Când distribuţia mesajului contează mai mult decât valoarea conţinutului

Lucian Mîndruță îi ia un interviu lui Mihai Tatulici. Este o discuție interesantă, pentru care merită să vă faceți timp. Sunt niște detalii din culisele interviului pe care l-a făcut Tatulici cu Călin Georgescu, dar și amintiri din televiziune.

Însă mie mi-a atras atenția un amănunt: Mihai Tatulici abia acum a descoperit cum funcționează „rețelele”. Din interviu îți dai seama că omul, deși este un jurnalist important și respectat în breaslă, n-a reușit să facă pasul spre digital (la drept vorbind, nici nu l-a interesat prea mult, are 77 de ani). Ca el sunt mulți alți oameni valoroși care au dispărut odată cu era digitală. Grupul Divertis e un alt exemplu care îmi vine acum în minte (deşi ei au revenit recent în forţă şi Toni Grecu are de ceva timp preocupări legate de înţelegerea AI-ului).

Oamenii ăștia au dispărut din atenția publică nu pentru că n-ar mai fi avut un mesaj relevant sau consistent, ci pentru că n-au stăpânit noțiuni legate de distribuție.

Și aici vine adevărul trist, cealaltă parte a monedei.

Ce-am primit în schimb? Niște oameni care știu să gestioneze distribuția mesajului, dar care nu au un mesaj cu substanță.

Toți Dorianii, toți Sellyi, toate Tequilele și alți influenceri sunt în oala asta. Oameni care au căpătat notorietate, au făcut bani, cu care au cumpărat (sau produs) și mai multă notorietate, care le-a adus și mai mulți bani, fără să transmită, de fapt, nimic. NI-MIC. Scuze, nu nimic, doar „entertainment” sau „conţinut”.

Dacă acum 15-20 de ani oamenii valoroși erau găsiți de vreun producător sau vreun patron de ziar sau de televiziune și puși în fața maselor să se exprime, în momentul actual nu mai există astfel de situații. Fiecare om își poate crea singur „platforma” de comunicare, poate ajunge să atingă sute de mii de oameni cu mesajul său, însă asta nu îl face automat și valoros.

În timp ce Tatulicii generației actuale nu mai ajung să câștige notorietate pentru că trusturile de presă au dispărut sau și-au pierdut din forță. Pe comedie este un pic diferit, acolo avem un ecosistem care a fost împins de la spate de câteva vârfuri (găştile de la Club 99 şi The Fool), care au învăţat rapid cum este cu distribuţia. Dar jurnalismul se chinuie şi are doar uneori momente virale, într-o mare de zgomot.

PS: Aştept cu interes primul comentariu care să spună „Mai lasă-mă cu Tatulici, păi ştii de la cine a luat bani ăsta, ce-a făcut el, ce combinaţii a avut” etc. Nu despre asta e vorba.