Am revenit în Lefkada după 5 ani. A fost bine, insula e la fel de mişto.

Un pic mai aglomerat decât în 2014, mult mai mulţi români, de fapt, era plin de români şi sârbi. Inevitabil, au apărut şi cocalarii, dar găseşti plaje pe care îi poţi evita.

Drumul până acolo tot 1100 de km are, însă bulgarii au mai terminat bucăţi mari de autostradă, de la Sofia încolo aproape că nu mai ieşi deloc pe drumuri naţionale. 

La întoarcere am stat o oră şi jumătate în vamă, mai întâi pentru taxa pe podul ăla care ar trebui să fie de vreo 3 ori mai lat, apoi pentru că avem prea puţine puncte de acces la intrarea în ţară.

Am evitat plajele foarte turistice (Porto Katsiki, Egremni), le-am văzut oricum în 2014. Acum am descoperit câteva plaje noi ceva mai liniştite. Apropo de Egremni, încă nu s-a refăcut drumul cu 350 de trepte după cutremurul din 2015, aşa că se poate ajunge acolo doar cu barca deocamdată. Prin august trebuia să fie gata accesul pe jos, dar din ce-am auzit, nu s-au ţinut de termen. Poate la anul.

La Milos Beach (cea cu apa foarte turcoaz în poze) au adus şezlonguri, însă sunt mult mai scumpe decât pe celelalte plaje, 15 euro pentru 2 şezlonguri şi o umbrelă. Ceea ce e normal, având în vedere că e un drum pe care îl faci fie cu barca, fie pe jos, peste deal, vreo 20 de minute de hiking. Nu e rău să ai condiţii mai bune, în 2014 ne-am cărat şi cu o ladă frigorifică în care aveam apă, acum a apărut şi un bar acolo.

Lefkada e o alegere excelentă dacă eşti dispus să mergi cu maşina 15-20 de minute până la plajă (în funcţie de ce plajă alegi şi unde ai cazarea pe insulă). Sunt nişte privelişti spectaculoase, preţurile sunt puţin mai mari decât pe continent, dar mai mici decât pe insule precum Zakynthos sau Skiathos.

Mâncarea bună, tzatzikiul corect, paralia e paralie, Mythosul e Mythos. Bine, erau şi nişte băieţi care veniseră cu Bergenbier la plajă, dar fiecare cu gusturile lui.