Category

Educatie&Literatura

Femeia care şi-a pierdut jartierele

0

Din fericire, am reuşit să ajung destul de des la teatru în această stagiune. Asta datorită faptului că e mult mai simplu să cumperi bilete. Am văzut atât piese bune, cât şi piese mai puţin bune, dar n-am plecat niciodată dezamăgit. Ei bine, uite că s-a întâmplat şi asta, săptămâna trecută.

Auzisem la sfârşitul lui august despre “Femeia care şi-a pierdut jartierele” dar la momentul respectiv era o bătaie fantastică pe bilete. Mălăele, Mihăiţă, Dorina Chiriac, totul în regia lui Silviu Purcărete. Spectacolul se joacă la Romexpo, într-o sală nouă a Teatrului de Comedie, iar biletele sunt 60 de lei (preţ unic). Cam mult, având în vedere preţul obişnuit al biletelor de teatru. Cam dublu, mai exact. M-am gândit, însă, că preţul trebuie să fie justificat de noua sală, decoruri sau un spectacol maraton de peste 3 ore (cam cum e Oblomov).

Citeste tot articolul

Fără nicio legătură

0

Câţi ca voi!

de George Topârceanu

 
Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
– Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!…

Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
– Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…

Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
– Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!…

Mă gândesc uneori că am uitat cu toţii poezia asta. Şi e păcat.

Băieţii deştepţi de ieri şi de azi

4

– Mă, dacă nici în ţara asta a nimănui n-om şti până la sfârşit să le luăm tot aşa piuitul ălor care-o conduc, atunci mari idioţi mai suntem!… Putem să ne întoarcem la Dunărea noastră, să ne legăm câte un bolovan de gât şi să ne-aruncăm în apă, să ne ducă bolovanii la fund. Că de pomană mai trăim şi facem umbră pământului! Aia e!

Fragmentul face parte din romanul Calea Victoriei, de Cezar Petrescu şi mi se pare că surprinde perfect gândirea băieţilor deştepţi de ieri şi de azi. Fraza e rostită de Iordan Hagi-Iordan, un magnat al petrolului la vremea respectivă, un mare bandit, un afacerist specializat pe târguri dubioase cu statul român. Dacă n-aş şti, aş zice că romanul face referire directă la Dinu Patriciu.

În altă ordine de idei, nu vă recomand cartea, e destul de slabă. Am citit-o printre picături, încercând să savuzez detalii din epoca respectivă. Până să-mi dau seama, m-am trezit că trecusem de jumătate fără să se întâmple ceva notabil.

Aş vrea să găsesc

8

În această dimineaţă am ajuns la un articol care făcea referire la cartea lui Ruth Benedict – Cultura şi comportamentul la români.

Lucrarea este un studiu antropologic datând din 1943 şi realizat în contextul celui de-al doilea Război Mondial. A pus bazele noţiunii de antropologie la distanţă şi, mai important, e despre români. Şi pentru că citind literatura interbelică am ajuns la concluzia că românii nu s-au schimbat prea mult ca popor, sunt convins că lucrarea e la fel de actuală.

Problema e că nu am găsit-o pe nicăieri. Mi-aş dori să-mi daţi de veste dacă o găsiţi pe undeva (fie pe net, fie că o aveţi prin bibliotecă). Traducerea în română e apărută în 2002 la editura Criterion Publishing. Merge şi o variantă în engleză (poate un ebook? :D ).

Ştiţi, eu am dat la istorie…

18

Sunt multe lucruri eronate în sistemul românesc de învăţământ, însă cred că unul din ele e fundamental greşit. Nu-mi dau seama ce-a fost în mintea ălora care au lăsat geografia şi istoria ca materii la alegere pentru examenele de capacitate (sau cum s-o mai numi acum) şi bacalaureat.

Daţi-mi voie să învinuiesc Ministerul Educaţiei pentru că eu nu ştiu acum geografia României. Să vă explic: în clasa a 4-a am studiat pentru prima oară Istoria şi Geografia statului în care ne aflăm. Mi-a plăcut mai mult istoria, am fost parcă şi la olimpiadă. La geografie m-am descurcat mai greu, dar tot am reţinut una-alta.

Citeste tot articolul

De la tăbliţe la tablete

0

Sursa foto

Sper că aţi avut ocazia până acum să vizitaţi prima şcoală românească, din cartierul braşovean Şchei. Acolo sunt nişte bănci din lemn şi câteva tăbliţe precum cea din imaginea de mai sus. Dacă n-aţi fost până acum, musai să mergeţi şi să-l căutaţi pe prof. Vasile Oltean, care are să vă povestească o grămadă de lucruri simpatice. Şcoala e acolo din 1495, băncile şi tăbliţele doar de pe la începutul secolului al XIX -lea.

Ca să înţeleagă şi cei mai tineri, tăbliţele respective era folosite de elevi pentru diferite exerciţii scrise cu creta. După ce terminau exerciţiul, ştergeau cu buretele şi continuau pe aceeaşi tăbliţă. Pe faţă era “de matematică” şi pe spate era “de română”, cu liniile corespunzătoare.

Citeste tot articolul

Copil în Epoca de Aur

1

Sunt un nostalgic fără ”obiectul nostalgiat”. Comunismul pe care l-am trăit eu, sau mai exact, neo-comunismul, se manifesta tot prin cozi la lapte, lipsuri și un trai sărac, însă ceva mai lejer decât cel dinainte de ’89.

Totuși, sunt fascinat de poveștile din perioada Ceaușistă și asta pentru că nu le-am trăit. Dacă le trăiam, probabil că n-aș mai fi fost atât de interesat să-mi amintesc lucruri demult uitate. Nu-mi rămâne decât să-mi imaginez cum erau momentele frumoase și simple de atunci sau să citesc amintirile altora.

Vineri seară am participat la lansarea cărții ”Copil în Epoca de Aur”, un volum de Dan Cârlea, cunoscut pe net drept camionagiu.ro, un tip despre care știam că pune clipuri pe Trafictube și comentează la Zoso și RăzvanBB. Și atât.

Citeste tot articolul

Cea mai proastă lansare a unui volum bun

7

Aseară am participat la lansarea volumului “Versez” a lui Iv Cel Naiv. Am concluzionat, după încheierea evenimentului, că a fost, probabil, cea mai proastă lansare a unui volum bun. De ce? În primul rând pentru că n-a răspuns unei nevoi minimale: aceea de a dezvălui identitatea lui Iv. Trebuie să vă spun că grămada de tipe strânse la Cafe Verona nu era acolo pentru a asculta nişte oameni simpli vorbind despre Iv Cel Naiv. Nu.

Tipele veniseră acolo pentru a se asigura că Iv este un tip prea gras sau prea slab pentru gustul lor, prea scund şi bărbos, pistruiat şi, oricum, în niciun caz mai atractiv decât gagiul cu care erau de mână sau pe care îl aveau acasă. Pentru că n-ar fi frumos şi nici constructiv ca un tip care scrie versuri aşa mişto să mai şi arate bine.

La rândul lor, domnii sau domnişorii care participau veniseră să se asigure că Iv nu e vreun tip fictiv dar atractiv, pentru care domnişoarele să facă vreo altă pasiune decât cea literară.

În fine, cei foarte tineri, care n-aveau fantezii cu un probabil Iv atractiv, veniseră să-l vadă pe Iv cel boem, genul care stă toată ziua şi fumează la Capşa cu prietenii lui scriitori.

Doar că Iv n-a fost nimic din toate astea, ci un amalgam de păreri ale multor oameni foarte emoţionaţi şi o înregistrare audio menită să mai potolească nevoia exacerbată de cunoaştere a tinerelor prezente. Cam puţin, pentru un produs de marketing atât de bine construit (deşi nu vrea să admită, Iv e un produs şi pentru că cei de la Editura Vellant îl vând, devine inevitabil un produs de marketing). Sper doar ca poetul să rămână sub pseudonim în continuare dacă a apucat-o pe drumul ăsta şi nu să se arate după încă vreo 2-3 volume. N-ar fi deloc spectaculos, ba chiar previzibil.

Trei cu cărţi

1

În weekend am dat o fugă pe la Gaudeamus, ca tot orăşeanul care simte nevoia să-şi demonstreze erudiţia. Nu venisem pentru vreo carte, aşa că am avut timp să mă plimb şi să urmăresc oamenii. Majoritatea trişti, gri, mulţi din ei pensionari. Veniţi pentru vreo afacere bună cu cărţi, gata s-o adauge lângă colecţiile luate cu Adevărul şi Jurnalul Naţional.

Cea mai mare aglomeraţie era la editurile cu temă (sau măcar cu rezonanţă) religioasă. Aveţi idee câte edituri de-astea religioase sunt? Am numărat vreo 8. Egumeniţa, Evanghelismos, Bizantină etc. Şi la fiecare stand erau minim 5-6 oameni blocaţi cu câte o carte în mână. Vin vremuri grele, credinţa e salvarea!

Mie îmi pare rău că n-am văzut în timp util recomandarea Cristinei Bazavan legată de Autobiografia lui Andre Agassi. Sper să ajung cât mai repede într-o librărie şi s-o cumpăr. Mai aveţi o recomandare a aceleiaşi cărţi aici.

Cu poza de mai sus nu ştiu exact ce e, dar mi-a plăcut ideea. Un alt prim 11 (la fel de mişto) la Brăduţ.

Calea Victoriei, mall-ul de acum 100 de ani

0

“Aici, pe bucata asta de câteva sute de metri, e bâlciul vanităţilor. Aici se îmbulzesc toţi, din toată ţara, să-şi arate haina, obrazul bine hrănit, automobilul scump, preţul laşităţilor şi al vânzărilor…”

Un fragment din Calea Victoriei, roman al lui Cezar Petrescu datând din 1930. Mi se pare că e descrierea perfectă a mall-ului contemporan, semn că nu ne-am schimbat deloc.