Am ajuns în sfârşit la Teatrul Metropolis, la spectacolul „Aici nu moare nimeni niciodată” scris şi regizat de Bogdan Theodor Olteanu.
Mi-a adus aminte de Cafeneaua de la Bulandra, pe care l-am văzut prin 1998-1999 şi de Dune.
Acţiunea se petrece într-un viitor distopic, în care lumea e cuprinsă de secetă, oraşele sunt segregate pe criterii economice, săracii locuiesc în „oraşul exterior” şi un zid îi separă de sălbăticie, o lume tribalizată şi plină de pericole, în timp ce privilegiaţii au chiar şi copaci în oraşul interior.
O distribuţie foarte bună, cu Elvira Deatcu, Ioana Bugarin, Carol Ionescu, Victoria Raileanu şi Vlad Brumaru, un decor cum rar mai vezi în teatrul românesc, cu atât mai puţin în teatrul de proiect.
O atmosferă dark, o scriitură foarte bună, mult diferită faţă de ce a lansat BTO până acum.
Surpriza din distribuţie a fost Vlad Brumaru, pe care nu l-am mai văzut în teatru până acum.
Foarte bun castingul, o chimie excelentă între actori, mi-a plăcut mult camaraderia dintre personajele jucate de Elvira Deatcu şi Victoria Raileanu, două femei (un pic mai complicat aici) care se susţin una pe cealaltă deşi nu sunt mereu de acord în toate privinţele şi care au drept scop comun să păstreze un statut social care e şubred şi ameninţat în permanenţă de dificultăţile vieţii.
Următoarea reprezentaţie este pe 30 aprilie, vă recomand să mergeţi să-l vedeţi, este o gură de aer proaspăt în teatrul românesc.
