Am scris aici cum a fost din punct de vedere profesional.
În 2025 am fost sănătoşi în mare parte. Şi am ajuns la vârsta aia la care asta e foarte-foarte important. Cred că am fost şi mai atenţi la aspectele care ţin de sănătate.
A fost un alt nebun în ceea ce priveşte ritmul de lucru, cu puţine perioade mai aşezate şi cu 3-4 sprinturi solicitante în diferite momente ale anului.
Am văzut primul spectacol de teatru la Londra, la The Old Vic (teatrul pe care îl conducea Kevin Spacey până când a apărut acel scandal uriaş). Am fost la Oedipus, cu Rami Malek şi Indira Varma în rolurile principale. Anul viitor ştim deja că vom merge la două spectacole în Anglia (în Londra şi Oxford) şi la Edinburgh, la festivalul de teatru de acolo (care e cel mai mare din lume).
Am văzut mult teatru (în general bun) şi în România, cam de 2 ori pe lună, în medie, am prins bilete la teatru. O să vină un articol separat cu spectacolele pe care le recomand.
Tot în 2025 am ajuns şi la concertul Teddy Swims din Birmingham şi a fost foarte bună alegerea, am avut ocazia să stăm în primul rând, Antonia a primit autograf pe un vinyl pe care îl luasem de la Bucureşti în ultima clipă, ne-am împrietenit cu nişte oameni la coada de la intrare. Tot atunci am ajuns şi prin Stratford-Upon-Avon, i-am vizitat casa şi şcoala lui Shakespeare şi am realizat că pentru elevii englezi, francezi, spanioli, olandezi, ăsta e echivalentul Vulcanilor Noroioşi în materie de excursii cu clasa. Ceea ce mi-a dat puţin de gândit.
Mi-am luat licenţa şi am intrat la master la Facultatea de Istorie. Probabil că trebuia să încep cu asta, în mod normal ar trebui să fie un highlight al anului. Şi chiar este, am rezolvat ceva ce era în aer de 15 ani (la propriu). Totuşi, nu simt că a fost o mare realizare. Şi asta pentru că n-a fost o presiune niciodată pe acest subiect.
A fost cam ca în filmul cu Forrest Gump, la un moment dar s-a oprit de alergat, a considerat că alergase suficient. Aşa şi eu, la un moment dat am decis să iau licenţa, am învăţat, am luat-o şi aia a fost.
Şi apropo de alergat, n-am reuşit să alerg anul ăsta. Am fost o singură dată în Herăstrău, am alergat 3 km, m-am întâlnit cu gaşca 321sport şi pe urmă am dispărut în ceaţă.
Îmi place mult că am intrat într-un mediu în care se vorbeşte numai despre istorie, citesc preponderent despre asta, mă gândesc adesea la diferite evenimente din istorie. Şi mi se pare că cei 2 ani de master vor trece foarte repede. Deja s-a dus un semestru din cele 4. La cursurile de istorie fac mereu liste de cărţi pe care vreau să le citesc, aşa că studiul legat de master se va prelungi mulţi ani de-acum încolo.
Am mai spus-o pe aici, cred că masterul ar trebui făcut cândva după 30 de ani, pentru că vezi altfel lucrurile. La 21 de ani voiam să mă concentrez pe muncă, nu prea mă concentram eu pe şcoală, mai ales când am văzut că sunt puţine cursuri care mă ajută în meseria mea.
Tot la capitolul vacanţe am ajuns şi în Grecia anul ăsta, vreo 2 zile în Lefkada şi vreo săptămână în Kefalonia, în premieră pentru noi. Nu m-a impresionat aşa de tare. E o insulă foarte frumoasă, dar distanţele sunt mai mari decât cele din Lefkada, ceea ce înseamnă mai mult timp petrecut în maşină dacă vrei să vezi mai multe chestii. E un Lefkada PRO Max.
Sigur, dacă te mulţumeşti cu o singură plajă şi aceleaşi 2 taverne, poate fi superbă, dar ce sens mai are să conduci 1100 de km + un drum cu feribotul dacă stai într-un singur loc? Poţi lua avionul fără probleme.
Mă bucur că mi-am făcut piticul cu uleiul de măsline adus din Lefkada, anul viitor facem shop online pe LefkadaTreats.ro.
La final de an am ajuns şi în Cotswolds, o destinaţie care era pe lista Antoniei şi care a fost o surpriză foarte plăcută. Am văzut cum trăiesc bogaţii ăia atât de bogaţi încât nici nu se gândesc la câţi bani au.
N-am reuşit să le facem pe toate anul ăsta. Nu ne-am văzut aşa des cu familia sau prietenii, n-am reuşit să stăm pe-acasă cât de mult am fi vrut. Dar au fost de multe ori nişte alegeri pe care ni le-am asumat.
Ziceam aşa în 2024, la final:
Nu-mi mai fac planuri pentru 2025, nu-mi mai propun lucruri. Pentru că viaţa mă ia prin surprindere, din câte îmi dau seama. Sper doar ca 2025 să fie la fel de bun ca anul ăsta care a trecut.
Şi chiar m-a luat prin surprindere. Masterul, toată experienţa de la concertul Teddy Swims, interacţiunea cu Bill Murray la FITS (really nice guy!), toate evenimentele şi întâlnirile de la Maison Créative, oamenii pe care i-am cunoscut.
Ştiu ce-mi doresc de la 2026 şi o să muncesc să se întâmple cât mai multe dintre obiectivele astea. Şi vă doresc şi vouă să aveţi enegia să vi le îndepliniţi pe ale voastre!
