Astăzi apare pe Netflix noul spin-off după Casa de Papel. Se cheamă Berlin şi îl are în prim plan pe fratele Profesorului, cu viaţa lui agitată dinainte de jaful secolului.
Am reuşit să văd primele 6 episoade în avans (tnx, Netflix!) şi abia aştept să văd finalul.
Chiar dacă e un spin-off (care dau greş de cele mai multe ori), Berlin bifează multe lucruri bune. Nu cred că va duce mai departe nebunia pe care a pornit-o Casa de Papel, dar nici n-am rămas dezamăgit cu ce-am văzut până acum.
Sunt multe reţete care au mers bine în Casa de Papel şi care au fost replicate şi aici. Stilul jafului, inclusiv anumite bucăţi sau abordări. E ca şi cum te-ai uita din nou la Casa de Papel fără să te uiţi la aceleaşi episoade. Din punctul ăsta de vedere le-a ieşit.
Personajele care apar lângă Berlin nu sunt atât de complexe precum erau Rio, Tokyo şi toţi ceilalţi din gaşcă. Iar farmecul lui Berlin se cam termină atunci când totul se învârte în jurul unei femei şi el ia decizii absolut tembele.
Dacă vreţi, ăla era un jaf plănuit o jumătate de viaţă, ăsta e un jaf pregătit mai pe genunchi. Motiv pentru care apar şi diferite erori în Matrix.
E de văzut cu siguranţă, dar e nevoie de indulgenţă, mai ales în a doua parte. Ce nu mi-a plăcut e că au făcut un jaf mai mic şi mai „simplu”, apoi au venit peste el cu diferite poveşti şi reţete. Hai să fie şi puţin Fast and Furious, hai să fie şi cu nişte dramă conjugală, hai să fie şi cu alte poveşti de background cam trase de păr.
Probabil că puteau să scoată 4 episoade super super tari şi l-au mai lungit în 8 episoade. Iese ceva miştocuţ, cu care nu consider că am pierdut timpul.
