Vă căsătoriţi din dragoste. O duceţi rău dar vă descurcaţi. Nu vă permiteţi un apartament mai mare aşa că începeţi să munciţi mai mult.
Trageţi de voi. Apare primul copil. Ca să fie totul bine, pleci în misiune în Bosnia. Când te întorci ea e fericită că eşti teafăr.
Totuşi, apartamentele nu sunt prea ieftine aşa că pleci într-o altă misiune pe front, în Afganistan. Scapi de acolo cu gândul la casa frumoasă în care vei îmbătrâni alături de ea şi cei doi copii.
O ultimă misiune te trimite în Irak. Îndeajuns cât să fiţi fericiţi. Te chinuieşti luni întregi gândindu-te că totul va fi bine iar când te întorci ea bagă divorţ. Nu mai eşti deloc pe acasă, nu te mai recunoaşte, te-ai înstrăinat de ea la sute de kilometri distanţă.
Din păcate, după un caz real.







5 comentarii. Leave new
Ca sa facem haz de necaz, propun tragerea la sorti cand vine vorba de plecarea in misiune. 🙂
eh haide mah ca exagerezi..si dak chiar s-a intamplat asa ins k era o proasta si oricum nu-l merita.
🙁 … this is sad! :-<
@adi zabava: nu prea mi-a ars de poante vreo juma de ora dupa ce am auzit. mi se pare incredibil…
@clau: nu exagerez deloc.. si nu prea tine faza cu era o proasta si nu-l merita… aveau o familie.. o istorie in urma…
@simona: really fucking sad [-(
foarte adevarat si nu este un caz singular.
Am cunoscut un cuplu in care barbatul sacrifica orice pentru ea. I-a dat totul. Ea a plecat, era „prea perfect”..
Nasol cu fericirea asta, nu? Ce sa mai intelegi?