Category

Educatie&Literatura

FITS 2012: Visul unui show pe ploaie

1

După cum ştiţi deja, la ediţia din acest an a Festivalului de Teatru de la Sibiu a plouat. Mult. Din cauza asta multe spectacole de stradă nu s-au putut desfăşura în voie, sau altele s-au desfăşurat cu mai puţini spectatori decât ar fi meritat artiştii respectivi.

Eu n-am ratat mare lucru din lista cu care venisem de la Bucureşti şi mă bucuram că am scăpat uşor. Asta până marţi, când m-am întors la italienii de la Mabo Band. Erau tot pe pietonală, bucurau oameni. Atunci au apărut primele picături de ploaie. Nu le-am dat atenţie şi m-am dus rapid spre Muzeul de Istorie din Sibiu, să mă adăpostesc. Abia acolo am aflat că spectacolul Visul unei nopţi de Shakespeare urma să se joace în aer liber. Nasol. Am sperat că n-o să înceapă ploaia şi m-am bucurat de locul pe care îl primisem la intrare.

Citeste tot articolul

FITS 2012: Insula, Mabo Band şi Hang

1

A mai trecut o zi de festival și au plecat stropii de ploaie. Odată cu ei s-au dus și turiștii veniți în weekend special pentru FITS. Dar forfota specifică unui festival a rămas. Asta și pentru că în Sibiu sunt o mulțime de turiști străini. Japonezi, francezi, belgieni, nordici (cu părul lor blond și ochii albaștri). Toți se plimbă prin oraș cu badgeuri la gât și fac o mulțime de poze, iar seara umplu sălile de spectacole alături de sibieni.

Citeste tot articolul

Sfârşit de weekend, început de FITS

2

Ieri, când lumea se întorcea acasă după o noapte de club, am pus geanta în portbagaj şi am plecat spre Sibiu. N-am reuşit să ajung la primele două zile ale Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, dar m-am grăbit să prind Faust-ul lui Silviu Purcărete – ultimul spectacol important al weekendului.

Ştiam că n-o să-mi placă Faust. Am plecat de acasă cu acest gând, şi am ales să văd spectacolul ca să mă conving. Nu mi-a plăcut “Femeia care şi-a pierdut jartierele”, nu m-a dat pe spate nici “Undeva la Palilula”. Poate că nu îl înţeleg pe Purcărete, poate că am pornit de fiecare dată cu aşteptări greşite.

Citeste tot articolul

Femeia care şi-a pierdut jartierele

0

Din fericire, am reuşit să ajung destul de des la teatru în această stagiune. Asta datorită faptului că e mult mai simplu să cumperi bilete. Am văzut atât piese bune, cât şi piese mai puţin bune, dar n-am plecat niciodată dezamăgit. Ei bine, uite că s-a întâmplat şi asta, săptămâna trecută.

Auzisem la sfârşitul lui august despre “Femeia care şi-a pierdut jartierele” dar la momentul respectiv era o bătaie fantastică pe bilete. Mălăele, Mihăiţă, Dorina Chiriac, totul în regia lui Silviu Purcărete. Spectacolul se joacă la Romexpo, într-o sală nouă a Teatrului de Comedie, iar biletele sunt 60 de lei (preţ unic). Cam mult, având în vedere preţul obişnuit al biletelor de teatru. Cam dublu, mai exact. M-am gândit, însă, că preţul trebuie să fie justificat de noua sală, decoruri sau un spectacol maraton de peste 3 ore (cam cum e Oblomov).

Citeste tot articolul

Fără nicio legătură

0

Câţi ca voi!

de George Topârceanu

 
Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
– Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!…

Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
– Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…

Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
– Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!…

Mă gândesc uneori că am uitat cu toţii poezia asta. Şi e păcat.

Băieţii deştepţi de ieri şi de azi

4

– Mă, dacă nici în ţara asta a nimănui n-om şti până la sfârşit să le luăm tot aşa piuitul ălor care-o conduc, atunci mari idioţi mai suntem!… Putem să ne întoarcem la Dunărea noastră, să ne legăm câte un bolovan de gât şi să ne-aruncăm în apă, să ne ducă bolovanii la fund. Că de pomană mai trăim şi facem umbră pământului! Aia e!

Fragmentul face parte din romanul Calea Victoriei, de Cezar Petrescu şi mi se pare că surprinde perfect gândirea băieţilor deştepţi de ieri şi de azi. Fraza e rostită de Iordan Hagi-Iordan, un magnat al petrolului la vremea respectivă, un mare bandit, un afacerist specializat pe târguri dubioase cu statul român. Dacă n-aş şti, aş zice că romanul face referire directă la Dinu Patriciu.

În altă ordine de idei, nu vă recomand cartea, e destul de slabă. Am citit-o printre picături, încercând să savuzez detalii din epoca respectivă. Până să-mi dau seama, m-am trezit că trecusem de jumătate fără să se întâmple ceva notabil.

Aş vrea să găsesc

8

În această dimineaţă am ajuns la un articol care făcea referire la cartea lui Ruth Benedict – Cultura şi comportamentul la români.

Lucrarea este un studiu antropologic datând din 1943 şi realizat în contextul celui de-al doilea Război Mondial. A pus bazele noţiunii de antropologie la distanţă şi, mai important, e despre români. Şi pentru că citind literatura interbelică am ajuns la concluzia că românii nu s-au schimbat prea mult ca popor, sunt convins că lucrarea e la fel de actuală.

Problema e că nu am găsit-o pe nicăieri. Mi-aş dori să-mi daţi de veste dacă o găsiţi pe undeva (fie pe net, fie că o aveţi prin bibliotecă). Traducerea în română e apărută în 2002 la editura Criterion Publishing. Merge şi o variantă în engleză (poate un ebook? :D ).

Ştiţi, eu am dat la istorie…

18

Sunt multe lucruri eronate în sistemul românesc de învăţământ, însă cred că unul din ele e fundamental greşit. Nu-mi dau seama ce-a fost în mintea ălora care au lăsat geografia şi istoria ca materii la alegere pentru examenele de capacitate (sau cum s-o mai numi acum) şi bacalaureat.

Daţi-mi voie să învinuiesc Ministerul Educaţiei pentru că eu nu ştiu acum geografia României. Să vă explic: în clasa a 4-a am studiat pentru prima oară Istoria şi Geografia statului în care ne aflăm. Mi-a plăcut mai mult istoria, am fost parcă şi la olimpiadă. La geografie m-am descurcat mai greu, dar tot am reţinut una-alta.

Citeste tot articolul

De la tăbliţe la tablete

0

Sursa foto

Sper că aţi avut ocazia până acum să vizitaţi prima şcoală românească, din cartierul braşovean Şchei. Acolo sunt nişte bănci din lemn şi câteva tăbliţe precum cea din imaginea de mai sus. Dacă n-aţi fost până acum, musai să mergeţi şi să-l căutaţi pe prof. Vasile Oltean, care are să vă povestească o grămadă de lucruri simpatice. Şcoala e acolo din 1495, băncile şi tăbliţele doar de pe la începutul secolului al XIX -lea.

Ca să înţeleagă şi cei mai tineri, tăbliţele respective era folosite de elevi pentru diferite exerciţii scrise cu creta. După ce terminau exerciţiul, ştergeau cu buretele şi continuau pe aceeaşi tăbliţă. Pe faţă era “de matematică” şi pe spate era “de română”, cu liniile corespunzătoare.

Citeste tot articolul

Copil în Epoca de Aur

1

Sunt un nostalgic fără ”obiectul nostalgiat”. Comunismul pe care l-am trăit eu, sau mai exact, neo-comunismul, se manifesta tot prin cozi la lapte, lipsuri și un trai sărac, însă ceva mai lejer decât cel dinainte de ’89.

Totuși, sunt fascinat de poveștile din perioada Ceaușistă și asta pentru că nu le-am trăit. Dacă le trăiam, probabil că n-aș mai fi fost atât de interesat să-mi amintesc lucruri demult uitate. Nu-mi rămâne decât să-mi imaginez cum erau momentele frumoase și simple de atunci sau să citesc amintirile altora.

Vineri seară am participat la lansarea cărții ”Copil în Epoca de Aur”, un volum de Dan Cârlea, cunoscut pe net drept camionagiu.ro, un tip despre care știam că pune clipuri pe Trafictube și comentează la Zoso și RăzvanBB. Și atât.

Citeste tot articolul