Unde a dispărut noţiunea de „rezonabil”?

Citeam zilele trecute un articol despre un magazin din SUA care îşi schimbă politica de retur după ce a pierdut 250 de milioane de dolari în ultimii 5 ani. L.L. Bean avea o politică de retur foarte relaxată, practic puteai să ceri banii înapoi sau înlocuirea produsului oricând, indiferent de starea în care era. Oamenii erau încurajaţi să returneze un produs

any time they felt it didn’t live up to their expectations. The return policy covered the full lifetime of the item.

Cu alte cuvinte, oricând simţeau că nu se ridică la nivelul aşteptărilor lor. Ce-au înţeles americanii din asta? Că pot returna încălţările oricând au ei chef. 

Unii au adus încălţări luate la târgurile de vechituri sau la garage sales (care sunt tot cam acelaşi lucru), alţii au golit podul bunicilor, au dat peste nişte haine vechi şi le-au returnat pe alea în schimbul unora noi, plus multe alte metode de a abuza de o regulă. 

Vali zice că oamenii nu mai sunt oneşti. Eu cred că mai degrabă am uitat să fim rezonabili. Chiar şi cei care nu vor să înşele tratează astfel de reguli / terms&conditions de parcă trebuie să meargă până în pânzele albe cu asta. Dincolo de ăia fomişti care se înscriu de 80 de ori la un concurs şi se plâng că n-au primit decât un premiu, dincolo de ăia care beau 50 de pahare de suc împreună cu toată gaşca de prieteni dacă tot este „free refills”, mai sunt şi nişte oameni OK, care pur şi simplu au uitat să fie rezonabili. Zici că orice regulament afişat undeva trebuie forţat şi exploatat cât se poate de mult. „Dacă scrie negru pe alb, trebuie să poată fi pus în aplicare!”.

Sigur, scrie la intrarea în restaurant că închid după ultimul client, dar dacă vezi că barmanul stă după tine şi jumătatea ta de bere, parcă îţi dai seama că trebuie să schimbi barul sau să pleci acasă.

Sunt situaţiile alea în care ai dreptate, dar alegi să tratezi lucrurile rezonabil, că nu-ţi foloseşte la nimic să te impui cu forţa. Sau cele în care trebuie să te opreşti când ţi-ai făcut plinul, nu să tragi în continuare ca nebunul ca să acumulezi mult peste ce ai avea nevoie.

Din păcate, mulţi oameni au uitat să fie rezonabili.