Am povestit cum a fost 2022 în materie de muncă, dar vreau să notez aici și idei generale, mai mult ca să îmi aduc aminte peste an și să nu renunț la obiceiul ăsta.
Scriam în 2021 că a fost un an greu, nici bun, nici rău. 2022 a fost bun, dar mult mai greu decât precedentul. Frumos, incitant pe alocuri, dar epuizant.
Am reușit să începem planificarea nunții, care e un proiect în sine pentru 2023. În căutările noastre am întâlnit tot felul de oameni și am rămas cu niște povești de spus peste ani.
Am renunțat la reședința de vară și mutarea a fost un proces lung și chinuitor. Realitatea e că apartamentul ăla devenise un soi de depozit și a durat enorm să mutăm toate hainele și restul lucrurilor pe care le adunasem eu vreme de 5 ani (plus cele care au mai apărut în ultimii 2 ani de când nu mai locuiam efectiv acolo). Am petrecut multe weekenduri în care adunam și sortam lucruri (le-am distribuit în mai multe locuri pentru că n-aveau toate loc în locuința actuală).
Am ajuns la Paris și Antonia s-a îndrăgostit de oraș, ceea ce mă bucură, pentru că și mie îmi place foarte mult acolo, probabil că vom reveni curând pentru că sunt multe de văzut.
Chiar dacă nu aveam planuri concrete, am prins și o tură de Grecia, cu hotel la 2 minute de plajă și stațiune de familii, probabil că ăla o să fie locul în care vom reveni după ce vine un copil.
În rest, din cauză de muncă, drumuri dese la Sibiu și mutarea (care a declanșat după ea tot felul de schimbări prin casă, achiziții de mobilă etc.), am trăit pe fugă tot anul. Ne-am văzut cu prietenii și familia în goană, am alergat dintr-un loc în altul prin oraș sau între orașe, am planificat și schimbat planurile din mers de zeci de ori.
Nici 2023 nu prea se anunță cu tihnă. Dar măcar să-l încheiem sănătoși la corp și la minte.
