A fost un an greu, super obositor. Am alergat non-stop, cel puţin în ultimele 2 luni n-am avut nicio zi de pauză totală, mereu a fost câte ceva de făcut.
Am ajuns în Lefkada și mi-a ieșit toată povestea cu cererea în căsătorie. Bonus, a zis ”DA”. Visam de mult timp la vacanța asta, am eu o fixație cu insula asta de la greci. A ieșit bine, chiar dacă nu s-au aliniat planetele în iunie și am ajuns abia la început de septembrie. Citeşte tot articolul
Dacă 2019 a fost complicat, 2020 a fost prost de-a dreptul.
Am pierdut-o pe mama, care s-a dus după o lungă suferință, de mai bine de 20 de ani.
Ultimele ei luni au fost un chin pentru tot cei apropiați, iar pe lângă asta a trebuit să ne vedem rar, din cauza pandemiei. Încă procesez informația asta. N-am vorbit niciodată în public despre subiectul ăsta, încă îl consider ceva prea personal, poate că o să revin la un moment dat. Oricum, prietenii au fost acolo, încă o dată, în niște momente în care toată familia era devastată.
2019 a fost un an complicat.
Un rollercoaster emoţional, şi mie nu-mi plac deloc rollercoasterele. În mod total ironic, anul ăsta m-am dat pentru prima oară într-un rollercoaster mai serios, la Disneyland Paris (Indiana Jones et le Temple du Peril). Oribil.
A fost anul în care am luat şi cea mai grea decizie din viaţa mea, care a venit la pachet cu o mulţime de consecinţe. Totodată, a fost anul în care am realizat că intuiţia mea nu este infailibilă, şi că există riscul să-ţi iei ţeapă oricât de bine ai crede că poţi să citeşti oamenii. Citeşte tot articolul
Hai că s-a dus. Bun sau rău, 2018 nu se mai întoarce, aşa că rămânem cu amintirile.
Per total a fost mai bine decât în 2017. Un an în care am muncit din greu pentru orice. Pentru a menţine legătura cu prietenii, pentru a creşte businessul, pentru a-mi îndeplini câteva obiective pe termen lung. Citeşte tot articolul
Căutam aseară nişte întregistrări ale emisiunilor „13-14 cu Andrei”, să mă afund puţin în borcanul cu nostalgie. Că aşa se întâmplă, îţi aminteşti de nişte chestii mişto abia în momentul în care ajungi să le simţi lipsa sau când moare vreo persoană direct implicată. N-am găsit mare lucru. E un tip pe Youtube care pare să aibă o arhivă măricică din Midnight Killers, mai sunt câteva înregistrări 13-14 cu Andrei, dar cam atât.
„13-14 cu Andrei” era la sfârşitul anilor ’90 cea mai smart şi îndrăzneaţă emisiune de radio (şi, ulterior, şi TV) din România. Ţin minte că fugeam de la şcoală ca să-l prind pe Gheorghe, deşi nu înţelegeam mare lucru din ce zicea. Era citit, era tupeist, era liber. Una dintre vocile generaţiei „PRO”. Citeşte tot articolul
Citeam zilele trecute un articol despre un magazin din SUA care îşi schimbă politica de retur după ce a pierdut 250 de milioane de dolari în ultimii 5 ani. L.L. Bean avea o politică de retur foarte relaxată, practic puteai să ceri banii înapoi sau înlocuirea produsului oricând, indiferent de starea în care era. Oamenii erau încurajaţi să returneze un produs
any time they felt it didn’t live up to their expectations. The return policy covered the full lifetime of the item.
Cu alte cuvinte, oricând simţeau că nu se ridică la nivelul aşteptărilor lor. Ce-au înţeles americanii din asta? Că pot returna încălţările oricând au ei chef. Citeşte tot articolul
You’re riding high in April, Shot down in May
Dragă 2013, pa. Ai fost prost. Noroc cu o gaşcă foarte mişto de prieteni, altfel ai fi fost foarte prost, poate cel mai prost an ever. Dar am scos-o la capăt fără pagube prea mari. În 2013 am pierdut pe cineva drag, dar am câştigat o mulţime de prieteni, mulţi dintre ei fiind la un singur telefon distanţă. Citeşte tot articolul
Când o profesoară pe care ai respectat-o din secunda 1 de facultate şi care face parte din grupul mic de dascăli care ţi-au schimbat viaţa vine la tine şi-ţi spune „Să ştii că te mai citesc pe net” şi mai apoi zâmbeşte şi te pupă, atunci te simţi cu adevărat A-lister. Şi cam aşa e de fiecare dată când cineva care contează cu adevărat pentru tine îţi zice că apreciază ce scrii.
Aşa mi-a zis bunicul ieri, când aşteptam liftul. Am dat o fugă ca să mănânc o ciorbă şi mi-au pus masa în sufragerie, bunica făcuse clătite şi alte mâncăruri toată noaptea. Şi au stat un ceas şi ceva povestindu-mi despre tot felul de neamuri.
Iar tonul ăla pe care l-a folosit când m-a rugat să mai dau şi eu pe-acolo… Era tonul de „ştim că eşti ocupat, dar nu faci decât 15 minute până aici şi ne-am bucura dacă ai veni mai des”.
Dacă puteţi, încercaţi să mergeţi mai des pe la bunici, da?
Destul de greu an. Mai ales pe ultimul sfert, când s-a adunat oboseala şi am început să scad ritmul. Plin de călătorii a fost 2012, în 2013 sper să-mi aleg mai cu atenţie drumeţiile. Nu că nu m-aş fi simţit bine pe unde am fost, dar în anul care a trecut am învăţat că se vor bea multe sticle cu vin pe lumea asta fără să fiu eu prezent.
În zilele care urmează o să revin cu mai multe despre 2012, inclusiv reclamele favorite şi retrospectiva foto.
Vă doresc să fiţi iubiţi în 2013 şi să aveţi chef de muncă. Mult. Va fi nevoie. Citeşte tot articolul
