2019 a fost un an complicat.

Un rollercoaster emoţional, şi mie nu-mi plac deloc rollercoasterele. În mod total ironic, anul ăsta m-am dat pentru prima oară într-un rollercoaster mai serios, la Disneyland Paris (Indiana Jones et le Temple du Peril). Oribil.

A fost anul în care am luat şi cea mai grea decizie din viaţa mea, care a venit la pachet cu o mulţime de consecinţe. Totodată, a fost anul în care am realizat că intuiţia mea nu este infailibilă, şi că există riscul să-ţi iei ţeapă oricât de bine ai crede că poţi să citeşti oamenii.

M-am ţinut de alergare, 222 de km, cu 11% mai mult decât în 2018. Am alergat şi primul meu semi-maraton, o experienţă absolut chinuitoare, pentru că nu m-am antrenat suficient. N-aş fi reuşit fără Cristina şi Ergo. Şi nu doar pentru antrenamente şi sutele de “hai”-uri pe care le-am auzit în ziua aia, dar la un moment dat chiar aveam senzaţia că mai e timp suficient, dacă nu erau ei probabil că nu terminam în timp util. 2:51:18 timp efectiv de alergare.

În toamnă m-am băgat la cursa de 10km, însă m-am pregătit atât de puţin (de data asta din motive obiective) încât credeam că n-o să termin în timpul maxim admis. În schimb, am reuşit să-mi bat cu 5 minute timpul din 2018. 1:05:55. Obiectivul la începutul verii era cu totul altul, visam la 50 de minute, varianta realistă fiind pe la 60 de minute. Au reşit 65 de minute, not great, not terrible. În schimb, ce-am învăţat a fost că degeaba plănuieşti chestii, uneori sunt lucruri pe care nu le poţi controla şi care îţi dau viaţa peste cap.

A fost şi anul în care m-am lovit cu adevărat de depresie şi am reuşit să trec peste asta. Fără să apelez la ajutor specializat, însă cu un grup de suport absolut fabulos, format din cei mai buni prieteni ai mei, care timp de câteva săptămâni au făcut un scut în jurul meu. Cred că ăsta e şi cel mai mare câştig al meu pe 2019, că mi-am amintit că am lângă mine nişte oameni pe care mă pot baza.

Încă n-am schimbat maşina, deşi aş fi vrut, însă m-am speriat când am văzut ce soluţii de creditare aveam la dispoziţie. Totul mult prea scump, prefer să mai aştept puţin şi să nu mai fac niciun credit. Am ajuns la vorba lui Vali până la urmă cu creditele.

Am început un grup de accountability cu Andra şi Cristina, şi s-a dovedit a fi unul dintre pilonii transformării prin care am trecut anul ăsta. Am povestit deja pe larg aici.

2019 a mai însemnat şi o nouă experienţă la Roland Garros (despre care voi detalia în curând pe blog), o vacanţă în Lefkada la care visam de ani mulţi, apoi un city-break cathartic la Veliko Târnovo

Profesional, a fost un an excelent. Agenţia a avut cel mai bun an de până acum (în curând se fac 10 ani de Superior Media, apropo), asta în condiţiile în care au fost perioade lungi în care Alex a fost nevoit să preia controlul, cât timp eu eram inapt.

Tot în 2019 am lansat şi “Primii trei ani“, emisiunea despre începuturi în antreprenoriat. A prins foarte bine, îmi place să fac asta, şi sper să pot continua mulţi ani de-acum încolo. Zilele trecute am publicat tot sezonul 2 pe Spotify.

Una dintre consecinţele acestui an complicat a fost că n-am reuşit să mă ţin şi de Digital Recap Podcast, pe care l-am pornit alături de Marian. Vedem ce-o să fie anul viitor, încerc să nu mai pun aşa multă presiune pe mine.

Blogul a mers bine, +22% trafic YoY, ceea ce e o mare surpriză, având în vedere că am avut momente în care am ţinut cu greu pasul.

Dacă e să mă uit pe cifre, totul e pe plus. Mai mult trafic, mai mulţi bani, mai mulţi kilometri alergaţi, mai mult timp de calitate petrecut cu prietenii. Şi cu toate astea nu simt că am ieşit pe plus, abia dacă simt că am ieşit pe zero din anul ăsta. Pentru că viaţa nu se măsoară doar în trafic, bani şi petreceri, indiferent ce ar spune cântecele 5Gang 🙂

Pentru 2020 am foarte multe planuri, însă acum ştiu că totul depinde de foarte multe variabile, aşa că nu mi-am creat nişte aşteptări foarte mari. Voi munci cât pot ca să iasă lucrurile, dar sunt conştient că nu pot controla totul, deci s-ar putea să nu iasă.

Am pe listă şi un concert Aerosmith, poate şi un drum la târgul de Crăciun de la Strasbourg, am văzut multe poze prin feeduri la cunoscuţi şi oricum vreau de mult timp să ajung din nou acolo.

Timp să fie şi să fim sănătoşi 🙂