La finalul lui noiembrie s-a deschis oficial Radisson Blu Aurum din Braşov, după 7-8 ani de la începerea proiectului, o investiţie de 17 milioane de euro şi multă, multă răbdare din partea familiei de antreprenori care deţine proiectul. Aveam nişte lucruri de rezolvat la Braşov, aşa că am ajuns şi la acest eveniment de presă, care până la urmă s-a dovedit a fi highlight-ul întregii excursii. Citeşte tot articolul
Am plecat la Paris imediat după FITS, cu aşteptări moderate. Pentru mine era a treia oară în capitala Franţei, dar am auzit tot felul de lucruri rele: că au crescut foarte mult preţurile, că a crescut infracţionalitatea, că e mult mai murdar oraşul faţă de anii precedenţi.
Pe lângă asta mă aşteptam la probleme cu zborurile şi am mai avut emoţii şi cu Covidul. Franţa e una dintre ţările care cere vaccin, test sau dovada trecerii prin boală, la noi certificatul verde expirase (doza 3 făcută pe 22 octombrie, teoretic se împlineau 9 luni pe 22 iulie, dar apărea expirat certificatul în platformă), Covid n-am făcut recent, aşa că singura variantă era testul. Am făcut unul rapid şi nu ne-a folosit la nimic, că nu ne-a controlat nimeni. Citeşte tot articolul
Vara trecută am ajuns (și) prin Bulgaria cu treabă, prietenul Ergo a alergat un ultra-maraton acolo, mai exact în Tryavna.
Orășelul se află la vreo oră și jumătate distanță de Veliko Târnovo, în sud, cumva paralel cu Gabrovo. Teoretic, nu e un loc în care te-ai duce într-o vacanță de bună voie. Dar dacă munții sunt mișto și există competiție de alergare, de ce nu? Citeşte tot articolul
Am câțiva prieteni care au mers pe El Camino de Santiago de Compostela, un traseu de pelerinaj extrem de popular în toată lumea. Traseul ăsta străbate Spania de la Est la Vest și ajunge la Santiago de Compostela ca punct de finish. E un drum pe care îl parcurgi pe jos, sute de kilometri, în mai multe săptămâni, timp în care rămâi peste noapte prin diferite adăposturi de pelerini.
N-o să intru foarte mult în amănunte, e o întreagă poveste despre El Camino, a scris Carmen niște lucruri despre experiența ei. Sunt mai multe variante ale traseului, unele pornesc din Franța, altele din diferite puncte ale Spaniei, iar traseul în sine este folosit de pelerini încă din Evul Mediu. Citeşte tot articolul
La început de decembrie, imediat după ce a trecut vacanța de Sf. Andrei, ne-am încumetat să dăm o fugă până la Balvanyos Resort.
Era perioada în care încă se discuta cum să-i aducă pe turiștii din Africa suspecți de Omicron. O perioadă mai relaxată, știam că urmează un val nasol, așa că ne-am dus și cu gândul că e ultima ieșire la hotel înainte de vacanța de vară. Probabil că am avut dreptate. Citeşte tot articolul
2 ani mai târziu, am revenit în Lefkada.
Am fost și în alte zone din Grecia, dar insula asta lipită de continent mi-a rămas în suflet, am vrut s-o vadă și Antonia. Plus că voiam să o cer în căsătorie într-un anumit loc de pe insulă (la farul Cape Lefkada), ceea ce am și făcut de altfel.
Mișto la greci, aproape ca în anii precedenți, cu mici schimbări. Plajele relativ pline în septembrie, a fost o experiență nouă pentru mine, nu știu dacă o să o repet. E foarte greu să aștepți atâtea luni pentru concediu, de data asta a fost contextul de vină. Citeşte tot articolul
S-au reluat reprezentaţiile la Faust, am dat o fugă până la Sibiu ca să-l vadă şi Antonia, ocazie cu care am intrat şi eu a 5-a oară la spectacol. Se joacă cu jumătate de sală plină (sau jumătate goală, depinde cum vreţi să priviţi problema), accesul se face cu o oră înainte, se încearcă o distanţare chiar şi în momentele mai complicate ale spectacolului. Cine a mai fost la Faust ştie că se deschideau târziu uşile, cu vreo 15 minute înainte de începere, aşa că era îmbulzeală la intrare. Acum s-a rezolvat problema asta, au anunţat din timp intervalul în care vor fi deschise porţile.
De data asta mi-a plăcut mai mult Miklós Bács în rolul lui Faust, prima oară mi s-a părut că îi ia puţin din strălucire Ofeliei Popii. Dar e mişto şi versiunea asta, în care raportul de forţe e mai echilibrat între Faust şi Mefisto. Iar mi s-a părut că a umblat Purcărete un pic pe text, şi nu din cauza restricţiilor date de pandemie, but maybe it’s just me. Citeşte tot articolul
Am fost de câteva ori prin Sinaia în ultimele 6 luni. E o variantă bună şi pentru mici drumeţii, plus că ajungi destul de repede acolo.
De fiecare dată am trecut şi prin curtea castelului Peleş, aşa că am putut să observ cum se degradează de la o lună la alta.
Castelul Peleş este în proprietatea Familiei Regale a României, însă cel puţin muzeul este închiriat statului român, care îl şi administrează. Nu ştiu dacă la pachet cu castelul intră şi curtea + peluza din faţă, dar e clar că ceva nu merge bine în acest parteneriat. Citeşte tot articolul
Am fost prima oară la Veliko în 2009, excursie cu facultatea. Mi s-a părut un orăşel ponosit, sărac, dar cu un aer aparte, pitoresc.
Am revenit 5 ani mai târziu cu o gaşcă de prieteni, se mai animase situaţia, băgase şi Primăria nişte bani să amenajeze nişte puncte de belvedere plus alte lucruri mici, străzile erau mai curate.
După alţi 5 ani, locul a evoluat şi mai mult, Veliko Târnovo mi se pare o staţiune de munte foarte animată, curată şi încă ieftină. Depinde ce căutaţi, dacă vreţi linişte într-un loc izolat, nu mai e ce trebuie, s-a aglomerat destul de mult. Încă nu a devenit o problemă aglomeraţia, însă probabil că peste câţiva ani se va ajunge şi acolo. Citeşte tot articolul
Am revenit în Lefkada după 5 ani. A fost bine, insula e la fel de mişto.
Un pic mai aglomerat decât în 2014, mult mai mulţi români, de fapt, era plin de români şi sârbi. Inevitabil, au apărut şi cocalarii, dar găseşti plaje pe care îi poţi evita. Citeşte tot articolul
