Săptămânile trecute a circulat pe Facebook o ştire legată de medicii canadieni care cereau micşorarea salariilor. Ceva de pe CNBC, deci nu vreun The Onion sau alt site de pamflet. Chestie care a stârnit un val de admiraţie privind gradul de civilizaţie. “Vă daţi seama, ce salarii mari, ce oameni buni, ce veselie”. Probabil 10% au citit efectiv articolul, restul mulţumindu-se să reţină că ăia dau pe dinafară de bine ce le e, aşa că preferă să refuze o mărire.

Ce-am mai râs, ce ne-am mai distrat, de ce nu sunt ai noştri mai canadieni, să refuze şi ei măririle care ne dau gaură la buget? Cam ăsta era discursul.

De fapt, ceea ce au făcut oamenii ăia e un protest cauzat de starea nasoală în care e sistemul medical din Canada. Şi nu vă gândiţi la oameni care mor în spitale pentru că iau infecţii de acolo, sau copii pe care se fac experimente, ci timpi prea mari de aşteptare pentru consultaţii care nu sunt o urgenţă. Până la 2 luni, chestie care în unele state europene nu se întâmplă, după cum zice un medic într-un editorial pentru New York Times.

Deci da, dincolo de faptul că există probleme cu sistemul de sănătate şi în ţări cu adevărat civilizate, trebuie să reţinem că acolo chiar există noţiunea de bine comun, iar medicii respectivi au considerat că e mai important să rezolve problemele sistemului şi să existe o distribuţie echitabilă a creşterilor.