea pe stradă, telefoane, SMS-uri, ca să nu mai zic că am pagerul plin. E foarte solicitant.

Nu vreau să mă laud, dar mă descurc destul de bine. În gaşca de prieteni sunt campion absolut. Ceea ce ar putea fi ceva remarcabil dacă prietenii mei n-ar fi nişte workaholici care se joacă din an în paşti. Abia săptămâna trecută am avut ocazia să-mi testez puterile într-un cadru organizat. Am fost la Park Lake la ceva competiţie de FIFA 17 organizată de Toma. Şi n-a fost rău deloc. 2 victorii, 1 egal, 1 înfrângere venită dintr-o eroare de cascadorii râsului. Practic, am fost semifinalist. Sau aş fi fost, dacă nu era sistem de campionat. Mă rog.

Petrecerea continuă weekendul ăsta, la #BLP14 care are loc la Comic Con. Nu ştiu dacă realizează cineva, dar chestia asta a început în 2012 cu “ce-ar fi să ne strângem mai mulţi şi să ne jucăm în reţea?”. Practic, de pe vremea în care era la modă să fii blogger. În 2-3 ani nici n-o să mai ştie lumea exact de la ce vine BLP. B…eer Lan Party?

Eu am tras chiulul de la ultimele ediţii, la cea mai recentă am fost puţin reţinut prin Liverpool, dar de data asta nu mai ratez :) Ne vedem la Romexpo între 5 şi 7 mai!