Au apărut cifrele oficiale legate de SGR pentru luna martie: 80 de milioane de ambalaje returnate prin sistemul SGR. Adică strict cele purtătoare de garanţie. Asta înseamnă 40 de milioane de lei, vreo 8 milioane de euro. Dacă adunăm şi ambalajele care n-au fost returnate, cred că sărim lejer de 10 milioane de euro în garanţii.
Nişte bani care pleacă dinspre populaţie şi care încep să circule. În mare parte sunt luaţi de retaileri şi rămân la retaileri, pentru că ei sunt cei care dau bonuri valorice în loc de bani. Adică eu plătesc 50 de bani, aduc sticla înapoi şi de banii ăia primesc un bon cu care pot să cumpăr tot de la retailerul respectiv. Banii s-au dus, am reciclat (pe banii mei, bravo mie!), acum am dreptul să consum banii pe altceva. Mişto sistem. Asta dacă primesc banii, dacă vrea aparatul, dacă m-am dus la aparatul bun, dacă s-a înregistrat codul de bare. Că am păţit să mă duc cu o grămadă de cutii, să nu primesc nimic înapoi şi să mi se spună că de fapt vina e la mine, că n-aveau simbolul SGR dozele.
Nu mai reiau povestea, că am rezolvat-o, m-a sunat agenţia de PR a brandului, mi-a zis că de fapt n-am înţeles eu bine, iar după ce am demonstrat că am înţeles foarte bine (adică le-am dat poză cu cartonul de 6pack cu sigla SGR) lucrurile au rămas în aer. Radio silence.
În cazul ăsta eu am plătit cei 7 lei către diverşi retaileri, am dus cutiile, deci am reciclat, dar banii nu s-au mai întors la mine ca să am super şansa de a-i cheltui pe altceva. Pur şi simplu s-au pierdut undeva.
Ce aş fi eu curios este ce se întâmplă în situaţia asta. Şi, în general, ce se întâmplă cu acele ambalaje care sunt plătite, dar nu mai sunt returnate. Le turteşti, le arunci la coş, ajung la groapa de gunoi, nu mai pot fi recuperate de cei care poate că mai colectează de pe stradă. Aş zice că cel puţin jumătate dintre ambalajele care sunt vândute pe piaţă sunt în situaţia asta. Pe cifre, gardul de colectare este sub 10%, dar nu ştim câţi păstrează ambalajele pentru o colectare ulterioară. Oamenii de rând văd că e cu 50 de bani mai scumpă berea, ridică din umeri, plătesc şi apoi nu mai fac efortul să o recicleze, că vorba aia, sunt doar 50 de bani, ce mare lucru? Nimeni nu se gândeşte la cât înseamnă o lună de ambalaje reciclate, sau un an. La cum beau românii bere şi sucuri, sunt convins că vorbim de sume importante.
Care presupun că ajung la Returo până la urmă, operatorul SGR. Ce se face cu banii ăştia? Se reciclează, desigur. Se protejează mediul, se fac rapoarte frumoase cu multe cifre ca ăsta de aici.
Reciclarea e necesară, fără garanţii oamenii nu se vor mobiliza să returneze ambalajele, dar momentan totul arată a şmen.
12 comentarii. Leave new
„ești doar invidios că nu au făcut campanie și cu tine”
Radem, glumim, dar cam asta cred ca e adevarul. Omul e super frustrat, in loc sa se bucure ca lumea a inceput sa recicleze, il intereseaza unde se duc banii aia. Ce-ti pasa tie, tu du sticlele la reciclat si o sa primesti banii inapoi. Cine le arunca inseamna ca are bani de aruncat pe geam. E simplu.
La fel ca in multe alte situatii, cand implementam ceva nou nu trebuie sa reinventam roata ci e suficient sa copiem din vest.
Nu am vazut in nicio tara vestica retur de ambalaj la care sa primesti inapoi bani, ci doar voucher la respectivul supermarket. Cred ca asa isi amortizeaza si ei costul cu stocarea ambalajelor pana sunt preluate de reciclator. In toate tarile in care am returnat ambalaje, voucherul primit era valabil doar la respectivul supermarket, adica nici macar la altele din acelasi lant, ci doar in locatia aia.
„cel puţin jumătate dintre ambalajele care sunt vândute pe piaţă sunt în situaţia asta”
Deocamdata. La fel a fost in fiecare tara in care s-a implementat sistemul de garantie. Dupa ceva vreme lucrurile se aseaza si oamenii isi schimba obiceiurile – mai multi oameni vor avea sacosa de ambalaje pe care o vor lua la supermarket cand se duc la cumparaturi
Înainte de pandemie, în Neustadt an der Donau (Germania), am văzut la un supermarket (cred că era vorba de Edeka) că returnau banii pe ambalaje la casă.
Duceai sticlele la aparat, îți dădea un bon și aveai posibilitatea să cumperi din magazin sau să primești banii de pe acel bon.
Atâta timp cât îți iau bani pe ambalaj, mi se pare normal să-ți ofere banii înapoi.
Iti zic eu: Danemarca. Te duceai cu bonul frumos la casier si primeai cash, daca asta doreai.
„sau să primești banii de pe acel bon”
Scuze, m-am exprimat eu gresit. Poti primi banii inapoi pe bon daca fix asta vrei (cum a zis cineva mai jos). Insa ce primesti initial e un bon valoric. Oricum te duci la supermarket sa faci cumparaturi si incluzi si dus recipientele inapoi. Nu cred ca se duce nimeni doar sa duca recipiente
Deci nu avem nici o problema. Sau problema ar fi ca nu primim banii de la automat si ca mai facem un drum. Sau ca la Mega Image poti folosi voucherul doar la casele traditionale. Nu sunt niste neajunsuri foarte mari
Normal ca e un smen o minciuna o hotie
Tu cand cumperi un produs cumperi si ambalaju platesti si garantia garantia o mai primesti inapoi daca merge aparatul dar valoare ambalajului nu e profitul cuiva care face ecologie si foarte multi bani FURATI
poate invata si romanul sa consume mai putin
Pe principiul v-am dat bani garantie ambalaj, deci vreau bani inapoi nu bonuri/coduri de bare, am cerut banii la Kaufland si i-am primit fara obiectiuni.
SGR – Sistemul de Pauperizare și Umilire a Populației.
Probabil mai dureaza implememtarea. In Germania nu exista problema asta, desi de multe ori nu imi accepta aparatul sticla ori lada de apa/bere, ma duc la casier, el mi le ia si imi da banii. Asta fac absolut toate magazinele.