Category

Educatie&Literatura

Cea mai proastă lansare a unui volum bun

7

Aseară am participat la lansarea volumului “Versez” a lui Iv Cel Naiv. Am concluzionat, după încheierea evenimentului, că a fost, probabil, cea mai proastă lansare a unui volum bun. De ce? În primul rând pentru că n-a răspuns unei nevoi minimale: aceea de a dezvălui identitatea lui Iv. Trebuie să vă spun că grămada de tipe strânse la Cafe Verona nu era acolo pentru a asculta nişte oameni simpli vorbind despre Iv Cel Naiv. Nu.

Tipele veniseră acolo pentru a se asigura că Iv este un tip prea gras sau prea slab pentru gustul lor, prea scund şi bărbos, pistruiat şi, oricum, în niciun caz mai atractiv decât gagiul cu care erau de mână sau pe care îl aveau acasă. Pentru că n-ar fi frumos şi nici constructiv ca un tip care scrie versuri aşa mişto să mai şi arate bine.

La rândul lor, domnii sau domnişorii care participau veniseră să se asigure că Iv nu e vreun tip fictiv dar atractiv, pentru care domnişoarele să facă vreo altă pasiune decât cea literară.

În fine, cei foarte tineri, care n-aveau fantezii cu un probabil Iv atractiv, veniseră să-l vadă pe Iv cel boem, genul care stă toată ziua şi fumează la Capşa cu prietenii lui scriitori.

Doar că Iv n-a fost nimic din toate astea, ci un amalgam de păreri ale multor oameni foarte emoţionaţi şi o înregistrare audio menită să mai potolească nevoia exacerbată de cunoaştere a tinerelor prezente. Cam puţin, pentru un produs de marketing atât de bine construit (deşi nu vrea să admită, Iv e un produs şi pentru că cei de la Editura Vellant îl vând, devine inevitabil un produs de marketing). Sper doar ca poetul să rămână sub pseudonim în continuare dacă a apucat-o pe drumul ăsta şi nu să se arate după încă vreo 2-3 volume. N-ar fi deloc spectaculos, ba chiar previzibil.

Trei cu cărţi

1

În weekend am dat o fugă pe la Gaudeamus, ca tot orăşeanul care simte nevoia să-şi demonstreze erudiţia. Nu venisem pentru vreo carte, aşa că am avut timp să mă plimb şi să urmăresc oamenii. Majoritatea trişti, gri, mulţi din ei pensionari. Veniţi pentru vreo afacere bună cu cărţi, gata s-o adauge lângă colecţiile luate cu Adevărul şi Jurnalul Naţional.

Cea mai mare aglomeraţie era la editurile cu temă (sau măcar cu rezonanţă) religioasă. Aveţi idee câte edituri de-astea religioase sunt? Am numărat vreo 8. Egumeniţa, Evanghelismos, Bizantină etc. Şi la fiecare stand erau minim 5-6 oameni blocaţi cu câte o carte în mână. Vin vremuri grele, credinţa e salvarea!

Mie îmi pare rău că n-am văzut în timp util recomandarea Cristinei Bazavan legată de Autobiografia lui Andre Agassi. Sper să ajung cât mai repede într-o librărie şi s-o cumpăr. Mai aveţi o recomandare a aceleiaşi cărţi aici.

Cu poza de mai sus nu ştiu exact ce e, dar mi-a plăcut ideea. Un alt prim 11 (la fel de mişto) la Brăduţ.

Calea Victoriei, mall-ul de acum 100 de ani

0

“Aici, pe bucata asta de câteva sute de metri, e bâlciul vanităţilor. Aici se îmbulzesc toţi, din toată ţara, să-şi arate haina, obrazul bine hrănit, automobilul scump, preţul laşităţilor şi al vânzărilor…”

Un fragment din Calea Victoriei, roman al lui Cezar Petrescu datând din 1930. Mi se pare că e descrierea perfectă a mall-ului contemporan, semn că nu ne-am schimbat deloc.

Booktopia.ro s-a lansat astăzi la Gaudeamus

5

Astăzi s-a deschis târgul internaţional de carte Gaudeamus, ce are loc de mulţi ani la Romexpo. Ca de obicei, o grămadă de curioşi, mulţi pensionari, reduceri la cărţi. M-am plimbat puţin şi am avut ocazia să trec pe lângă două lansări de carte. Într-un colţ un domn elogia o doamnă bine, care tocmai lansa o carte legată de critica de film. “Criticii de provincie nu sunt cu nimic mai prejos decât cei din Bucureşti, şi o să dau şi nume: Irina Nistor, de exemplu, care o bişniţară oportunistă“. [aplauze]

Câteva standuri mai încolo, un domn trecut şi el de mult de prima pensie, promova cartea sa, o biografie a mareşalului Antonescu: “Dacă sunt întrebări, aştept să citiţi cartea [un compendiu de vreo 500 de pagini] şi apoi vă voi lămuri cu plăcere privind nelămuririle dumneavoastră, însă esenţial este să citiţi cartea. Momentan vă pot oferi doar autografe, nu şi răspunsuri“.[aplauze]

Şi am asistat la cele două momente absolut savuroase în doar 10 minute. Măcar pentru astea şi tot merită să mergeţi la Gaudeamus (eventual mâine sau poimâine, în weekend se va aglomera). Intrarea e 4 lei, abonamentele (?) sunt 10 lei. Dacă nu mă înşel, pensionarii şi studenţii au acces gratuit.

Tot de astăzi e online şi Booktopia.ro, “prima reţea socială complexă dedicată cititorilor din România”. Aş zice că e a doua, dacă ne gândim la TeaCup.ro, dar aia nu era “complexă”. Mai multe detalii puteţi afla aici.

Pentru a marca lansarea siteului, veţi găsi la Gaudeamus, în stânga intrării, Tribuna Cititorului, un spaţiu în care trecători curajoşi îşi pot exprima părerea privind orice carte citită. Vineri la ora 16:00, sâmbătă de la 13:00 si duminică de la ora 13:00, la Tribuna Cititorului vor vorbi mai mulţi bloggeri cunoscuţi, împărtăşind publicului, în calitate de Booktopia Guest Speakers, experienţele lor personale de lectură.

Proiectul arată bine, se mişcă ok şi pare interesant. Din păcate, nu văd un model de business valid şi mă îndoiesc că va performa cineva acolo unde Andrei Roşca a eşuat. Nu-i ridic statuie lui Andrei, dar dacă cineva se pricepe la afaceri cu cărţi pe net, el e omul. 6-8 luni maxim.

Găsiţi Booktopia şi pe Facebook sau Twitter.

Aceiaşi oameni, aceeaşi greşeală

0

Pentru că din când în când uităm cum se scrie corect în limba română, să ne reamintim împreună cum se declină corect pronumele demonstrativ “acelaşi“:

Acelaşi blogger
Aceeaşi piaristă

Aceiaşi bloggeri
Aceleaşi piariste

Deci dacă vorbim de un singur blogger, avem forma acelaşi. Dacă e vorba de mai mulţi bloggeri, forma corectă e aceiaşi.

La piariste e mai simplu: aceeaşi piaristă, dacă e una singură. Aceleaşi piariste, dacă sunt mai multe.

De cele mai multe ori apar confuzii între forma de masculin plural şi cea de feminin singular (aceiaşi – aceeaşi).

În plus, dacă ştiţi că faceţi greşeli, instalaţi extensia de Dexonline (linkul e pentru Google Chrome) şi căutaţi de fiecare dată când sunteţi nesiguri.

Sâmbătă e Noaptea Bibliotecilor

2

Acum câteva luni Ştefan Stroe avea o idee. A strâns voluntari, a luat legătura cu autorităţile şi sâmbătă, 1 octombrie, 40 de biblioteci din ţară şi vreo 15 din Bucureşti sunt deschise publicului pe timp de noapte. Detalii găsiţi aici. Eu sper doar să nu fie un pelerinaj general ca la noaptea muzeelor. Iniţiativa sper să-i bucure pe cei care au un stil de viaţă nocturn.

Evident, nu vă aşteptaţi să mergeţi la bibiliotecă şi să citiţi. Nu, sunt o grămadă de evenimente programate. Eu m-aş duce de la 23:00 la Biblioteca Naţională şi mi-aş dori să rezist până la 3, când are loc prezentarea manuscrisului Enigma Otiliei şi o comparaţie cu filmul Felix şi Otilia.

De la ora 1:00 Adrian Ciubotaru vorbeşte la Bibilioteca Academiei despre Bibilioteci şi bloguri. Iar înainte de asta e o discuţie despre carte – De la papirus la tabletă.

Nu în ultimul rând, vă recomand şi Biblioteca FFFF, unde veţi putea vedea şi expoziţia de Ciorne proaspăt lansată săptămâna trecută.

Deci? Unde ne vedem sâmbăta asta?

Am stat pe loc 50 de ani

0

Am mai spus că societatea românească de azi are o sumedenie de caracteristici asemănătoare cu cea de acum 70-80 de ani. Semn că cei 50 de ani de comunism ne-au făcut, parcă, să stăm pe loc. Funcţionarul public era un trântor încă de acum 100 de ani, senatorii şi deputaţii nu se sinchiseau să apară pe la şedinţe.

În “Calea Victoriei”, cartea lui Cezar Petrescu, e un alt citat foarte interesant care pare să descrie capitala de azi. Totuşi, e vorba de Bucureştiul din 1930:

“Nellu ( … ) îşi închipuia capitala ca un fabulos garaj de unde nu lipseşte nicio marcă de automobil din cele mai rarisime şi o vastă arenă sportivă…”

Iar pe parcursul romanului se dovedeşte că presupunerile personajului erau corecte. Capitala dintre războaie era populată de limuzine Austro-Daimler şi Packard, în timp ce Fordurile “erau de mâna a doua”, după cum observă Cosmin Ciotloş încă din prefaţă.

Mărcile s-au schimbat, lucrurile esenţiale au rămas la fel. Şi chiar dacă am fost nevoiţi să nu zâmbim vreme de 50 de ani, ne-am întors rapid la vechile obiceiuri.

Cultura bate criza – serie de conferinţe

10

Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii al Universităţii din Bucureşti şi Biblioteca Centrală Universitară “Carol I” organizează de la sfârşitul anului trecut o serie de conferinţe menite să prezinte publicului “oameni şi idei-forţă”.

Miercuri, 23 februarie, începând cu ora 19.00, Aula BCU va fi gazda celei de-a şasea conferinţe din seria “Cultura bate criza“.

Invitatul lui Sorin Alexandrescu va fi criticul literar Dan C. Mihăilescu, pentru o dezbatere cu titlul: “Bună seara, domnule Mircea Eliade!”

Din păcate tot mâine e şi AdBreak, aşa că nu voi fi prezent la conferinţă, dar e o alternativă foarte bună pentru cei care nu vor să participe la discuţiile despre Social Media din Music Club.

Mai multe detalii despre conferinţele “Cultura bate criza” aici.

“Voiam” for dummies

16

Aşa cum am anunţat, voi continua şi anul ăsta demersul de corectare a greşelilor mai mici sau mai mari pe care le facem. Nu că m-aş da mai deştept, ci pentru că stau mai mult cu nasul în dicţionar (fie că e DEXul sau DOOMul). În efortul zilnic de corectare a formei total greşite “vroiam”, am dat peste oponenţi care vin cu diferite argumente. E drept că limba română are o dinamică dictată de cei mulţi (şi proşti), e drept că fără să vorbim latina vulgară nu ajungeam aici, e drept că avem un talent strămoşesc în stricarea tuturor limbilor pământului.

Dar.

Sper să reuşesc să vă explic cât mai simplu: există în limba română două verbe – a vrea şi a voi. De la a vrea avem de exemplu substantivul “vrere”, de la a voi avem “voinţă”.

A vrea este un verb tranzitiv, conjugarea a II-a  (la fel ca a avea, a vedea, a cădea).
A voi este un verb tranzitiv, conjugarea a IV-a (la fel ca a citi, a fugi, a răci).

‘A vrea’ la imperfect are forma “vream“. Aşa cum ‘a avea’ are forma “aveam” (rădăcina e preluată de la modul indicativ prezent).

A voi la imperfect are forma “voiam“. Aşa cum ‘a citi’ are forma “citeam“. Nu zicem “citReam”, nu zicem “fugream”.

Din punct de vedere etimologic nu poate fi demonstrată provenienţa formei “vroiam”. Nu se încadrează în nicio normă de conjugare din limba română. E greşit din toate punctele de vedere iar existenţa lui într-un singur dicţionar (nu şi în DOOM, singurul document care are titlul de îndreptar al limbii române, DEX-ul fiind doar explicativ) nu îi conferă niciun fel de validare. Prin urmare, nu-l mai folosiţi 😀

PS: Next step este să iau un interviu unui profesor de la facultatea de Litere, un etimolog ceva. Nu mă opresc aici.

Visele mele se împlinesc

5

Cartea cu copii frumoşi n-are ochii somnoroşi”

De când eram mic mi-au plăcut cărţile. Era vremea în care nu existau nici e-books, nici audiobookuri şi “Cartea cu copii frumoşi” era best seller. Îmi plăceau aşa mult cărţile, încât de fiecare dată când intram într-o librărie puneam ochii pe o carte, o strângeam la piept şi ziceam “A mea!”. Şi mama se vedea nevoită să-mi cumpere cartea respectivă (din păcate  n-a mai mers la fel şi cu femeile – deşi eu tot le luam în braţe şi spuneam “a mea” sau le ceream în căsătorie 😀 ).

Am mai crescut şi mi s-a pus pata să-mi fac una din camere bibliotecă. Atunci când o să am o casă a mea vreau o bibliotecă imensă cu un singur fotoliu într-un colţ şi în rest rafturi. Cărţi am, n-aveţi nicio grijă. Pentru că niciodată n-am fost la o bibliotecă publică. Mi-am propus să termin facultatea fără să merg la BCU şi am reuşit. N-am călcat niciodată acolo. Am preferat să cumpăr cărţile, să fie ale mele. Am mai şi împrumutat de la prieteni, dar destul de rar.

Acum un an şi ceva vorbeam cu Ligia (link la twitter că altceva n-ai 😛 ) despre cum ar fi să strângem cărţi şi materiale de specialitate pe care să le împărtăşim cu cititorii de pe ADif.ro. Până la urmă n-am reuşit să mai facem nimic, dar dorinţa de a-i ajuta pe tinerii atraşi de comunicare a rămas.

Cu mult înainte să existe ADif, l-am cunoscut pe Sorin care ne povestea la Şcoala ADC despre Biblioteca Fundaţiei Friends for Friends. Şi el îşi dorea să ofere un spaţiu în care comunicatorii să poată descoperi informaţii noi şi să poată interacţiona cu alţi oameni pasionaţi de ceea ce numesc ei acum “creativitatea practică”.

Proiectul a fost lansat în 2008 şi a intrat într-un con de umbră până la sfârşitul acestui an, când cei de la Friends au găsit un spaţiu adecvat în care să coexiste agenţia lor şi Biblioteca FFFF. Luni seară s-a lansat oficial biblioteca în prezenţa mai multor “friends of Friends”. Momentan sunt 850 de titluri din diferite domenii care vă aşteaptă, iar până la anul vor fi 1000. Le găsiţi aici.

Cum am scris şi mai sus, n-am fost niciodată cu treabă într-o bibliotecă, dar după cum arată Caffffe Creativa (spaţiul care găzduieşte Biblioteca FFFF), probabil o să merg acolo când o să am timp.  Pentru că locul în sine arată foarte mişto iar cărţile sunt numai una şi una. Şi pentru că probabil mai durează până o să am o bibliotecă a mea, aşa cum îmi doresc.

Despre cum împrumutaţi cărţi de la Bibliotecă puteţi citi aici.