Spectacole de teatru pe care să le vezi în 2026

24 de spectacole văzute în Bucureşti în 2025. Vreo 6 la Sibiu, la FITS. Unul la Londra. N-a fost un an rău. 

FITS 33 este programat între 19 și 28 iunie, tema este SUFLET. Probabil că vor fi invitate câteva dintre cele mai importante montări româneşti din ultimul an. Vă puteţi abona aici la newsletter ca să aflaţi când apar noutăţi.

FNT este la final de octombrie, o altă ocazie să vedeţi o selecţie de spectacole de prin ţară.

În continuare e greu să prindeţi bilete la unele teatre bucureştene, dar cu puţină planificare este posibil. Recomand să folosiţi PostPing şi să urmăriţi când se pun în vânzare biletele, nu mai merge să luaţi decizia de pe o zi pe alta sau în aceeaşi săptămână.

Mai jos este o listă de spectacole care se joacă în Bucureşti. Probabil că voi reveni cu o listă separată cu spectacole din ţară. Sunt câteva oraşe în care se montează nişte spectacole fantastice (Sibiu, Constanţa, Craiova, Târgu-Mureş – ca să menţionez câteva).

Ce-am văzut deja şi vă recomand

Anul ăsta am un top 10 spectacole văzute, mi-a fost greu să aleg mai puţine. Dacă ar fi să rămână doar 5 din lista asta, probabil că ar fi: Prima Facie, EX, Cine l-a ucis pe tata?, Ferma animalelor, Lirda. Dar şi celelalte 5 sunt foarte-foarte bune.

Prima Facie – un spectacol care se joacă la Centrul Cultural Lumina, undeva la Sema Park, într-o clădire de birouri. E un one woman show cu Corina Moise, în regia lui Andrei Huţuleac. Din punctul meu de vedere, rolul ăsta ar fi trebuit să-i aducă premiul UNITER Corinei Moise, dar n-a fost să fie. Excelent text, excelentă interpretare. Mai sunt câteva bilete pentru februarie şi martie.

Un tramvai numit dorinţă – primul spectacol al companiei independente Thin Red Line, fondată de Andrei Huţuleac. Se joacă tot la Centrul Cultural Lumina, tot cu Corina Moise într-unul dintre rolurile principale. E o experienţă foarte bogată din punct de vedere vizual, cinematografică aş zice. Bilete aici.

EX – am prins greu de tot bilete la spectacolul ăsta, dar a meritat din plin. Theodor Cristian Popescu construieşte o dramă fantastică, pe un text suedez foarte apreciat în toată lumea. Distribuţia e excelent aleasă, cu Ana Bianca Popescu în rolul femeii care se luptă pentru căsnicia ei, cu un Tudor Istodor prins între trecut şi prezent, cu o Irina Velcescu foarte convingătoare.

AER – un spectacol de Leta Popescu, în care strălucesc două dintre cele mai bune actriţe ale generaţiei lor, Corina Moise şi Nicoleta Hâncu. O călătorie tulburătoare prin viaţa a două femei care sunt închise la început de secol XX într-un spital dedicat femeilor care sunt diferite.

Bestiar – o producţie Vanner Collective, regizată de Denisa Nicolae, care semnează şi o parte dintre texte. E o alegorie despre corporatişti, rebeli, curaj, spiritul de turmă şi minciunile pe care ni le spunem singuri. Bună de tot şi scenografia semnată de Şteff Chelaru, şi light designul (semnat de Alexandros Raptis).

Cine l-a ucis pe tata? – e spectacolul vedetă de la Teatrul Metropolis şi cred că este şi spectacolul vedetă din ce a regizat până acum Andrei Măjeri. De altfel, a şi luat UNITERul pentru regie. Abia anul ăsta am reuşit să-l vedem şi n-a dezamăgit deloc. Aveam aşteptări mari şi au fost satisfăcute. Eduard Chimac, Iustin Dănălache, Alex Iezdimir, Hunor Varga, Robert Avram, Adelin Tudorache. Asta a fost distribuţia pe care am prins-o, mi-a plăcut foarte mult. La fel şi coregrafia, semnată de Andrea Gavriliu.

Ferma animalelor – încă un spectacol în regia lui Andrei Huţuleac, de data asta la Teatrul Mic. Nu doar că este un spectacol ex-ce-lent, dar pentru noi a avut o încărcătură dublă, pentru că l-am văzut în săptămâna dinainte de turul 2 al alegerilor prezidenţiale. Şi e o fază la final care efectiv ne-a rupt în două. După ce vezi trupa super talentată de la Teatrul Mic, cum se distrează pe scenă, după ce vezi din noi unghiuri textul lui Orwell, să mai vină şi layerul politic actual este perfect. 

Metamorfoza – regizorul ucrainean Yuri Kordonsky a montat textul lui Kafka la Teatrul Excelsior şi a reuşit să obţină un spectacol memorabil. Scenografia Oanei Micu este personaj în spectacolul ăsta care abia a avut premiera şi care sper să aibă viaţă lungă la Excelsior.

Lirda – aceeaşi Leta Popescu, care în AER te face să plângi, aici te face să râzi până nu mai poţi. Se joacă de câteva luni la Teatrul de Comedie. Lirda este o poveste despre stereotipuri, frici şi decizii proaste. Un text care poate părea cam vulgar pentru unii oameni, dar care m-a distrat enorm de mult. Uitasem ce actriţă bună este Mirela Zeţa.

Don Quijote – la Teatrul ACT s-a creat acest duo excelent, format din Marcel Iureş şi Dan Rădulescu. Joacă împreună şi în Rosto, au o chimie foarte bună. La fel este şi în Don Quijote, un spectacol care spune foarte bine povestea clasică a nobilului spaniol.

Bonus: nu e teatru, dar e cu actori – Ce ne leagă – seara de poezie cu Andreea Grămoşteanu şi Marin Grigore, pe care o găzduim la Maison Créative. Sunt poeziile Andreei, pe care nu le-a publicat niciodată şi pe care sunt convins că v-ar plăcea să le descoperiţi. Vă abonaţi aici şi aflaţi când se mai joacă acest performance.

Ce am eu pe listă

Club 27 – un spectacol în regia lui Alex Bogdan, pe un text de Cătălina Mihai, care şi joacă alături de Ştefan Iancu şi Tudor Istodor. Se găsesc greu de tot bilete, e la Metropolis, dar următoarele 5 reprezentaţii sunt sold-out. Poate din martie încolo.  

Aici nu moare nimeni niciodată – tot la Metropolis, în regia lui Bogdan Theodor Olteanu, cu Victoria Răileanu, Elvila Deatcu, Carol Ionescu, Ioana Bugarin, Vlad Brumaru. Mi-au plăcut unele spectacole semnate de Bogdan Theodor Olteanu şi sunt curios cum o să mi se pară acest nou text semnat de el. Pe 24 ianuarie e următoarea reprezentaţie şi mai sunt bilete.

Zbor deasupra unui cuib de cuci – am înţeles că ar fi cel mai bun spectacol de la Nottara din repertoriul curent. Sunt mai multe roluri cu distribuţie dublă, mi-ar plăcea să prind varianta cu Florin Piersic Jr. şi Adrian Nicolae. Mai sunt bilete pe 4 şi 5 februarie, găsiţi pe siteul Nottara şi informaţii privind distribuţia.

Rinocerii – Vlad Massaci montează piesa lui Eugene Ionesco la Comedie, cu Tudor Chirilă şi Vlad Pintileasa în rolurile principale. Am auzit lucruri bune despre spectacolul ăsta, aşa că l-am pus pe lista pentru 2026.

Rave de Ravel – e un spectacol de „teatru fizic” creat de Andrea Gavriliu la Teatrul Masca. În distribuţie sunt Eduard Chimac şi Iustin Dănălache, pe care i-am văzut în Cine l-a ucis pe tata?, abia aştept să-i văd din nou. Ianuarie şi februarie sold-out.

Meciul de handbal – o co-producţie Metropolis şi Teatrelli, cu multe nume importante în caseta tehnică a acestui proiect. Gabriel Sandu regizor şi autor, Andrea Gavriliu coregraf, Judith State, Cabiria Morgenstern, Antonia Scutaru în distribuţie. Se cântă, se dansează, am înţeles că este un spectacol complex, la care s-a lucrat mult de tot, e un proiect pe care Gabi Sandu încearcă să-l monteze de vreo 2 ani. O poveste care aminteşte de Oltchim Râmnicu Vâlcea, o echipă de handbal feminin care domina Europa în anii 2000.

Încă n-am văzut, din watchlistul anilor precedenţi: Procesul lui Eichmann, Hello, Ceauşescu, Marele Gatsby, Coada.

Aştept şi montări noi, pentru că nu prea ştiu ce să mai văd după ce ajung şi la spectacolele de mai sus, mi se cam termină opţiunile.

Dacă vă interesează şi alte titluri, iată recomandările din: 2020, 2022, 2024, 2025. Unele încă se mai joacă, altele au ieșit din repertoriul teatrelor la care erau montate.