După cum ştiţi deja, la ediţia din acest an a Festivalului de Teatru de la Sibiu a plouat. Mult. Din cauza asta multe spectacole de stradă nu s-au putut desfăşura în voie, sau altele s-au desfăşurat cu mai puţini spectatori decât ar fi meritat artiştii respectivi.

Eu n-am ratat mare lucru din lista cu care venisem de la Bucureşti şi mă bucuram că am scăpat uşor. Asta până marţi, când m-am întors la italienii de la Mabo Band. Erau tot pe pietonală, bucurau oameni. Atunci au apărut primele picături de ploaie. Nu le-am dat atenţie şi m-am dus rapid spre Muzeul de Istorie din Sibiu, să mă adăpostesc. Abia acolo am aflat că spectacolul Visul unei nopţi de Shakespeare urma să se joace în aer liber. Nasol. Am sperat că n-o să înceapă ploaia şi m-am bucurat de locul pe care îl primisem la intrare.

Cred că 15 minute se jucaseră din piesă când a început ploaia. Rece, mocănească, insistentă. 5 minute, 10. Aşteptam din moment în moment fie să se întrerupă piesa, fie să se oprească ploaia. Dar actorii teatrului naţional Radu Stanca au continuat. Era Festival, oamenii veniseră să vadă piesa, dăduseră bani pe bilet. Nici n-au băgat în seamă ploaia, chiar dacă suprafaţa pe care jucau devenise umedă şi extrem de alunecoasă iar ei aveau de făcut diverse sărituri.

Spectatorii s-au grupat uşor-uşor sub umbrele şi au continuat să asculte în linişte. Fiecare posesor de umbrelă se lipea de alţi doi oameni care nu aveau nimic cu care să se acopere de ploaie. Un fel de solidaritate culturală 🙂 Vreme de o oră şi jumătate nu s-a mişcat nimeni din faţa scenei. Din respect pentru muncă şi pentru devotamentul oamenilor care se încăpăţânau să facă abstracţie de ploaie şi care îl jucau pe Shakespeare.

Deşi nu e extraordinară (inevitabil mă gândesc la Faust), Visul unei nopţi de Shakespeare îşi propune să analizeze scriitura dramaturgului englez într-o combinaţie interesantă a mai multor piese: Visul unei nopţi de vară, Hamlet, Regele Lear etc. Dacă vreţi, e un fel de teatru atelier.

S-a aplaudat minute în şir şi nimeni n-a simţit nevoia să se adăposească. Umbrelele care până la final i-au apărat de ploaie pe spectatori au fost lăsate deoparte pentru ca lumea să poată aplauda. Sper doar că niciun actor din distribuţie nu s-a îmbolnăvit după aproape două ore jucate în ploaie.