ganduri

IN Gânduri de zi cu zi

De-a lungul anilor am cunoscut o grămadă de tineri foarte talentaţi şi inteligenţi. Am avut norocul să fiu în preajma multor olimpici şi am concurat cu ei – uneori de la egal la egal. Toţi erau mult peste medie, toţi aveau un viitor strălucit în faţă. Şi cu toate astea mulţi au eşuat, s-au pierdut în mulţime. Şi-au găsit un job obişnuit, bine plătit (dar nu excepţional), unde îndeplinesc nişte taskuri ce nu ies din tipare. Nimic din ce fac ei acum nu mai e extraordinar, deşi până la un moment dat totul depăşea limitele normale.

Încerc să-mi dau seama ce s-a întâmplat cu oamenii ăştia care promiteau atât de mult. Ce-i drept, majoritatea se plasau peste medie fără să fie cei mai buni la ceva. Poate că asta le-a lipsit, mica diferenţă între foarte bun şi cel mai bun.

Ţinteau să se angajeze în mari companii internaţionale, să reuşească în Paris, Londra sau poate chiar SUA. Dar s-au întors în România. Trebuie să fie foarte nasol să te vezi prins între două lumi şi să nu-ţi poţi găsi locul. Într-o lume să nu poţi intra pentru că mai sunt o grămadă ca tine iar în cealaltă să nu vrei să intri pentru că eşti mai bun decât toţi ceilalţi şi să simţi că te iroseşti.

IN Casual stuff

Cand ti-ai planificat o dupa-amiaza linistita cu 2-3 documentare, un film si o carte, iti suna telefonu.

Si nu sunt vesti bune. Sunt vesti care te anunta ca pana maine la o anumita ora trebuie sa vii cu niste idei pentru niste campanii otherwise you can say good bye to a job in advertising. (dramatizez putin, dar ati inteles ideea).

Asa ca ma duc sa fiu creativ. Si original. Si copywriter.

And let’s all just hope that i’ll copy right 😀

(Note to self: nu mai „juca jocuri de cuvinte”. sunt naspa)

IN Gânduri de zi cu zi

Cand ati visat ultima oara?

Nu noaptea. Ziua, cu ochii deschisi. Si ma refer la visele alea „realiste”. Alea care nu sunt niste utopii. Cand ati visat sa castigati un premiu? Sau cand ati visat sa lucrati intr-un loc misto? Sau sa cuceriti o fata?

Stop. Hold it right there. Daca va doriti un lucru nu inseamna ca visati la el. Inseamna ca vi-l doriti. E o chestie pur logica… fiziologica in unele cazuri…

Sa visezi tine de cate sanse crezi ca ai. E…daca vreti..ca si cum ai visa ca bati Italia. Toti isi doresc asta (bine… cu exceptia unora).  Dar sunt prea putini cei care viseaza un hat-trick marca Mutu.

Da, sa fim realisti… sa ne evaluam corect, sa ramanem cu picioarele pe pamant. Da’ chiar asa mereu-mereu?

Hai sa visam. Sa visam ca o intalnim si ca ii spunem cu tupeu : I’m your dream that came true! 😀 (chiar daca ea raspunde „Dream on.”)

Just…. dream! si vedem noi mai incolo…

IN Casual stuff, Contraste

Am devenit niste corporatisti. Si daca nu am devenit inca, o sa devenim. Toata lumea din jur lucreaza la o banca, la o multinationala, „la o firma”. Toti au joburi care ofera servicii, consultanta, analize, audit etc.

Si daca nu fac ei asta, o vor face copii lor. Pentru ca fiul celui care vinde ziare are 2 facultati si o sa lucreze la banca, fiica celei care vinde paine este broker de asigurari sociale. And so on. Si oamenii astia au salarii mari. Ce fac cu ele? Se duc sa se tunda la un coafor cu fete care au facut training la Geta Voinea, baieti care au lucrat cu Bote si alte vipuri.

Constructorii vin din Spania scoliti si iau mii de euro, bucatarii trebuie sa fi fost prin Franta neaparat, soferii dau teste ca sa poata conduce un Mercedes pe 226.

Si in timpu asta medicii, profesorii ( care oricum „iau o groaza de bani pe meditatii ‘tule muma-n cur”) si altii ca ei scot niste salarii de mizerie.

Deci, ce-ti doresti mamica sa fii cand te faci mare? Sper ca nu doctorita. Lasa, iti gaseste mami tau un job la o firma.

Viata este viteza… mancam in mers, bem iaurturi din sticlutze mici cu capac special, postam din metrou, twituim de la semafor, dam mailuri pe scari.

Si cu toate astea sunt unii oameni care se grabesc si mai tare. Printre ei si colegii mei de facultate. Care sunt grabiti si curiosi.

Ei dau un examen azi, ar vrea sa-l dea pe urmatorul sapta-luna viitoare, si sa aiba rezultatele la sesiune inca de anul trecut.

Si totusi nu prea m-ar interesa aspectul asta daca nu ar exista zilnic, undeva in marea de viitori PRisti si Copywriteri, un om care sa se intrebe daca nu cumva au aparut rezultatele alea la examen si el n-a fost informat. Si nici asta n-ar fi o problema daca n-ar fi 190 de oameni din care 40 care isi musca unghiile asteptand rezultatele. Si care au impresia ca e posibil sa fi ratat massul, statusul, postul de pe forum si uneori e-mailul. (la naiba cu tehnica asta… nu poti sa te bazezi pe ea)

Are we there yet? No. Are we there yet? No. Are we there yet? Nooooooooo!

Ca sef de an nu sunt chiar cel mai bun specialist in relatii publice, dar e al naibii de greu sa raspunzi de 100 de ori la aceeasi intrebare. E ca in reclama cu Qfort… Sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa…. aaaah fuck it.

Ah.. si inca ceva… de fapt eu am rezultatele de mult dar le tin ascunse ca asa imi place mie sa ma bage lumea in seama :))

(pentru cine nu s-a prins Aaa fooost ooo glumaaaa)

IN Casual stuff, Contraste

Waste of time

O frec foarte mult. Si o frec aiurea. Si nu reusesc sa-mi dau seama cum se face ca am job, facultate, scoala adc*ro si alte proiecte, blog, relatii cu publicul de la CRP si cu toate astea am timp sa ma joc cu iepurashu, sa nu ratez niciun torrent, sa ma uit la filme, sa vizionez apropoTV, sa ascult muzica,sa citesc(!), sa mai bag o fifa… si sa dorm 7-8 ore pe noapte…

E destul de simplu… am eliminat lucrurile „inutile” din viata mea. Sunt in sesiune dar n-am invatat nimic, cu munca nu prea ma omor, la scoala adc fac mai mult act de prezenta, postez din cand in cand… am chiar si timp sa ma plictisesc….

Si cu atat timp liber ma gandesc ca mi-ar trebui un job…

A venit momentul resentimentelor. A venit momentul ala in care incepi frazele cu „daca” si le termini cu ” ar fi iesit mai bine”.

Si pot sa fac o lista intreaga de „daca”-uri. Dar n-are rost… am facut-o in minte, stiu ce am gresit si promit sa nu mai fac pe viitor.

Stiam inca de vineri cat de prost a iesit. De asta nici n-a mai contat ce a urmat. De asta nici nu erau emotii. De asta a iesit si prezentarea cat de cat bine… pentru ca atunci cand nu e nicio miza nu prea conteaza.

Toti au zis „bravo… a fost ok”. „A fost ok” inseamna: „a fost foarte prost, dar te iubesc”.

Situatia a fost mai putin roz decat a parut la prima vedere si ca sa va faceti o idee cat de nasol a fost va spun doar ca „desertul” mi-a venit in cap in primele 2 minute de brief. Si la el am ramas.  Asa ca simplul fapt ca nu ne-am retras a fost o victorie…cel putin pentru mine. Nu vreau sa se creada ca mi-am bagat picioarele miercuri si am zis…”eh…ce-o fi, o fi”.

Suna al dracului de dramatic, dar chiar a fost o experienta nasoala din care am invatat un singur lucru: O campanie proasta terminata la timp e mai buna decat o campanie proasta terminata dupa dead-line.

Si cam atat… these are the days of our lifes… so…. join us again… for the young and the rest of us.

IN Gânduri de zi cu zi

Nu e bine. nu e bine deloc…

Se contureaza usor-usor primele indicii ca o sa o dau in bara. M-am bagat in prea multe chestii care imi mananca mai mult timp decat am. Ca sa nu mai vorbim de timp liber si stat la un suc cu prietenii.

Si apar rateuri. Din fericire o sa scap marti de OC. (stiam eu ca nu e deloc bine ca am ajuns in finale pana la urma).

Singuru motiv pentru care nu renunt la tot e foarte simplu. I’m not a quitter. O sa duc la bun sfarsit toate prostiile in care m-am bagat si gata. Ma tot intreaba lumea „de ce nu faci o selectie?” Pentru ca nu pot sa refuz un proiect care imi zambeste de partea cealalta a strazii. Asa ca traversez, in fuga, pe rosu, enervez lumea care asteapta la semafor, dar parca degeaba o fac… Mereu am ales sa fac toate lucrurile si mereu am reusit sa fac totu pana la capat. Doar ca nu perfect…

Si ma enerveaza ca trebuie sa fac o gramada de chestii singur. Chestii pe care n-ar fi trebuit sa le fac de unu singur. Asa ca nu va invit marti de la ora 10:00 la Casa poporului sa ma vedeti cum prezint campania pentru Activia de la Danone, dar va invit sa-i vedeti pe ceilalti care probabil vor merita timpul petrecut acolo.

Help…?

question_answer6 comentarii

Vorbeam ieri cu un prieten si ne intrebam cum poate sa iasa un barbat din urmatoarea situatie:

discuta cu iubita si la un moment dat el zice : „eh…lasa draga altele sunt mai….” mai ce? ce poti sa spui aici ca sa nu urmeze o cearta ?

altele sunt mai proaste , destepte frumoase, urate. ati inteles ideea.

so…sugestii?

IN Gânduri de zi cu zi

Vorbeam acum ceva timp cu Jo_ despre viata noastra noua si modul in care ar trebui sa gestionam noile relatii impreuna cu cele vechi.Eu unul am esuat.N-am reusit sa-mi fac timp pentru toti prietenii.Si treptat m-am indepartat de oameni care mi-au fost alaturi in multe situatii.

Asta in timp ce incercam sa-mi fac noi prieteni…oameni pe care abia ii cunoscusem.Dar cum tot Jo_ spunea…e ceva normal.. e o noua etapa…. Saaau nu.

E misto vartejul asta de amicitii noi in care mereu poti sa iesi cu X..sa stai cu Y si Z…pe urma sa o iei de la capat cu alti oameni.Doar ca e inutil…si instabil..si complet artificial…si nu vreau asa ceva.Nu vreau prietenii de carton.. nu vreau sa-mi mai neglijez prietenii adevarati… nu vreau decat sa ma intorc la perioada august-septembrie.. „cand strigam ca am doar optishpe ani…sunt nebuun iubesc si nu am bani…” asta la 12 noaptea in buburuza ioanei in drum spre mc drive.

Probabil ca a fost buna etapa asta.sau poate ca nu dar cred ca am invatat ceva.Ca totul se face cu pasi miici…mici de tot si poate e mai bine asa…episoadele astea trecatoare ma fac sa revin cu picioarele pe pamant.

revin cu un todolist pentru 2008. o sa fie lung. nu fac bilantzuri.nu-mi plac.sunt de cacat.ce-a fost a fost..n-ai cum sa mai schimbi.daaar ce-o sa fie sta in mainile noastre.nu? :-S

Meniu