Category

Educatie&Literatura

Radiografie a sistemului de învăţământ

7

Excelent articolul descoperit la Zoso ieri: “Doamna” – scris de Oana Moraru pentru Contributors.ro.

După ce selecţia copiilor e făcută „pe sub masă” – în urma veştii care se duce în târg că „doamna îşi strânge clasa” – se formează, la fel de „neoficial”, şi un „comitet” de mame drăguţe şi dedicate care vor strânge bani pentru uniforme, vor comunica dorinţele „doamnei” şi vor întreţine fondul clasei. Toate celelalte familii li se supun orbeşte pentru că, altfel, şi-ar pierde locul în clasă, exact când mulţi alţii – mai întârziaţi – bat la uşă şi fac presiuni, prin intervenţii şi mai creative, ca „doamna” să-l mai accepte şi pe al 31-lea, şi pe al 32-lea, în clasă. De multe ori, se întâmplă să nu poată refuza, pentru că directorul şcolii şi adjunctul lui au şi ei „obligaţiile” lor: anumiţi copii trebuie musai să intre, îngrămădiţi, ce-i drept, dar măcar aleşi pe sprânceană.

Sunt produsul sistemului descris, am fost la “cea mai bună clasă din şcoală”, trimiteam câte 20 de olimpici pe sector. Pentru clasa noastră s-a inventat “Olimpiada pe clasă”, pentru că treceau prea mulţi de faza pe şcoală şi nimeni n-avea chef să corecteze atât. Am avut acest comitet de mămici, am fost printre ăia care învăţau bine dar strâmbau din nas la toate cheltuielile exagerate care se făceau.

Ce pot să spun e că articolul surprinde excelent lucrurile, aşa cum sunt ele. De la primul, la ultimul rând. Dar n-aş zice că e rău. Din clasa aia, 7 elevi au intrat la Sava, vreo 5 la Lazăr, un tip la Vianu, eu am nimerit la Şcoala Centrală. Mai bine de jumătate din clasă a terminat licee bune şi a făcut paşi importanţi pentru o carieră de succes. O arhitectă, un magistrat, câţiva plecaţi în State, alţii prin Europa, vreo 2-3 cu businessuri locale. Copiii “buni” din celelalte clase abia dacă au reuşit să prindă nişte posturi decente prin diverse firme, după ce au terminat un ASE cinstit. Cred că situaţia noastră promiţătoare de acum (ca să nu zic bună) se datorează acestui sistem, în care reuşesc doar de obicei copiii celor care se zbat.

Despre România secolului 19

0

Profit de vacanţa de iarnă să mai citesc şi ce-mi place, aşa că mi-a picat în mână “Douăzeci de ani în România (1889 – 1911)” o carte apărută la editura Humanitas, colecţia Vintage. Autoarea este Maude Rea Parkinson, o irlandeză aventurieră care a venit în România la sfârşitul secolului XIX ca să predea engleza.

Întotdeauna este foarte amuzant când au loc alegeri generale. Conservatorii şi liberalii sunt ocupaţi până peste cap cu campania şi pretutindeni se ţin întruniri. Când începe ziua alegerilor, începe şi distracţia. (…) Înăuntrul secţiei de votare se află, pe lângă oficiali , câte un reprezentant al fiecărui partid, conservator sau liberal, care studiază foarte atent fiecare votant şi are grijă să voteze corect. Se practică foarte frecvent înşelătoria, aşa că amândoi trebuie să fie atenţi. Într-un fel sau altul, numele unor persoane de mult decedate sunt introduse pe listele electorale; am auzit pe cineva spunând la una dintre alegeri: “Pe vremea lui, tata nu avea drept de vot, bine că-i dau dreptul acum, când a murit”.

Autoarea mai povesteşte şi că trenul spre Viena urcă mai greu odată ajuns pe Valea Prahovei, iar după ceva timp “trenul face popas în vârful trecătorii, la Predeal. Gara este construită astfel încât jumătate se află pe teritoriul României şi jumătate pe cel al Ungariei.”

Despre turismul de la 1900, numai de bine:

Pe lângă băile de iod, sulf şi nămol, există Băile Govora şi Călimăneşti, sprijinite de stat, aflate în minunate zone ale Carpaţilor. (…) Cazarea la aceste izvoare este din păcate destul de proastă, deşi preţurile sunt exorbitante.

La fel ca acum.

Lista de asemănări dintre România de azi şi cea de acum 100 de ani continuă 12, 3, 4 şi 5. Cert este că societatea românească are o imagine puternic romanţată despre perioada interbelică. După 50 de ani de comunism, am avut nevoie de încă vreo 25 ca să realizăm că ne-am întors de unde am plecat. Nu s-a schimbat decât decorul.

Noi vrem pământ

1

Acum se tot discută că diaspora şi internetul au făcut schimbarea, dar e o prostie. Daţi la o parte voturile Monicăi Macovei adunate cu toate voturile din diaspora (mergând pe ideea că s-a votat 100% Iohannis) şi o să vedeţi că tot pierdea Ponta. Bătaia de joc din diaspora a fost doar o pârghie de care poporul român a avut nevoie ca să se trezească.

Şi a fost exact ca în poezia lui Coşbuc.  Daţi cu play şi vedeţi mai jos ce sublinieri am făcut. Parcă e aceeaşi atitudine faţă de popor, nu? Aceeaşi lipsă de respect.

Citeste tot articolul

E iar vremea pentru cărţi româneşti

0

A venit momentul acela din an în care citesc non-stop romane româneşti. Premiul literar “Augustin Frăţilă” a ajuns la ediţia a III-a, iar eu fac parte din juriu şi anul acesta.

Cele 5 romane finaliste sunt mai jos şi au fost selectate de criticii literari Alex. Ştefănescu, Tudorel Urian şi Daniel Cristea-Enache din cele 65 de romane înscrise.

  1. „Un singur cer deasupra lor”, de Ruxandra Cesereanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2013
  2. „Kinderland”, de Liliana Corobca, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013
  3. „Jurnalul unui cântăreţ de jazz”, de  Bujor Nedelcovici, Bucureşti, Ed. Allfa, 2013
  4. „Boala şi visul”, de Dan Stanca, Bucureşti, Ed. Tracus Arte, 2013
  5. „Negustorul de începuturi de roman”, de Matei Vişniec, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013

Premiul cel mare este oferit de Philip Morris Trading şi este în valoare de 10.000 de euro. Detalii extra găsiţi aici, eu revin după ce termin de citit. Am deja o favorită, însă mai am destul de citit aşa că nimic nu e final. Ceremonia de decernare va avea loc pe 27 noiembrie.

Alternopedia by Ideo Ideis

0

În ultimii doi ani am asistat la minunea care se petrece la Alexandria, o minune culturală cu numele de Ideo Ideis. Şi de fiecare dată m-am întors acasă cu gândul că ar fi super tare dacă am avea un Ideo Ideis în Bucureşti. Chiar dacă liniştea din Alexandria favorizează toată desfăşurarea de forţe de acolo, chiar dacă lucrurile se leagă mai bine în orăşelul ăla sudist, chiar dacă e mai greu să creezi apropierea specifică festivalului în nebunia din capitală. Aşa s-au gândit şi tinerii care organizează Ideo Ideis şi au pus la cale Alternopedia – ateliere inspirate de teatru.

Atelierele de teatru atât de apreciate de participanţii de la Ideo Ideis sunt acum deschise oricui, în fiecare săptămână începând cu 14 octombrie. Este varianta bucureşteană şi uşor accesibilă a proiectului de educaţie alternativă început acum 8 ani la Alexandria. Există 4 module la care puteţi aplica pe diverse categorii de vârstă, diferite perioade de timp pe parcursul cărora puteţi participa şi o serie de traineri cu experienţă în domeniu. Primele înscrieri sunt până pe 10 octombrie. Detalii aici.

Odată, demult

6

Lecţia de gramatică.

Două dintre cele mai frecvente greşeli pe care le-am întâlnit în ultima vreme sunt legate de adverbele odată şi demult.

Parcă am vorbit despre asta odată. (adverb)

Mergem împreună o dată şi pe urmă te descurci. (numeral)

Şi tot cam aşa se greşeşte şi cu demult.

E o tipă cu care ieşeam demult. (adverb)

Nu ne-am mai văzut de mult. (locuţiune adverbială, de mult [timp])

Hai că e foarte simplu. Dacă suntem puţin atenţi o să le folosim corect.

Literatură română – lecturi suplimentare

0

Premiul literar “Augustin Frăţilă” a ajuns la ediţia a doua şi va premia romanul anului 2012. Am onoarea să fac parte din juriul de bloggeri care vor stabili câştigătorul, împreună cu un juriu de specialitate. Mai multe detalii aici.

Câştigătorul premiului va primi 10.000 de euro, sumă oferită de Phillip Morris.

Cele 5 romane finaliste pe care le voi citi în următoarele 45 de zile sunt:

1. “Craii şi morţii”, de Dan Stanca, Editura Cartea Românească, 2012
2. “Cronicile genocidului”, de Radu Aldulescu, Editura Cartea Românească, 2012
3. “Hotel Universal”, de Simona Sora, Editura Polirom, 2012
4. “Omar cel orb”, de Daniela Zeca, Editura Polirom, 2012
5. “Şoseaua Căţelu 42”, de Alina Nedelea, Editura ALLFA, 2012

N-am mai citit în ritmul ăsta din liceu, cred că o să fie foarte interesant :D

O să revin cu posturi pe blog pe măsură ce termin de citit, la prima vedere sunt câteva subiecte mai greu de digerat şi câteva care promit foarte mult.

Cât mai e până la Ideo Ideis IX?

0

Un festival cât o îmbrăţişare. Aşa e Ideo Ideis. Îl trăieşti din plin alături de mulţi oameni şi până să-ţi dai seama că se întâmplă deja s-a terminat. Rămân în urmă prieteni noi, legături consolidate, cupluri şi despărţiri. Totul se reportează pentru anul următor, când cei mai mulţi participanţi vor reveni la Alexandria, fie că trupa lor e sau nu înscrisă în competiţie.

Citeste tot articolul

Ideo Ideis: Paşi mici

1

Vineri seară am ajuns din nou la Alexandria pentru o nouă porţie de energie de la cei 200 de tineri participanţi iubitori de teatru. Chiar mă întreba un prieten: “Cum, şi voi vă duceţi acolo ca să vă hrăniţi cu energia puştilor ălora?” – “Da. Exact asta facem.”.

Gala de închidere a festivalului a fost o explozie de bucurie atât pentru participanţi cât şi pentru organizatori. Casa de Cultură din Alexandria era plină-plină, s-a stat pe scări şi în picioare, pe margine. S-a aplaudat minute în şir, toată lumea era cu zâmbetul pe buze. Chiar dacă au fost doar câţiva premianţi, toată lumea a câştigat. E un clişeu, dar aici chiar aşa a fost, pentru că Ideo Ideis nu e despre competiţie, ci despre prietenie, experienţa acumulată, exerciţiu, dezvoltare personală şi auto-cunoaştere. 

Citeste tot articolul

Molipsitoare stare de bine

0

Până să ajung la conferinţa de presă dedicată celei de-a 8-a ediţii Ideo Ideis, eram cu mintea în 100 de părţi. Mă duceam în direcţia aia fără să fiu cu gândul la festival. Şi-apoi am intrat în The Institute Cafe. Şi, ca prin minune, mi s-a schimbat dispoziţia total. Atâta energie pozitivă, oameni zâmbitori şi emoţionaţi, oameni mari şi liniştiţi.

Mi-am adus aminte de ce îmi place la nebunie festivalul ăsta: pentru că e un vibe atât de bun şi de puternic încât nu poţi să scapi. Sigur pleci cu zâmbetul pe buze. Ideo Ideis nu e un efort, sau cel puţin asta e senzaţia pe care o ai. Totul se face uşor, din pasiune, cu zâmbetul pe buze. Festivalul ăsta nu are “chinurile facerii” pe care le au alte evenimente de pe la noi. Dacă ceva nu iese perfect, cei din jur zâmbesc şi te încurajează. “Nu-i nimic, data viitoare o să fie mai bine”. Şi e convingerea sinceră a unor tineri care au început cu nimic şi au construit “o insulă de cultură în mijlocul deşertului”, după cum spunea Cătălin Ştefănescu ieri. Nişte tineri care au primit sprijin de la câţiva oameni extraordinari şi care au ştiut să-şi vadă de drum.

Marcel Iureş, Andi Vasluianu, Vlad Zamfirescu, Marius Manole, Medeea Marinescu şi Cătălin Ştefănescu nu sunt personajele principale de data asta pentru că Ideo Ideis e despre tine(ri).

Ideo Ideis începe joi şi Alexandria e la doar 90 de km de Bucureşti. Dacă totuşi n-aveţi cum să ajungeţi, puteţi să vă uitaţi la spectacolele din competiţie live pe site.