Category

Educatie&Literatura

Blogul e ok, eu nu :P

4

După cum ziceam pe twitter, zilele astea nu am scris despre campania The land of choice şi nici despre Scandalul fetelor frumoase de la Wimbledon.

Nu, n-are nicio problema blogul meu :P Doar că zilele trecute mi-am amintit de o idee avangardistă a celor care editau revista (la fel de avangardistă) “Unu” (apărută între 1928 şi 1935, detalii aici).

În ediţia estivală a lunii iunie, băieţii care contribuiau (printre care Geo Bogza, Saşa Pană şi Tristan Tzara) scoteau cele 8 pagini complet goale, trecând doar numele revistei şi semnându-se toţi cei care nu au scris respectivele pagini :D

Şi asta pentru că,  fiind luna iunie, era momentul pentru relaxare şi nu pentru scris iar cititorii oricum nu ar fi stat să lectureze o revistă literară.

Dacă vă interesează, am găsit şi o colecţie completă evaluată la doar 22 500 de dolari. Pentru că e criză, puteţi achziţiona doar un număr estival din august 1929 care costă numai 3000 de dolari :P Asta dacă vă simţiţi vreun pic avangardişti.

Discurs

4

Stimaţi vorbitori de limbă română,
stimaţi români,

Limba noastră naţională a fost în toată istoria literară a acestei ţări un subiect ce a stârnit interesul multor intelectuali. Deşi preocuparea comună a existat mereu, diferenţa de opinie a dus de multe ori la dezbateri privind evoluţia acestei limbi naţionale, evoluţie care de multe ori s-a considerat a fi dusă într-o direcţie greşită. Nu sunt puţini cei care contestă aceste evoluţii ale limbii odată cu fiecare apariţie a noilor norme.

Menite să aducă o noutate şi să se adapteze la ceea ce vorbeşte poporul român, aceste norme sunt stabilite de nişte intelectuali a caror putere de decizie a fost pusă la indoiala în multe momente. Problema care se pune în acest moment este: cine poate stabili dacă o evoluţie aduce automat un plus pentru limbă sau nu.

Vom incerca să vedem carei tabere îi putem aduce mai multe argumente în sprijinul deciziilor luate. Vom încerca să vedem dacă această evoluţie a limbii nu este decât o introducere în cadrul normei a unor limbaje incorecte.

Citeste tot articolul

Ne-am culturalizat, nu glumă

2

Aseară am fost cu Simona şi Adi la super conferinţa Publicitarte la Institutul Cultural Român. Adi a scris aici pe stilul finuţ.

Să vă explic pe scurt: Am ajuns şi în sală erau 3 categorii de oameni

  • intelectuali (îi recunoşteai după media de vârstă 70+)
  • artişti (păreau preocupaţi de ce se discută)
  • noi (am râs, ne-am distrat, ne-am simţit bine)

Era acolo şi Şerban Alexandrescu. Împreună cu Naumovici erau uşor speriaţi de ardoarea cu care artiştii blamau publicitatea pentru că este această ‘soluţie imorală’ pentru condiţia artistului bla bla.

Ori suntem nişte inculţi, ori am nimerit total aiurea. Se vorbea despre nişte oameni, artişti plastici şi ilustratori. Singurul nume cunoscut era Bernbach. Bineinţeles că toată lumea ştia despre ce se vorbeşte.

Eu bănuiam că era vorba de nişte jucători de basket din anii ’70. Ideea e că ne-am amuzat copios în compania unor figuranţi care strâmbă din nas când aud de publicitate.

Ca să nu par complet idiot, hai să vedem şi în două vorbe despre ce s-a discutat:

Artiştii chiar consideră că publicitatea este un eşec (am auzit asta de mult dar credeam că sunt vorbe). Dinspre artă, condiţia artistului în publicitate reprezintă o necunoscută. Practic, publicitarii cunosc mai multe lucruri despre artist decât artistul în sine. A fost o totală pierdere de timp pentru că erau explicate nişte aspecte absolut banale într-un limbaj de lemn unor oameni care primeau informaţia mai ceva ca pe o filosofie kantiană.

Cum a zis şi Şerban Alexandrescu, nu s-a intrat deloc în profunzime… (poate şi pentru că tema discuţiei avea o explicaţie foarte simplă).

Oricum, mai mergem la conferinţe de genul ăsta doar când om vrea să ne rupem în figuri.

Lait motiv de septembrie

3

“Cu x saptamani inainte de primul clopotel, scoala din y este intr-o stare precara.”

Puteti inlocui x si y cu o gramada de cifre si sate/orase si veti vedea ce se scrie in presa saptamanile astea. De ani de zile se scriu aceleasi randuri: scoala x e la pamant, elevii risca sa stea in frig, inceperea cursurilor poate fi amanata.

Si noi ar trebui sa ne minunam. Vaaai.. incredibil. Nu. De cand am inceput eu scoala sunt probleme. Mereu sunt zeci de unitati de invatamant care stau sa cada peste elevi. Si nimeni nu se apuca de consolidari. Iar zugraveala din septembrie este o gluma proasta.

Totusi, presa insista sa sublinieze chestiile astea revoltatoare. Dar vai, e strigator la cer!  Si? Pe 15 septembrie o sa inceapa scoala si copiii aia vor invata tot acolo asteptand reportajele de anul viitor, cand scoala lor va fi din nou subiect de revolta sociala.

Inca se face televiziune

5

Desi nu-mi plac decat 3-4 chestii ce tin de trustul Intact (meciurile, faptul ca difuzeaza The Apprentice, Simona Patruleasa si uneori InGuraPresei) le urmaresc destul de mult posturile, ziarele, blogurile etc. Saptamana trecuta am dat peste o emisiune de care habar n-aveam: “Reporter special”.

Lasand la o parte faptul ca Vlad Petreanu (realizatorul) mi se pare un tip destept, am descoperit ca scopul principal al emisiunii este reportajul. Nu pauza publicitara, nu impresionarea profunda a telespectatorului si alte Protevisme d’astea. Prima data am vazut un reportaj despre crescatoriile de melci, acu am vazut unu cu gimnastele…

Desi nu am nicio treaba cu domeniul cred ca sunt destul de ok reportajele astea. Imi place stilu in care sunt facute si cred ca nu sunt multe chestii similare pe piata..

Abia astept s-o scoata din grila si sa bage cine stie ce The Tonight Show second rerun.

O carte, doua carti, trei…zeci de mii

2

Daca aruncati un ochi pe Bucket Listul meu o sa dati de partea in care mentionez o mare mare biblioteca. cam in halu asta arata :D

Via pinkISH

Bucurestii anului 1935

1

Din categoria “ce carti am mai citit in ultima vreme” azi prezint o lucrare foarte interesanta. O carte din colectia “Realitatea ilustrata” de la Tritonic. Pentru cei pasionati, reprezinta un adevarat deliciu colectia asta de articole, aparute in mai multe publicatii ale timpului.

Infatiseaza foarte bine anumite aspecte ale vietii din perioada interbelica. Pe langa asta e foarte misto si stilul in care sunt scrise articolele. Se vad diferente mari intre presa de atunci si presa de acum. O monografie reusita a Bucurestiului interbelic.

O recomand cu toata caldura.Singurul defect e ca are doar 32 de articole.

Despre Invatamantul Romanesc…numai de bine…

1

De ce sa stai profesor in Romania cand poti sa castigi un ban in viata?

Pentru patrie si onoare?pentru perpetuarea calitatii invatamantului romanesc?Pentru ca iti iubesti familia si nu vrei sa pleci intr-o tara straina?Pentru ca nu ai chef sa iti rupi oasele la capsuni? Daca ramai din toate motivele astea…felicitari..de fraieri ca tine are MEC.Cei inteligenti cu adevarat si cat de cat muncitori se duc sa castige bani buni.

Daca as avea de ales intre a deveni profesor si a pleca la cules…as pleca fara sa mai stau pe ganduri…Tu ce ai face intr-o situatie ca asta?Gandeste-te bine…sta stai pe 400 roni pe luna la mana Ministerului sau sa muncesti pe rupte pentru 4000 de roni?Mai ales ca pe urma te poti intoarce cu ceva si acasa…dar multi raman acolo..si bine fac.

Mai multe amanunte aici