După o nouă seară cu gust amar petrecută într-o sală de teatru, mi-am dat seama că nu doar spectatorii sunt de vină. Teatrele au publicul pe care îl merită, public pe care aşa aleg să-l educe. De nenumărate ori am auzit foşnete şi plescăieli (preponderent după pauză). Asta pentru că publicul modern mănâncă chipsuri, covrigei sau fistic şi bea sucuri acidulate. Ambalajele tuturor fac zgomote deranjante care îţi strică tot cheful, dar nu e exclusiv vina oamenilor, ci şi a organizatorilor, care comercializează fără cap.

Înţeleg că există oameni care ajung direct de la serviciu la unele piese şi sunt înfometaţi, dar pentru asta se pot servi nişte sandvişuri în pauză, nu alune sau fistic. E mai probabil ca omul să intre în sală cu o pungă de chipsuri şi să facă zgomot decât cu un sandviş, nu?

La fel şi cu întârziaţii. Nu mă prind de ce nu se impune o politică a bunului simţ. Mi s-a întâmplat o singură dată să ajung mai târziu la un spectacol şi n-am mai intrat, dar mi s-ar părea normal să fie aşa mereu. Când merg la teatru îmi calculez timpul astfel încât să ajung cu cel puţin 15 minute mai devreme (las hainele la garderobă, caut locurile, dau telefoanele pe silent etc.). Aşa n-ar mai fi o foială generală în sală minute bune după începerea spectacolului.

Cât despre telefoane, dacă publicul nu se poate obişnui să le dea pe silent, e foarte simplu să cumper un sistem de bruiere a semnalului. Habar n-am care sunt costurile, dar bănuiesc că se pot amortiza în câţiva ani.

Sunt doar câteva dintre problemele pe care ne aşteptăm să le rezolve spectatorii, dar care, de fapt, sunt create şi de organizatori. Ca să nu mai vorbesc de piesele tot mai uşurele în care e folosit un limbaj tot mai „modern”.

Şi chestia asta e valabilă în mai multe domenii, nu doar pentru teatre. Înjuri pe blog? Vor veni cetăţeni care înghit şi digeră uşor astfel de limbaj. Scrii banalităţi şi tutoriale despre Yahoo Messenger? O să-ţi vină ăia care au absolvit liceul la seral. Ai un discurs plictisitor şi plin de greşeli gramaticale? Te vei pricopsi cu cititori care îţi seamănă.

5 comentarii. Leave new

  • Chestia cu bruiatul semnalului pare cam dura si imposibil de implementat. Si cum ar zice bunica-mea, count your blessings ca nu esti din provincie, sa vezi cum is publicurile pe acolo. Bineinteles, acolo unde mai exista actori profesionisti..

    Răspunde
  • Asa e, eu nu am inteles niciodata de ce la unele teatre se vand biscuiti si sucuri acidulate in holul de intrare. Ce se asteapta, ca oamenii sa le cumpere pentru acasa?

    Ideea e ca un procent din public va fi intotdeauna venit pentru prima oara la teatru, sau cu obrazul mai gros decat spatarul scaunului, dar daca oferi oamenilor modalitati sa se comporte necorespunzator, fii pregatit sa suporti consecintele.

    Iar daca pentru acel venit suplimentar se sacrifica din experienta spectatorului si din placerea actorilor, eu chiar sunt dispusa sa platesc niste bilete mai scumpe care sa acopere venitul respectiv, iar in hol sa se vanda doar produse care nu produc zgomot si care nu sunt in vreun fel deranjante.

    Răspunde
  • Îmi pare rău să citesc despre experiența asta. Nu știu ce să cred, dacă ce povestești tu este regula sau excepția. Eu de câte ori am mers la teatru (rar, recunosc) a trebuit să îmi cumpăr bilet cu două săptămâni înainte că altfel nu găseam loc iar publicul a fost foarte civilizat. Chiar mă gândeam „wow, ce apreciat e teatrul”.

    Răspunde
  • @Moldovenesc: nu e nici dura, nici imposibil de implementat. Daca s-a putut la facultatile private ca sa nu mai copieze studentii, se poate si la teatru 🙂

    @Diana Cretu: exact, sunt total de acord. Cat despre pretul biletelor, la Bulandra (de exemplu) vad ca tot creste. De la o stagiune la alta pretul a crescut cu vreo 12 lei, adica aproape 33%. Dar nu-mi dau seama exact care e cauza.

    @Tibi Neagu: ai avut noroc. Intr-adevar, bilete se gasesc greu, dar publicul de obicei nu e chiar asa civilizat.

    Răspunde
  • […] Alex Ciucă a fost la teatru și a venit cu o concluzie despre acțiunea și reacțiunea din societatea românească – Publicul pe care îl merităm. […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu