Category

Casual stuff

Mă sperie modul în care tot mai mulţi oameni îşi dau cu părerea despre orice

14

Probabil că aţi urmărit scandalul zilei de ieri, în care diferiţi influenceri au criticat nişte branduri pentru că s-au asociat cu un eveniment în cadrul căruia a fost premiată o persoană pe care ei n-o agreau. Până la urmă la asta se rezumă povestea. 

Însă ce m-a uimit a fost lejeritatea cu care lumea îşi dădea cu părerea despre ce-ar fi trebuit să facă oamenii de PR care se ocupă de brandurile criticate.

Medicul Vasi Rădulescu, cel care a împins cât a putut de mult povestea asta, a zis de vreo 5 ori că e o mare gafă de PR, a dat lecţii de business pentru antreprenorii români, a analizat răspunsurile venite de la Jean Valvis şi Medicover, a estimat că nici 10 agenţii de PR nu vor putea repara reputaţia distrusă de acest scandal (ceea ce e arată cât de mult l-a luat valul ăsta social media, de fapt “scandalul” ăsta probabil că a ajuns la 200.000 de oameni şi va fi uitat până mâine dimineaţă).

Citeste mai mult

Nu-mi era dor de un derby cu violenţe

0

În weekend s-a jucat CSA Steaua – Academia Rapid, un meci de fotbal din Liga a IV-a. Pentru că Steaua are o situaţie incertă acum şi pentru că Rapidul a falimentat şi a fost retrogradat, s-a creat această rivalitate de divizie judeţeană, cu două echipe care promit promovări succesive şi îşi propun să ajungă cât mai repede în Liga I.

Echipa Armatei vs. echipa Primăriei sectorului 1, că ei sponsorizează Rapidul din câte am înţeles. S-a discutat mult despre meciul ăsta în ultimele săptămâni, suporterii au cerut ca meciul să se joace pe un stadion cât mai mare, aşa că a fost închiriată Arena Naţională. Pentru o clipă mi-a trecut prin cap să merg şi eu la meci, să-mi aduc aminte de copilărie şi adolescenţă, când mă trecea un fior pe şira spinării în timp ce urmăream galeria stelistă ieşind din Pasajul Lujerului, în drum spre Giuleşti. 

Ce uitasem cu ajutorul memoriei selective e că fiecare deplasare de genul ăsta se lăsa cu scandal, cu capete sparte, cu tramvaie devastate şi cu cordoane de jandarmi care protejau populaţia de cele câteva mii de demenţi băuţi care mergeau spre un stadion sau altul. 

Citeste mai mult

Abonamentul Grand Unlimited e o idee bună pentru cinefili

5

Merg destul de des la Grand Cinema Băneasa, cred că e cinematograful la care am văzut cele mai multe filme în ultimii 3 ani. E comod să fac diverse cumpărături la Metro/Selgros/IKEA şi apoi să opresc şi la un film. Plus că numărul de gherţoi e mai mic decât în alte malluri. 

De câteva luni au lansat şi o ofertă interesantă, pe care mă aşteptam să o promoveze mai mult. O văd în cinema, în timpul acelor reclame dinaintea filmului (apropo, de ce e nevoie să stăm 20 de minute peste ora de începere ca să vedem reclame şi promo-uri, ca la TV?), dar nu prea am văzut reclame pe net. Ceea ce e ciudat, pentru că aş vedea o oportunitate foarte bună de a aduce oameni noi în cinema, nu doar de a-i face pe cei care deja vin acolo să plătească extra.

Citeste mai mult

Mergeţi la Spotlight, dar înarmaţi-vă cu răbdare

0

Am dat aseară o fugă în centru la deschiderea Spotlight, acel festival cu videomapping pe clădiri şi tot felul de alte metode de a lumina Bucureştiul. Deja e la a 4-a ediţie, însă anul ăsta se axează mult pe Centenar. Am crezut că o să fie mai liber, fiind prima zi, dar era super full. În alţi ani am ajuns sâmbăta şi abia puteai să te mişti, acum parcă era relativ respirabil. Cred că ar fi o idee bună să mergeţi azi sau duminică, sâmbătă va fi tot oraşul + localităţile din jur. În orice caz, trebuie să vă înarmaţi cu răbdare. Cu cât sunt mai mulţi oameni, cu atât creşte şi procentul de idioţi.

Din păcate, Cercul Militar e în renovare, aşa că nu se mai proiectează mare lucru acolo, în alţi ani era punctul central şi locul cu cele mai mişto proiecţii. 

Citeste mai mult

The Empty Shop @ Promenada

0

Dacă sunteţi ceva mai harnici decât mine, probabil că v-aţi făcut deja curăţenia de primăvară prin dulapuri, aşa că aţi strâns nişte haine pe care nu le mai purtaţi şi pe care aţi cam vrea să le donaţi. Dar nici nu ştiţi cui şi nici nu aveţi timp să vă duceţi să căutaţi pe cineva care ar avea nevoie de ele. Parcă nici n-aţi vrea să jigniţi pe cineva, parcă aţi avea alte chestii mai importante de făcut, aşa că sunt toate şansele ca hainele alea să ajungă pe balcon, într-un sac legat bine la capăt.

Recunosc, mie cam aşa mi se întâmplă în fiecare an. Moment în care intră în schemă povestea asta de la Promenada, cu The Empty Shop. Adică magazinul în care te duci să laşi haine, nu să iei ceva.

Proiectul este făcut în parteneriat cu Let’s Do It, Romania şi se desfăşoară până pe 18 aprilie. Deci weekendul ăsta, dacă aveţi nişte haine de dat, faceţi o oprire la Promenada.

Citeste mai mult

2035 fără părinţi şi prieteni

15

Zilelele astea s-a discutat mult despre publicitatea la ţigările electronice. Există o iniţiativă numită “2035 fără tutun“, care îşi propune să elimine de tot tutunul din vieţile românilor. 

Îmi place super mult că nu se mai fumează în spaţiile publice, cred că ar trebui interzise şi porcăriile alea electronice care miros mai nasol, însă cred că lucrurile ar trebui să se oprească aici. În rest, e dreptul omului ce face la el în casă sau în cluburi special amenajate. Cred că şi în aer liber se pot reglementa puţin mai bine lucrurile, că sunt intrările în baruri nişte perdele de fum prin care trebuie să treci de cel puţin două ori pe seară, dar asta e altă poveste. 

Însă tot discursul cu “hai să interzicem publicitatea la ţigările electronice pentru că ea e de vină că fumează copiii noştri” mi se pare de-a dreptul hilar. Nu din cauza unui mesh de la Băneasa se apucă tinerii să fumeze, ci din cauza părinţilor şi a prietenilor. Din cauza lipsei de educaţie. Din cauză că legea asta cu fumatul în spaţiile publice a venit abia acum câţiva ani.

Citeste mai mult

Aglomeraţia e un lucru bun

3

N-aş fi crezut că o să o spun vreodată, dar după vacanţa asta scurtă am ajuns la concluzia că aglomeraţia e un lucru bun pentru Bucureşti. 

În 4 zile libere m-am tot plimbat prin oraş, din Militari în Colentina, prin Băneasa, prin centru. Şi am văzut cu ocazia asta cel puţin 6 accidente destul de grave. În două erau implicaţi pietoni, în alte două şoferii pierduseră controlul maşinii. Oraşul a fost foarte liber, la modul că am făcut 10-12 minute din Colentina până în Militari, pe ceas. Fără să gonesc prin oraş, pur şi simplu n-am stat la niciun semafor. Ştefan cel Mare gol, Titulescu, pasajul Basarab, splai, Militari.

Citeste mai mult

Civilizaţia se impune cu forţa

2

Ceea ce vedeţi nu e vreo parcare, ci banda 1 de pe strada Ziduri Moşi. 10 idioţi au considerat că e o idee bună să parcheze acolo, probabil pentru că “nu stăteau mult” şi pentru că se grăbeau. 50 de metri mai încolo e o parcare subterană, absolut decentă, care are şi lift de acces direct în piaţă. Mai mult, parcarea aia e gratuită în primele 30 de minute. Dacă nu faceţi piaţa, vă zic eu: n-ai nevoie de mai mult de 30 de minute pentru a lua fructe, legume şi zarzavaturi. Dai 2-3 ture de piaţă, vezi cam care sunt preţurile, îţi iei ce ai nevoie din câteva locuri şi te-ai cărat. După cele 30 de minute, parcarea e 2 lei pe oră. O nimica toată.

Ştiţi cum se plâng oamenii că n-au condiţii şi că ei ar fi civilizaţi dacă ar putea? Vechea poveste cu “să ni se dea”. Ok, s-a făcut o parcare (care are un acces ok, locuri mari etc.).

Ce fac bravii cetăţeni ai patriei? Râgâie plictisiţi şi parchează unde au chef. Şi am făcut poza asta imediat după ce am ieşit eu din parcarea cu o mulţime de locuri goale. Pe partea opusă erau parcate alte maşini, ale altor nesimţiţi. 

Eh, în cazul ăsta nu se poate face educaţie decât cu forţa. Amendă pentru staţionare mai mare de 5 minute. N-o plăteşti în decurs de 1 an? Muncă în folosul comunităţii. N-o faci nici pe aia? Hai la bulău puţin. 

Cât de repede se degradează o casă neîngrijită

1

Când am intrat la liceu, casa asta era, de departe, cea mai mişto de pe strada Eremia Grigorescu. O remarcai de la distanţă, cu aspectul îngrijit şi scările care deschideau o mică terasă deasupra garajului. Dreamhouse, fără îndoială. La un moment dat parcă era şi un steag al vreunei ambasade, dar nu sunt sigur de asta. Ce vă povestesc eu se întâmpla acum 15 ani.  A rămas aşa ani la rând, timp în care am admirat-o de fiecare dată când treceam pe strada aia.

Citeste mai mult

RATB a intrat în secolul 21!

7

Ştiu că poate părea absolut şocant, dar n-a fost nevoie decât de 18 ani pentru ca RATB să păşească în secolul 21! Lângă ghereta de bilete de la Obor a răsărit un automat roşu, strălucitor şi cu touchscreen!

Probabil că nu l-aş fi observat dacă nu auzeam o duduie aflată foarte aproape de vârsta pensionării că treaba e încurcată şi că n-are încredere în bucata masivă de tehnologie răsărită în vecinătatea staţiei. Doamna a contemplat atent la măgăoaie şi apoi s-a întors strâmbând din nas. Probabil că n-avea de gând să cumpere bilet, dar voia să ştie ce-au mai inventat calculatoriştii de pe lumea asta.

M-am uitat atent şi n-am văzut nicio “pamblică” prin jur, semn că inaugurarea n-a avut încă loc. Nu-i nimic, e timp.

Citeste mai mult