Vorbeam cu cineva despre 2023 şi persoana respectivă se întreba, retoric, cât vor continua aceşti ani grei. După ani cu pandemie, război la graniţe, inflaţie şi o criză economică despre care se tot vorbeşte.
În acelaşi timp am auzit şi oameni care considerau că suntem norocoşi şi că trăim cei mai buni ani posibili.
În funcţie de cum priveşti lucrurile trăim nişte ani foarte grei sau unii extrem de uşori.
Pandemia ne-a înstrăinat de oamenii din jur, a luat sau a schimbat vieţi. Sunt ani grei.
Am încheiat al 78-lea an consecutiv fără război pe teritoriul României, iar de când am intrat în NATO pare că avem o oarecare linişte faţă de ameninţarea Rusiei. Sunt ani uşori.
Avem o creştere constantă a taxelor, iar mediul privat pare să fie solicitat la maximum. Ultimii doi ani instabilitatea a fost cuvântul de ordine. Sunt ani grei.
Trăim o perioadă în care cozonaci de 195 de lei bucata cu stele Michelin sunt sold-out cu o săptămână înainte de Crăciun şi oamenii se plâng de asta. Sunt ani uşori.
Costurile de încălzire cresc (şi culmea, zeci de mii de bucureşteni stau în frig), costul carburantului creşte, e tot mai greu să obţii un credit pentru o locuinţă. Sunt ani grei.
Suntem nemulţumiţi că bateriile telefoanelor nu ţin mai mult de o zi, avem range anxiety de la maşinile electrice şi ne facem toate cumpărăturile online, fără cel mai mic efort. Sunt ani uşori.
Ne gândim cu teamă la ziua de mâine, la cum o s-o ducem, la ce opţiuni (nu) avem pentru vot la alegerile foarte importante care urmează în 2024. Sunt ani grei.
Suntem aproape să călătorim în UE fără control la graniţe, ne facem vacanţele în Maldive şi Laponia de parcă ar fi Sovata şi ne permitem lucruri la care acum 10 ani nici nu visam. Sunt ani uşori.
13 comentarii. Leave new
Sunt ani foarte grei si vor veni ani si mai grei. Vezi si tu ce ai pus ca dovada la ani usori: ca oamenii isi iau cozonaci scumpi si ca poti sa pleci in vacanta (o saptamana pe an) in Laponia. Ce cacat de bucurii sunt astea?
Toate argumentele tale se rezuma la bani si la consum.
Traim intr o societate care ne distruge psihic, toata lumea e in depresie, anxietatea e la cer. E irelevant ca nu e razboi sau ca avem bani, din moment ce totul se rezuma la mintea noastra si la perceptia pe care ne-o da aceasta.
Suntem profund nefericiti si pana si cei asa zisi fericiti au bucurii doar din surse externe (ex: daca te lasa nevasta, te-ai nenorocit). O sa o zic pana mor, parca am construit societatea actuala special ca sa ne dea traume psihice, nici daca voiam nu ne iesea asa bine.
Bunicii noştri au trecut printr-un Război Mondial, părinţii noştri au suferit de frig şi de foame, într-o frică generalizată de a vorbi cu oricine despre orice.
Tocmai asta e ideea articolului, că ţine de percepţia noastră cum sunt anii ăştia. Din punctul meu de vedere sunt ani uşori, în care e suficient să îţi faci treaba şi trăieşti bine.
Cred că dacă ar fi un război în țara ta, te-ai raporta diferit la lucrurile pe care acum le vezi grele. Războiul (și, implicit, moartea) te mobilizează altfel și-ți dai seama că ce ai trăit înainte de el era mult mai bine.
Iar legat de anxietate și depresii, problema generației noastre e că nu poate fi deloc prezentă. Asta pentru că suntem într-o continuă alergare și nu mai apucăm să ne bucurăm de nimic. Pentru că există acel „trebuie” înrădăcinat din generații în generații și care nu mereu se simte ca fiind al tău. Dar pentru asta există terapie.
De cele mai multe ori, ce se petrece în mintea noastră e mult mai big față de ce e în realitate.
Și nu, nu te nenorocești dacă te lasă nevasta. 🙂 Nici soțul, nici nimeni. Nu ești copil să depinzi de cineva. Te descarci, suferi, dar te ridici într-un final. Orice situație e făcută să ne dezvolte, indiferent cât de grea pare la început.
Din nou, unghiul din care vedem lucrurile diferă mult. Exact ce zice și articolul ăsta.
Mie mi-a ramas in cap ce mi-a spus o tipa din Ucraina si anume ca razboiul, oricat de groaznic este, e mult mai usor pentru ea decat perioada in care a avut depresie. Fata avand casa bombardata, prieteni morti, etc.
Sigur ca vad si pctul vostru de vedere, dar raman cu al meu. E o discutie lunga, insa ce as vrea sa subliniez e ca bagatelizarea problemelor generatiei actuale pe ideea ca „parintii au trait in comunism” si asa mai departe e o chestie superficiala.
Antonia, as adauga singuratatea la problemele generatiei actuale. Multi traiesc lipsiti de satisfacerea unei nevoi de baza.
Aceste nevoi de bază nu ar trebui să se excludă una pe cealaltă. În comunism degeaba aveau parteneri dacă n-aveau ce pune pe masă. Nivelul de stres era acelaşi.
În Ucraina degeaba ai ce pune pe masă şi un partener dacă îţi pică bomba pe casă.
Nu bagatelizăm nimic, nu glorificăm sacrificiul din comunism sau pe cel din război, dar sunt situaţii din care nu aveai scăpare. Singurătatea are soluţii, depresia are soluţii. Să te trezeşti blocat într-un stat aflat în război not so much. Să fii într-un stat comunism cu regim închis la fel.
@Nm.bradu: cu tot respectul, depresia este o boala si NU cred ca poate fi concludent un raspuns al unei persoane depresive pentru ca acest raspuns va fi intotdeauna “greu”.
Ca intotdeauna in astfel de discutii punctul de referinta este una din chei si cealalta o reprezinta personalitatea respondentului. Daca iei orice lucru “greu” ca pe o provocare va fi un an cel putin interesant.
Pentru mine persoanal a fost un an usor pentru ca toti cei apropiati mie au fost sanatosi, am avut ce sa mancam si am avut un acoperis deasupra capului.
[…] Ani grei, ani ușori […]
Nu prea sunt usori. Asa par in jurul tau (poate). Pentru majoritatea sunt grei. Pentru cati romani crezi ca e o bucurie ca exista cozonaci de 195 lei? Maxim nu ii intereseaza pe majoritatea. La asta cu NATO… nici nu stiu ce sa zic. Austria e la fel de bine. In afara de cheltuieli nu prea vad cum ne-a ajutat real. Aaaa, ca o sa faca si o sa vina daca e, ramane de vazut. Calatoritul in UE fara control nu exista. Cand iesi din Romania e un control, e un filtru inainte sa poti merge din tara in tara fara griji. Nici acum cu intrarea pe aer si apa in Schengen nu e cu mult mai bine pentru ca majoritatea tot terestru trec si stau la cozi. Poate o fi articol personal nu despre noi toti.
Aproape toti anii usori sunt doar pentru o mana de oameni.
Sunt niște argumente pe care le-am avut la îndemână, dar dacă te raportezi la majoritate vei vedea că e mai ușor și pentru ei din anumite puncte de vedere.
De bine de rău există belșug comparativ cu anii ’80 sau ’90. Mâncarea „ieftină” e mai des întâlnită în magazine, sunt mai multe opțiuni. Amintește-ți că în anii ’90 sărăcia era să mănânci pâine cu margarină și gem de la bunici.
Intrebare la radio Erevan: „Oare când va fi mai bine?”
Răspuns: „Păi a fost deja !”
De 10-15 ani traim in cel mai bun an din istoria Romaniei. Punct!
Ca sa fie mai clar , eu as propune reintroducerea vizelor pentru calatorie pentru tarile de destinatie. Acum ni se pare o chestie de drept…Sa uitat cum se statea la coada cu zilele ptr o viza…Cum trebuia sa prezinti banile si altele…Romania nu a dus-o mai bine ca acum niciodata in toata istoria ei. Si nu mai mentionez povestile ca comunistii au facut blocuri si uzine de parca restul lumii statea pe loc si dormea . Europa in jur de 6-% a fost distrusa in ww2 iar noi am fost ok pana au inceput rusii sa care avutia. Iar securitatea (adica NATO)granitei aduce investitorul ca altfel nimeni nu investeste intr-o tara nesigura. In rest sunt de acord cu Antonia. Capul sus si maine va veni cu siguranta!