Nu-mi place cum sună expresia asta în limba română, însă aţi înţeles la ce mă refer.
Mă învârt în tot felul de medii creative, destul de mulţi antreprenori, dar nu numai. Şi am tot întâlnit această teamă constantă legată de oamenii care copiază sau preiau o idee şi o adaptează puţin.
Culmea este că în vremurile noastre, în care distribuţia contează (modul în care te asiguri că circulă un mesaj), e posibil să aibă mai mult succes copia decât originalul. Se întâmplă.
Şi văd oameni furioşi pe treaba asta. Oameni creativi, super buni pe ceea ce fac, oameni care fac diferenţa, dar care se consumă cu rahaturi, care se miră că eu nu mă consum aproape deloc.
Da, e neplăcut să-ţi replice cineva ideea, e neplăcut să primească credit pentru ea. La fel cum e neplăcut să fie ridicaţi în slăvi tot felul de oameni netalentaţi.
Dar până la urmă nu asta contează cel mai mult. O minte care a dat o idee mişto cu siguranţă va mai da una mai devreme sau mai târziu. Şi apoi încă una, şi încă una. Focusul trebuie să fie mereu pe maximizarea distribuţiei şi moduri în care ideea aia e pusă în practică, apoi comunicată şi, practic, fructificată. Irelevant cine o copiază şi ce face cu ea.
Nu vor avea acelaşi context, aceleaşi cunoştinţe şi, repet, nici aceeaşi capacitate de a genera alte şi alte idei.
1 comentariu. Leave new
Apropo de asta. Eram un grup de consultanți – mă rog, suntem și acum dar cum se întâmplă de obicei, interacțiunile s-au redus. Eu sunt singurul din grupul acela care a decis să treacă la pasul următor și să se extindă cu angajați. Unul dintre motivele pentru care mulți dintre ei au rămas solo a fost temerea că angajații îi vor „fura”. În 12 ani nu a furat nimeni altceva decât meserie. Unii au ajuns chiar pe poziții bune în multinaționale, ceea ce poate fi considerată o performanță pentru că se știe că în multinaționale nu se angajează oameni care provin din firme mici.