Category

Casual stuff

Mi-ar plăcea să ştiu ce măsuri se iau ca să fim protejaţi de ăia sănătoşi

1

Am înţeles, e nasol, trebuie să strângem rândurile, preşedintele ne roagă să fim puternici, să respectăm distanţarea, să stăm în case. Stăm.

Am reţinut că nu sunt echipamente de protecţie şi nici aparatură. La fel cum am reţinut şi că merg înainte achiziţiile pentru asfaltări şi alte servicii inutile. La fel cum am reţinut şi că aşteptăm sprijinul mediului privat, care trebuie să contribuie cu bani şi produse acolo unde statul e depăşit (adică peste tot).

Citeste tot articolul

Am început să documentez zilele în Google Calendar

5

Ce zi e azi? Ce-am făcut ieri? Când am ieşit ultima oară la cumpărături?

După ce m-am chinuit în ultimele zile cu întrebările astea, am decis să documentez zilele mai importante în Google Calendar. Ce înseamnă asta? Că-mi notez chestii şi atunci când nu am call-uri de bussiness. Fie că e vorba de un call cu prietenii, un drum până la magazin sau o mâncare mai specială.

Aşa că am acum în calendar ziua în care am făcut clătite, zilele în care am fost la Lidl, ziua în care m-am dus până la birou să-mi aduc nişte chestii de acolo.

Dacă vreţi ceva mai multe detalii, puteţi să vă apucaţi să scrieţi în jurnal, sigur o să fie interesant pentru copii sau nepoţi să citească relatări din perioada asta. Şi poate chiar pentru voi, peste 10-15 ani.

E un moment bun să începeţi să folosiţi o aplicaţie pentru cheltuieli

5

Dacă tot staţi acasă în perioada asta, şi se presupune că aveţi mai mult timp liber, poate că n-ar fi rău să începeţi să vă contabilizaţi cheltuielile cu ajutorul unei aplicaţii. Eu fac chestia asta de câteva luni şi m-a ajutat să-mi dau seama mai uşor pe ce se duc banii şi să-mi mai pun frână pe cheltuieli.

Când n-ai un salariu fix şi teoretic poţi cheltui oricât (în limita contului bancar, evident), nu prea există noţiunea de “luna viitoare” sau “salariul următor”. Aşa că trebuie să-ţi formezi de bună voie obiceiurile astea.

Citeste tot articolul

De parcă ceilalţi nici n-ar mai conta

2

Am urmărit zilele astea haosul cu care se comunică victimele Covid-19 şi n-am fost deloc surprins de lucrurile pe care le-a scos la iveală Libertatea privind falsa raportare.

Pe scurt, sunt cazuri de oameni care au murit de virus, dar care n-au fost trecuţi la statistică, nu se ştie exact de ce. Şi la Suceva, din câte am înţeles, au murit oameni, apoi au venit testele, toţi aveau Covid-19, ceea ce i-a făcut pe cei 3 reprezentanţi ai Grupului de Comunicare Strategică să anunţe carantina totală a oraşului. Oamenii respectivi n-au murit în masă, în decurs de câteva zeci de minute, înainte de conferinţa de presă. Atunci doar s-a confirmat cauza decesului.

Citeste tot articolul

Moise Guran probabil că a luat ţeapa anului

10

Am ascultat podcastul lui George Zafiu, cu Moise Guran invitat şi mi-am dat seama că uitasem complet de povestea cu politica.

Dacă nu venea pandemia asta, probabil că acum am fi discutat în bula noastră numai despre ţeapa pe care a luat-o Moise Guran cu implicarea în politică.

În podcastul de mai jos, fostul jurnalist confirmă că nu mai are treabă cu politica, precizează că n-a fost înscris în niciun partid şi că doar a cochetat cu domeniul, că a avut un “rol tehnic”.

Citeste tot articolul

Premieră istorică la mine pe stradă

1

Pe strada pe care locuiesc e problemă mare cu locurile de parcare. Am recorduri de 38 de minute de învârtit prin cartier după un loc. În zilele bune găsesc în 5-10 minute. Să găsesc un loc de parcare din prima mai târziu de ora 19:00 e deja un miracol.

De-aia zic că ceea ce s-a întâmplat serile trecute e o premieră istorică. Abia se dăduse ordonanţa cu obligativitatea pe zi şi pe noapte, când am observat că e un loc de parcare liber pe la 19:00. Am verificat pe la 22:00, era tot liber. La fel şi la miezul nopţii, la fel şi pe la 2:00 AM, când m-am culcat. Dimineaţă îl ocupase cineva, dar maşina aia părea că abia ajunsese acolo. Ori şi-a adus cineva maşina mai aproape, ori a venit cineva din vreo tură de noapte.

Citeste tot articolul

Nimeni nu ştie nimic

1

Ultimele zile m-au lămurit că suntem într-o ceață totală. Nu noi, românii, ci noi, pământenii.

Efectiv habar nu avem cum să apucăm boala asta, cum se manifestă, cum se răspândește și de ce.

Premierul Marii Britanii, care până mai ieri zicea că trebuie să facă imunizare de grup, acum a anunțat total lockdown pentru 3 săptămâni. Adică interdicție totală de a ieși din casă exceptând momentul în care faci cumpărături, o ieșire de sport pe zi (o oră, nu un ultramaraton, da?), plimbat cățel sau mers la muncă dacă e absolut necesar.

Citeste tot articolul

Se fac calcule politice în continuare

0

Zilele astea am reuşit să termin sezonul 3 din The Deuce, un serial excelent de pe HBO Go. E regizat de James Franco (care joacă un rol dublu al unor fraţi gemeni), e despre începuturile industriei pornografice din SUA, cu focus pe New York-ul anilor ’70-’80. E şi frescă socială, este şi film cu mafioţi, şi cu prostituate şi peşti, cu droguri, tot ce trebuie. Sunt doar 3 sezoane, vi le recomand.

În sezonul 3 este surprinsă şi perioada epidemiei de HIV din New York, de pe la începutul anilor ’80, când erau foarte multe cazuri de bărbaţi homosexuali care erau purtători de virus. La momentul ăla, primar al New Yorkului era Ed Koch, un tip care susţinea comunităţile de gay şi lesbiene (şi despre care se zvonea că ar fi chiar el gay). Şi la un moment dat se discută în film despre închiderea băilor de gay care funcţionau la vremea aia în oraş, ca metodă de a preveni răspândirea virusului. Era 1985 şi în noiembrie urmau alegeri locale, iar Ed Koch candida pentru un nou mandat. Dacă închidea băile şi cluburile de gay, pierdea sprijinul comunităţii LGBTQ. Dacă nu dădea dispoziţia, atrăgea furia populaţiei heterosexuale, care era tot mai îngrijorată de răspândirea virusului.

Citeste tot articolul

E bine că avem opinii, dar…

6

E greu cu statul în casă, aşa că avem timp să avem păreri despre orice, dar ideal ar fi să le mai şi gândim din când în când.

Am văzut un val de ură legat de bătrâni, că nu stau pe-acasă, că se expun aiurea, că sunt inconştienţi. Sigur, sunt mulţi aşa. Dar mai sunt şi cei care n-au de ales. Am văzut şi eu reportajele de la TV cu femeia care zicea că a ieşit să-şi plimbe picioarele bolnave la piaţa Obor. Dar, în acelaşi timp, am văzut pe geam oameni în vârstă care trăgeau cărucioare după ei, cu multe provizii. Sunt bătrâni pe care îi ştiu de prin cartier, şi care sunt singuri. Fie au copiii plecaţi din ţară, fie n-au pur şi simplu pe nimeni care să-i ajute. Plus că n-au maşini, nu pot căra aşa multe chestii şi nici n-au destui bani cât să-şi facă super provizii. Îmi imaginez că sunt şi speriaţi sau confuzi, n-au cu cine să vorbească (cel mult între ei), nu primesc constant ştiri oficiale şi mult context de pe net, aşa cum primim noi. Deci hai s-o luăm cu puţină moderaţie pe asta.

Citeste tot articolul

Urmează şi nişte schimbări socio-culturale

2

Singura chestie cât de cât bună din toată povestea asta cu virusul mondial e că va reprezenta un reset socio-cultural şi pentru generaţia Z.

Vorbim despre o generaţie care se întâlneşte pentru prima oară în viaţă cu lipsuri majore. Puştii ăştia n-au trăit până acum o situaţie în care să nu găsească o întreagă categorie alimentară zile întregi. Cum se întâmplă cu puiul în anumite magazine, de exemplu. Nu s-au întâlnit cu noţiunea de cozi la magazine decât în poveştile părinţilor şi ale bunicilor. 

N-au fost obligaţi să stea în casă cu zilele. S-au născut într-un moment în care erau deja mii de cafenele, mall-uri, cluburi şi tot felul de modalităţi de petrecere a timpului liber. Pur şi simplu nu există o altfel de viaţă pentru ei. Atenţie! Generalizez, dar asta nu înseamnă că e universal valabil. Există, evident, şi excepţii.

Citeste tot articolul