Cum citim ştirea cu medicii canadieni şi micşorarea salariilor

2

Săptămânile trecute a circulat pe Facebook o ştire legată de medicii canadieni care cereau micşorarea salariilor. Ceva de pe CNBC, deci nu vreun The Onion sau alt site de pamflet. Chestie care a stârnit un val de admiraţie privind gradul de civilizaţie. “Vă daţi seama, ce salarii mari, ce oameni buni, ce veselie”. Probabil 10% au citit efectiv articolul, restul mulţumindu-se să reţină că ăia dau pe dinafară de bine ce le e, aşa că preferă să refuze o mărire.

Ce-am mai râs, ce ne-am mai distrat, de ce nu sunt ai noştri mai canadieni, să refuze şi ei măririle care ne dau gaură la buget? Cam ăsta era discursul.

De fapt, ceea ce au făcut oamenii ăia e un protest cauzat de starea nasoală în care e sistemul medical din Canada. Şi nu vă gândiţi la oameni care mor în spitale pentru că iau infecţii de acolo, sau copii pe care se fac experimente, ci timpi prea mari de aşteptare pentru consultaţii care nu sunt o urgenţă. Până la 2 luni, chestie care în unele state europene nu se întâmplă, după cum zice un medic într-un editorial pentru New York Times.

Deci da, dincolo de faptul că există probleme cu sistemul de sănătate şi în ţări cu adevărat civilizate, trebuie să reţinem că acolo chiar există noţiunea de bine comun, iar medicii respectivi au considerat că e mai important să rezolve problemele sistemului şi să existe o distribuţie echitabilă a creşterilor.

Cum prinzi bilete la Roland Garros

7

Unul dintre obiectivele din acest an era o prezenţă la Roland Garros. Pentru că e puţin cam târziu să intru în circuitul profesionist, am zis că e suficient să merg ca spectator, însă habar n-aveam cât de greu o să prind bilete. Am căutat mai întâi pe siteurile specializate în revânzare, fiind convins că n-am nicio şansă la biletele “oficiale”. Preţurile începeau de pe la 150-200 de euro pentru un singur bilet pentru o zi întreagă pe una dintre arenele mari ale turneului (Suzanne Lenglen şi Philippe Chatrier). După o documentare mai serioasă am aflat că nu e atât de greu să prinzi bilete “oficiale”, mai ales dacă eşti trecut prin câteva Black Friday-uri făcute de eMAG.

Pentru turneul de Grand Slam de la Paris biletele cu acces general sunt împărţite în 4 categorii: Suzanne Lenglen, Philippe Chatrier, Terenul 1 şi restul terenurilor. Biletele îţi dau acces o zi întreagă pe terenul pe care l-ai ales (sau pe toate celelalte terenuri mai mici, în cazul categoriei 4). Sunt garantate 4 meciuri: 2 de fete, 2 de băieţi, însă de obicei se programează mai mult de atât. Pe arenele mari, de obicei sunt meciuri de simplu, mai ales în prima săptămână, în timp ce meciurile de dublu sunt pe terenurile mai mici. Tot pe terenurile mai puţin importante (că nu sunt, practic, mai mici) se joacă şi meciurile de simplu ale unor jucători mai slab cotaţi.

Citeste mai mult

Sunday’s Media Recap (376)

0

Facebook admite că are probleme cu scurgerea datelor personale către Cambridge Analytica. Detalii.

Algoritmul de postări de pe Instagram n-a mers bine, aşa că vor fi afişate mai multe postări recente. Detalii.

DigiSport şi Telekom Sport transmit meciurile din Formula 1 (chiar dacă s-a vorbit despre o platformă proprie contra-cost ce urmează a fi lansată). Detalii.

Alte ştiri pe scurt:  o maşină autonomă UBER a ucis un pieton, Elon Musk a şters mai multe pagini de Facebook, Youtube shortcut pentru Live, Instagram permite hashtags şi user links în bio, Istoria cu Virgil la TVR1, Takeaway.com a cumpărat Oliviera.ro.

O istorie alternativă a bloggingului din România

1

Pentru că simt că n-am abordat suficient subiectul important al săptămânii, am decis că e momentul să dezvolt. Nu, nu e vorba de Cambridge Analytica, ăla e pistol cu apă. Vorbesc de adevărata istorie a bloggingului din România, povestită de Diana şi Alina.

Am făcut un timeline, ca să înţelegeţi exact cum s-au întâmplat lucrurile şi să nu vă mai apucaţi să scrieţi bălării ca asta.

2005 – Apar primele jurnale online din România. Românii sunt fraieri, aşa că nu ştiu să le zică bloguri. Mai întâi se apucă de scris oameni precum Andreea Năstase şi Dragoş Novac, care apoi îl inspiră şi pe Vali Petcu, care îşi deschide Zoso’s Online Journal.

2006 – Din dorinţa de a ajuta blogosfera să se nască, Dragoş Novac inventează RoBlogFest, un eveniment dedicat tuturor celor care aveau un site sau un jurnal online şi nu ştiau exact cum să-şi facă un blog. Era prea devreme.

Citeste mai mult

Easter Sale pe PlayStation Store

1

Dacă vreţi să prindeţi nişte jocuri mişto pentru PS4, ăsta e momentul potrivit. Reducerile sunt valabile până pe 4-5 aprilie, am observat că diferă în funcţie de joc.

Eu am terminat recent Uncharted 3, aşa că mi-ar plăcea să-mi mai iau un joc din serie, momentan văd că nu e la promoţie Uncharted 4, aşa că mai aştept.

Ce mi-a făcut cu ochiul:

GTA V: 130 de lei, NBA 2k18: 135 de lei, Battlefield 1 Revolution (cu premium Pass): 90 de lei.

Citeste mai mult

O idee mişto: Serious Wood

2

I-am descoperit pe băieţii ăştia recent, în timp ce admiram o masă uriaşă într-o sală de meeting a unui client. Masa arăta fistichiu, iar proprietarul mi-a explicat că lemnul este recuperat dintr-o veche casă săsească. Apoi mi-a zis că a comandat-o de la o firmă care cu asta se ocupă: reciclează lemnul vechi şi îl transformă în obiecte de mobilier mai mici sau mai mari.

Serious Wood e un business din Cisnădie, început mai mult din întâmplare. Cei 4 asociaţi au început cu o dubiţă SH, în care cărau lemn recuperat de prin Maramureş. O vreme l-au vândut mai departe către alţi intermediari, până când şi-au dat seama că ies în pierdere şi că ar fi mai profitabil să îl prelucreze chiar ei.

Citeste mai mult

Consumatorii nu ştiu al cui e DOMO acum

3

Se pare că aveam dreptate acum câteva luni, când ziceam că achiziţia făcută de CEL.ro este una foarte bună. Practic, au luat un brand curat, care nu avea foarte multe probleme de imagine, şi au început să investească masiv în publicitate. 

Am văzut o grămadă de reclame pe TV, iar oamenii chiar încep să cupleze la fenta asta. Mi-au zis inclusiv cunoscuţi că sunt oferte bune la Domo, chiar dacă îmi citesc blogul. 

Între timp, partea de reviews de pe Facebook e ascunsă, iar pe Google e fix aşa cum ne aşteptam, adică 2,4 stele din 5. Oamenii se plâng că nu le răspunde nimeni la telefon, că sunt probleme în service sau cu returul, sau că pur şi simplu se anulează aiurea comenzile.

Deci în loc să schimbe ceva şi la problemele reale ale businessului, oamenii au continuat aşa cum ştiau. Probabil că se va duce în cap şi brandul ăsta în câteva luni.

Social media is broken

2

Când toată lumea zicea fraza clasică cu “if you don’t pay for a product, you are the product” oamenii zâmbeau şi dădeau din cap. Sigur, reţelele sociale sunt gratuite, dar de ce ne pasă nouă cum fac bani? 

Când au apărut primele discuţii despre date ale utilizatorilor folosite de diferite companii în scopuri comerciale, oamenii s-au revoltat, dar nu mult, că oricum nu înţelegeau mare lucru.

Adevărul e că toate reţelele de socializare ştiu o grămadă de lucruri despre noi, iar nouă nu pare să ne intre asta în cap. Cele mai multe din ele vând date într-o formă sau alta. Mai mult sau mai puţin transparent. În scopuri mai mult sau mai puţin mai puţin sau mult mai puţin benefice pentru utilizatori. Best case scenario, cineva vrea să vă convingă să cumpăraţi ceva. Worst case scenario, cineva vă manipulează să votaţi ceva.

Citeste mai mult

Copiii noştri vor avea o arhivă complexă a vieţii lor

3

Căutam aseară nişte întregistrări ale emisiunilor “13-14 cu Andrei”, să mă afund puţin în borcanul cu nostalgie. Că aşa se întâmplă, îţi aminteşti de nişte chestii mişto abia în momentul în care ajungi să le simţi lipsa sau când moare vreo persoană direct implicată. N-am găsit mare lucru. E un tip pe Youtube care pare să aibă o arhivă măricică din Midnight Killers, mai sunt câteva înregistrări 13-14 cu Andrei, dar cam atât.

“13-14 cu Andrei” era la sfârşitul anilor ’90 cea mai smart şi îndrăzneaţă emisiune de radio (şi, ulterior, şi TV) din România. Ţin minte că fugeam de la şcoală ca să-l prind pe Gheorghe, deşi nu înţelegeam mare lucru din ce zicea. Era citit, era tupeist, era liber. Una dintre vocile generaţiei “PRO”.

Citeste mai mult

Cum prinzi un job mişto în publicitate

1

Tipul ăsta a aplicat la un job la W+K, una dintre cele mai cool agenţii de advertising din lume. Şi n-a depus un CV şi o scrisoare de intenţie, a depus acest clip. Cu care a şi luat jobul.

Citeste mai mult