Am plecat de la ediţia 2012 a Târgului Gaudeamus cu două volume: De ce este România altfel? – un eseu al lui Lucian Boia şi Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 de Neagu Djuvara. Prima alegere mi s-a părut a fi aproape obligatorie, în timp ce a doua e doar un mic moft menit să-mi hrănească pasiunea pentru istorie.

Cartea lui Lucian Boia a vândut nu mai puţin de 2000 de exemplare la Gaudeamus, semn că românii sunt preocupaţi de evoluţia neamului lor. Încă nu e suficient pentru a construi o masă activă, dar momentan e foarte bine că există oameni care caută să-şi răspundă la nişte întrebări.

Cea mai importantă idee (pe care o ştiam şi care era atât de simplă) – care n-a fost atât de evidentă până când nu am citit-o – e legată de caracterul eterogen al României, în ciuda obsesiei statului naţional unitar din ultimii 150 de ani.

“Nu ajunge să vorbeşti aceeaşi limbă şi să-i bruftuluieşti din când în când pe unguri pentru a fi o naţiune în sensul organic al cuvântului. România e o ţară fragmentată, atomizată şi care nu izbuteşte să-şi identifice profilul.”

Cartea lui Lucian Boia nu e o proză entuziasmantă care să te facă să strigi din două în două pagini “DA! DA! Aşa e!”, ci mai degrabă o analiză rece a unor fapte şi tendinţe evidente. Nu e nimic anecdotic, ba chiar e pe alocuri foarte exact, date fiind toate trimiterile istorice.

Funcţia pe care o poate avea acest eseu este de clarificare a unor aspecte, poate de aşezare în pagină a unor evenimente pe care le ştim foarte bine dar pe care foarte rar le primim în ansamblul lor.

Poate că sunt încă sub impresia lecturii, dar mi se pare că e un volum care ar trebui să devină obligatoriu prin clasa a 12-a.