Când o profesoară pe care ai respectat-o din secunda 1 de facultate şi care face parte din grupul mic de dascăli care ţi-au schimbat viaţa vine la tine şi-ţi spune „Să ştii că te mai citesc pe net” şi mai apoi zâmbeşte şi te pupă, atunci te simţi cu adevărat A-lister. Şi cam aşa e de fiecare dată când cineva care contează cu adevărat pentru tine îţi zice că apreciază ce scrii.
ganduri
Să mai vii şi pe la noi, da?
question_answer7 comentarii
Aşa mi-a zis bunicul ieri, când aşteptam liftul. Am dat o fugă ca să mănânc o ciorbă şi mi-au pus masa în sufragerie, bunica făcuse clătite şi alte mâncăruri toată noaptea. Şi au stat un ceas şi ceva povestindu-mi despre tot felul de neamuri.
Iar tonul ăla pe care l-a folosit când m-a rugat să mai dau şi eu pe-acolo… Era tonul de „ştim că eşti ocupat, dar nu faci decât 15 minute până aici şi ne-am bucura dacă ai veni mai des”.
Dacă puteţi, încercaţi să mergeţi mai des pe la bunici, da?
And now, the end is near
question_answer0
IN Casual stuff
Destul de greu an. Mai ales pe ultimul sfert, când s-a adunat oboseala şi am început să scad ritmul. Plin de călătorii a fost 2012, în 2013 sper să-mi aleg mai cu atenţie drumeţiile. Nu că nu m-aş fi simţit bine pe unde am fost, dar în anul care a trecut am învăţat că se vor bea multe sticle cu vin pe lumea asta fără să fiu eu prezent.
În zilele care urmează o să revin cu mai multe despre 2012, inclusiv reclamele favorite şi retrospectiva foto.
Vă doresc să fiţi iubiţi în 2013 şi să aveţi chef de muncă. Mult. Va fi nevoie. Citeşte tot articolul
Când eşti prea bun
question_answer1 comentariu
De-a lungul anilor am cunoscut o grămadă de tineri foarte talentaţi şi inteligenţi. Am avut norocul să fiu în preajma multor olimpici şi am concurat cu ei – uneori de la egal la egal. Toţi erau mult peste medie, toţi aveau un viitor strălucit în faţă. Şi cu toate astea mulţi au eşuat, s-au pierdut în mulţime. Şi-au găsit un job obişnuit, bine plătit (dar nu excepţional), unde îndeplinesc nişte taskuri ce nu ies din tipare. Nimic din ce fac ei acum nu mai e extraordinar, deşi până la un moment dat totul depăşea limitele normale.
Încerc să-mi dau seama ce s-a întâmplat cu oamenii ăştia care promiteau atât de mult. Ce-i drept, majoritatea se plasau peste medie fără să fie cei mai buni la ceva. Poate că asta le-a lipsit, mica diferenţă între foarte bun şi cel mai bun.
Ţinteau să se angajeze în mari companii internaţionale, să reuşească în Paris, Londra sau poate chiar SUA. Dar s-au întors în România. Trebuie să fie foarte nasol să te vezi prins între două lumi şi să nu-ţi poţi găsi locul. Într-o lume să nu poţi intra pentru că mai sunt o grămadă ca tine iar în cealaltă să nu vrei să intri pentru că eşti mai bun decât toţi ceilalţi şi să simţi că te iroseşti.
Holy crap, we're fucked.
question_answer0
IN Casual stuff
Cand ti-ai planificat o dupa-amiaza linistita cu 2-3 documentare, un film si o carte, iti suna telefonu.
Si nu sunt vesti bune. Sunt vesti care te anunta ca pana maine la o anumita ora trebuie sa vii cu niste idei pentru niste campanii otherwise you can say good bye to a job in advertising. (dramatizez putin, dar ati inteles ideea).
Asa ca ma duc sa fiu creativ. Si original. Si copywriter.
And let’s all just hope that i’ll copy right 😀
(Note to self: nu mai „juca jocuri de cuvinte”. sunt naspa)
Visele nu ti le dau…
question_answer1 comentariu
Cand ati visat ultima oara?
Nu noaptea. Ziua, cu ochii deschisi. Si ma refer la visele alea „realiste”. Alea care nu sunt niste utopii. Cand ati visat sa castigati un premiu? Sau cand ati visat sa lucrati intr-un loc misto? Sau sa cuceriti o fata?
Stop. Hold it right there. Daca va doriti un lucru nu inseamna ca visati la el. Inseamna ca vi-l doriti. E o chestie pur logica… fiziologica in unele cazuri…
Sa visezi tine de cate sanse crezi ca ai. E…daca vreti..ca si cum ai visa ca bati Italia. Toti isi doresc asta (bine… cu exceptia unora). Dar sunt prea putini cei care viseaza un hat-trick marca Mutu.
Da, sa fim realisti… sa ne evaluam corect, sa ramanem cu picioarele pe pamant. Da’ chiar asa mereu-mereu?
Hai sa visam. Sa visam ca o intalnim si ca ii spunem cu tupeu : I’m your dream that came true! 😀 (chiar daca ea raspunde „Dream on.”)
Just…. dream! si vedem noi mai incolo…
Cand o sa fiu mare…
question_answer3 comentarii
Am devenit niste corporatisti. Si daca nu am devenit inca, o sa devenim. Toata lumea din jur lucreaza la o banca, la o multinationala, „la o firma”. Toti au joburi care ofera servicii, consultanta, analize, audit etc.
Si daca nu fac ei asta, o vor face copii lor. Pentru ca fiul celui care vinde ziare are 2 facultati si o sa lucreze la banca, fiica celei care vinde paine este broker de asigurari sociale. And so on. Si oamenii astia au salarii mari. Ce fac cu ele? Se duc sa se tunda la un coafor cu fete care au facut training la Geta Voinea, baieti care au lucrat cu Bote si alte vipuri.
Constructorii vin din Spania scoliti si iau mii de euro, bucatarii trebuie sa fi fost prin Franta neaparat, soferii dau teste ca sa poata conduce un Mercedes pe 226.
Si in timpu asta medicii, profesorii ( care oricum „iau o groaza de bani pe meditatii ‘tule muma-n cur”) si altii ca ei scot niste salarii de mizerie.
Deci, ce-ti doresti mamica sa fii cand te faci mare? Sper ca nu doctorita. Lasa, iti gaseste mami tau un job la o firma.
Need for speed…
question_answer6 comentarii
Viata este viteza… mancam in mers, bem iaurturi din sticlutze mici cu capac special, postam din metrou, twituim de la semafor, dam mailuri pe scari.
Si cu toate astea sunt unii oameni care se grabesc si mai tare. Printre ei si colegii mei de facultate. Care sunt grabiti si curiosi.
Ei dau un examen azi, ar vrea sa-l dea pe urmatorul sapta-luna viitoare, si sa aiba rezultatele la sesiune inca de anul trecut.
Si totusi nu prea m-ar interesa aspectul asta daca nu ar exista zilnic, undeva in marea de viitori PRisti si Copywriteri, un om care sa se intrebe daca nu cumva au aparut rezultatele alea la examen si el n-a fost informat. Si nici asta n-ar fi o problema daca n-ar fi 190 de oameni din care 40 care isi musca unghiile asteptand rezultatele. Si care au impresia ca e posibil sa fi ratat massul, statusul, postul de pe forum si uneori e-mailul. (la naiba cu tehnica asta… nu poti sa te bazezi pe ea)
Are we there yet? No. Are we there yet? No. Are we there yet? Nooooooooo!
Ca sef de an nu sunt chiar cel mai bun specialist in relatii publice, dar e al naibii de greu sa raspunzi de 100 de ori la aceeasi intrebare. E ca in reclama cu Qfort… Sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa…. aaaah fuck it.
Ah.. si inca ceva… de fapt eu am rezultatele de mult dar le tin ascunse ca asa imi place mie sa ma bage lumea in seama :))
(pentru cine nu s-a prins Aaa fooost ooo glumaaaa)
why don't I get a(nother) job?
question_answer8 comentarii
O frec foarte mult. Si o frec aiurea. Si nu reusesc sa-mi dau seama cum se face ca am job, facultate, scoala adc*ro si alte proiecte, blog, relatii cu publicul de la CRP si cu toate astea am timp sa ma joc cu iepurashu, sa nu ratez niciun torrent, sa ma uit la filme, sa vizionez apropoTV, sa ascult muzica,sa citesc(!), sa mai bag o fifa… si sa dorm 7-8 ore pe noapte…
E destul de simplu… am eliminat lucrurile „inutile” din viata mea. Sunt in sesiune dar n-am invatat nimic, cu munca nu prea ma omor, la scoala adc fac mai mult act de prezenta, postez din cand in cand… am chiar si timp sa ma plictisesc….
Si cu atat timp liber ma gandesc ca mi-ar trebui un job…
A fost… ok.
question_answer5 comentarii
A venit momentul resentimentelor. A venit momentul ala in care incepi frazele cu „daca” si le termini cu ” ar fi iesit mai bine”.
Si pot sa fac o lista intreaga de „daca”-uri. Dar n-are rost… am facut-o in minte, stiu ce am gresit si promit sa nu mai fac pe viitor.
Stiam inca de vineri cat de prost a iesit. De asta nici n-a mai contat ce a urmat. De asta nici nu erau emotii. De asta a iesit si prezentarea cat de cat bine… pentru ca atunci cand nu e nicio miza nu prea conteaza.
Toti au zis „bravo… a fost ok”. „A fost ok” inseamna: „a fost foarte prost, dar te iubesc”.
Situatia a fost mai putin roz decat a parut la prima vedere si ca sa va faceti o idee cat de nasol a fost va spun doar ca „desertul” mi-a venit in cap in primele 2 minute de brief. Si la el am ramas. Asa ca simplul fapt ca nu ne-am retras a fost o victorie…cel putin pentru mine. Nu vreau sa se creada ca mi-am bagat picioarele miercuri si am zis…”eh…ce-o fi, o fi”.
Suna al dracului de dramatic, dar chiar a fost o experienta nasoala din care am invatat un singur lucru: O campanie proasta terminata la timp e mai buna decat o campanie proasta terminata dupa dead-line.
Si cam atat… these are the days of our lifes… so…. join us again… for the young and the rest of us.
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
