Apropo de văicărelile de tipul “numai în România zilelor noastre se întâmplă aşa ceva” şi “ca la noi la nimenea”, am mai găsit un citat care vorbeşte despre asemănările dintre ce-i acum şi ce a fost în trecut. De data asta e vorba de defrişări, pe care le tot criticăm şi le considerăm cele mai nasoale din istorie. Nu că n-ar fi ceva cumplit, dar după câte se pare era o practică curentă şi acum 150 de ani:

Nişte fiinţi care jucau un rol însemnat în viaţa de la Pralea erau urşii. Din pricina defrişării unor întinse întinderi de păduri, samanate pe urmă cu păpuşoi, unele de tata şi altele de ţarani, şi a tăierii altor înrinderi pe care crescuse acuma nişte ţihle impenetrabile, aceste dihănii găsiau acolo, cu începere de la sfârşitul lui iulie, o cămară bine aprovizionată pe lângă culcuşuri ce le putea crede tefere.

Fragment din cartea “Din copilărie – Amintiri” scrisă de Radu Rosetti, volum publicat la 1925. Se face referire la anul 1857, în zona Moldovei (scriitorul s-a născut la Iaşi).

Alte similitudini simpatice aici, aici, aici şi aici.