Category

Casual stuff

De fapt, asta-i încălzirea globală

4

A nins în aprilie, moment pentru toată lumea să facă glume cu Crăciunul şi încălzirea globală. “Păi cum, nu vorbea toată lumea de încălzirea globală ca o ameninţare reală? N-ar trebui să ne sufocăm de cald?”.

Răspunsul simplu: noi nu. Mai exact, încălzirea globală nu se manifestă în acelaşi fel pentru toate zonele planetei, iar Europa a tras paiul scurt la faza asta, pentru că e pe cale să treacă printr-o fază de răcire.

Fenomenul e explicat în documentarul produs de Leonardo Di Caprio, Before the flood

Citeste mai mult

Trebuie să adaptăm legile la vremurile în care trăim

5

UBER a fost interzis în Italia printr-o decizie judecătorească, spre bucuria tuturor taximetriştilor din ţara lui Roberto Baggio. E aceeaşi poveste dintotdeauna: nu există cadru legislativ pentru car sharing, motiv pentru care taximetriştii încearcă să reducă din concurenţă.

Părerea mea e că legile trebuie schimbate pentru a încadra într-un fel tipul ăsta de servicii de transport. Nu e ok nici să funcţionezi ilegal, însă nu poţi nici să ignori milioane de oameni care folosesc un serviciu. 

Ar trebui să plătească nişte asigurări mai mari, direct proporţionale cu nivelul de risc la care se supun? Cu siguranţă.

E normal ca toţi şoferii să aibă un soi de licenţe de transport? Nu sunt aşa convins. Nu poţi să pui semnul egal între o persoană care face asta 7 zile din 7 şi alta care face UBER cam 2 ore pe zi. 

Dacă de mâine apare un UBER cu servicii de brutărie n-o să poată lua autorizaţii sanitare toate persoanele care vor să vândă un cozonac, aşa că e nevoie ca toţi clienţii să-şi asume nişte riscuri. Să fie conştienţi că atunci când foloseşti respectivul serviciu nu ai acelaşi regim ca în cazul unei firme clasice de transport (sau de bakery). 

Sunt convins că multă lume ar prefera să rămână pe UBER în ciuda acestor avertismente. Chiar dacă pare să fi pierdut lupta, UBER cred că a câştigat războiul, au clienţii de partea lor.

“Trebuie să fiţi inamovibili”

5

Profa mea de română din liceu avea o vorbă: “băieţi, trebuie să fiţi inamovibili, ca judecătorii”. Ne repeta mereu chestia asta, ca să ne intre în capetele noastre de adolescenţi agitaţi. Vremurile erau tulburi şi noi ne războiam constant cu diverşi profesori slab pregătiţi. Cu alte cuvinte, ne zicea să fim flawless astfel încât să nu ne poată găsi nimeni nod în papură.

Am auzit de atâtea ori expresia aia încât mi-a rămas în cap şi am încercat mereu să mă ghidez după ea.

Citeste mai mult

Am descoperit Monday Memo

1

Şi, săptămâna trecută, apa caldă…

După mai bine de 2 ani de când există acest newsletter săptămânal, am descoperit şi eu Monday Memo. N-a contat până acum că mi-au zis mulţi prieteni de el, n-a contat că fac şi eu ceva similar cu Sunday’s Media Recap şi ar fi trebuit să fiu oarecum în temă cu astfel de lucruri.  

Într-un final m-am abonat şi am început să citesc. Andreea Roşca şi Mona Dîrţu (autoarele cărţii “Cei care schimbă jocul”) fac o treabă excelentă, e un newsletter plin de informaţii super utile. Nu-mi rămâne decât să vă recomand să vă abonaţi aici, sigur o să vă placă.

Pentru un mic demo puteţi citi ediţia de săptămâna asta aici.

Fabrica de clătite Tefal

0

Cei de la Tefal au în perioada asta o campanie numită Fabrica de clătite, ce conţine şi un fel de tur al clătitelor prin diverse localuri bucureştene. În felul ăsta ei îşi promovează tigăile de clătite, iar publicul doritor se poate bucura de nişte reţete speciale în anumite locuri. Au mai avut o campanie similară şi acum 2 ani, de data asta am descoperit-o întâmplător, când am fost în seara asta la Coftale, unul dintre localurile implicate. 

Toată treaba se desfăşoară între 1 martie şi 20 aprilie, mă mir că n-am văzut nimic despre asta pe net, probabil au ţinut-o mai low profile ca să nu se îmbulzească lumea la clătite. 

Sunt 10 localuri înscrise, fiecare cu reţete proprii, atât dulci, cât şi sărate. Sunt şi crepes, şi pancakes, eu am savurat aceste cinstite pancakes americane cu banane şi Nutella. Momentan mă simt ok, vă anunţ dacă e ceva în neregulă.

Şi că veni vorba, am ajuns recent şi pe la Maison de crepes, care s-a dovedit a fi o dezamăgire. Mă aşteptam să fie excepţionale clătitele lor însă am primit nişte pancakes arse. La masa de alături s-au servit crepes cam crude, aşa că domnul respectiv le-a dat înapoi. Locul drăguţ, prezentarea e fantastică, dar gustul e naşpa. Deci ar fi cam singurii de evitat din lista respectivă. Recomand să începeţi cu Coftale sau Modelier.

Se dă cu o mână, se ia cu cealaltă

0

Aşa cum se aştepta toată lumea care are câţiva neuroni funcţionali, pomenile PSD-ului încep să-şi arate şi sursele de finanţare. Cred că nu trece zi în care să nu mai aud vreo ştire despre tăieri de investiţii, amânări, restructurări şi planuri pe termen cât mai lung, eventual pentru o altă guvernare de dreapta, când se va termina de furat. 

În episodul de azi, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, care a primit salarii mai mari pentru actori, dar a fost nevoit să renunţe la 2 evenimente extrem de importante în activitatea culturală a oraşului. Practic, e exact aşa cum zicea PSD, sunt bani foarte mulţi pentru salarii, dar Cioloş şi Soroş nu vor. Ce nu vor? Să taie din alte părţi. Las’ că taie PSD. 

Partea cea mai nasoală e că actorii sunt genul de breaslă care preţuiesc mai mult munca pe care o fac decât remuneraţia, deci ar prefera un salariu mai mic şi un rol într-un spectacol de Dabija sau Afrim. Dar sunt alte profesii în care obiectul muncii nu e aşa important. Puţin îi pasă drumarului angajat la stat dacă se fac sau nu kilometri de autostradă, la fel şi multor alte tipuri de funcţionari. 

Cât timp maţul e plin nimeni n-o să comenteze. Ştiu că e mişto să o ardem elitist când ne plictisim de seriale pe Netflix şi începem să filozofăm politici economice, dar adevărul e că nimeni n-o să fie de acord să-şi rupă de la gură ca să prospere ţara. De-asta e nasol că votează mai mereu cei cu stomacul gol. 

Ce am învăţat după 6 luni de spinning

0

Cumva s-au adunat vreo 6 luni de când merg constant la spinning. Am avut mici pauze în perioada sărbătorilor, când m-am tăiat nasol la deget şi când au fost zăpezile alea mari, însă per total s-au adunat multe antrenamente reuşite. Am făcut şi o listă mică cu chestii pe care le-am învăţat.

Citeste mai mult

Copilul din mine ar fi fost fan

0

Cred că dacă mă năşteam în era asta a vloggingului urmăream o mulţime de porcării. E content suficient pentru puştime, în general cu tâmpenii. Şi pentru că sunt puţine chestii cât de cât ok, sunt convins că m-aş fi abonat la tot ce se poate, începând cu vlogul “Istoria cu Virgil” (mai ales că sunt pasionat de istorie).

Lăsând la o parte că e muncit şi documentat bine, vlogul ăsta este şi fun. Nu zic să se predea în şcoli, dar măcar ca vizionare suplimentară cred că ar merge.

Serios vorbind cred că e genul de blog vlog pe care mi-aş fi dorit să-l fac eu dacă aveam 20 şi un pic de ani şi răbdare la montaj. Şi glume pe target. Şi timp să montez. Şi…. ok, abonaţi-vă la Virgil şi aia e.

13 ani de The Harbour

0

Sunt puţine branduri pe care le admir pentru modul în care fac media relations. Sunt şi mai puţine alea din România, de obicei branduri mari, care îşi permit oameni dedicaţi pentru aşa ceva.

N-am spus-o până acum, dar The Harbour este unul dintre brandurile care au reuşit să creeze o relaţie specială cu oameni din social media, să-şi construiască nişte endorseri în adevăratul sens al cuvântului. De vreo 3-4 ani tot aud cât de mişto e la The Harbour de la Mariciu, Cismaru, Lucian, Ivo şi compania. Am fost de multe ori şi am mâncat acolo, foarte bună mâncarea, deserturile delicioase (de exemplu aceste clătite cu ricotta).

Citeste mai mult

De fapt, nu-ţi permiţi tehnologie modernă

4

Şoc şi groază pentru utilizatorii de Google Home care au primit zilele trecute ceva reclame despre noul Beauty and the Beast. Păi cum e posibil aşa ceva? Că ei au dat 129 de dolari ca să aibă dispozitivul ăla în casă.

Problema e că Google Home costă doar 129 de dolari, iar în banii ăştia primeşti o secretară virtuală care nu cere abonament la sală şi nici asigurare medicală. Cu siguranţă Google a investit o mulţime de bani ca să producă acele dispozitive, aşa că acel preţ de 129 de dolari nu acoperă toate cheltuielile. 

În general, tehnologia modernă este extrem de scumpă, am trecut de epoca marilor descoperiri tehnologice. De-acum încolo se vor investi grămezi de bani ca să se perfecţioneze diferite dispozitive pe care oricum nu ni le permitem la preţul lor real. Aşa că fiecare business va apela la alte surse de venituri. Unele vor vinde date despre noi. Altele vor introduce reclame (vezi Facebook, Instagram, Twitter etc.). Unele vor investi până în momentul în care vor fi cumpărate de un peşte mai mare. 

Cert e că unele tehnologii sunt subvenţionate pentru a căpăta tracţiune, pentru a fi testate pe condiţii reale de folosire, cu sute de mii de oameni. Sincer să fiu n-am o problemă cu chestia asta, o înţeleg şi o accept. Mai ales că n-aş fi dispus să plătesc preţul real.