Category

Revolte

Ţara în care ni se cuvine totul

7

Stăm la o masă şi ne dăm de ceasul morţii cum să scăpăm România de corupţi. Cum să schimbăm lucrurile în bine, să avem o justiţie dreaptă şi să nu ne mai conducă penalii.

Suntem cei din “bulă”, oamenii cu #rezist, cei care ies la proteste sau care se poziţionează împotriva unui guvern incompetent şi hoţ. 

Citeste tot articolul

Gică Popescu face ce trebuie ca să ajungă la FRF

6

Gică Popescu a fost numit consilier al primului ministru pe probleme de Euro 2020 în guvernarea Tudose. A plecat Tudose, dar Popescu a rămas la post, cu Viorica Dăncilă drept şefă. Din această poziţie, a declarat ieri:

Citeste tot articolul

Lucrurile se mişcă prea greu

2

Acum 2 ani şi ceva, când s-a deschis Veranda Mall, vorbeam cu Andrei Pogonaru, dezvoltatorul proiectului, despre planurile de extindere şi modul în care se va modifica zona din punct de vedere al accesului. A durat 1 an să se facă două refugii de tramvai şi să se dea drumul unor semafoare care să permită intrarea civilizată în mall.

Citeste tot articolul

Bucureştiul mutilat (Humanitas)

2

Am zărit coperta asta la Cărtureşti Carousel, la o lansare de carte la care am participat zilele trecute. Mi-am propus să nu mai cumpăr cărţi până nu termin de citit stiva de pe noptieră, însă sunt un om slab, cu puţine vicii, aşa că la un moment dat n-am mai făcut faţă tentaţiei şi m-am năpustit ca un vultur asupra raftului, direct la zona de noi apariţii. Până la urmă sunt un om simplu, când văd “Bucureşti” şi poze cu clădiri vechi, scot portofelul şi cumpăr.

Bucureştiul mutilat este un album foto semnat de arhitectul Andrei Pandele, la care au mai contribuit câţiva fotografi bucureşteni. Piesa centrală este cartierul Uranus, dărâmat de comunişti pentru a face loc Casei Poporului, însă sunt fotografii şi cu alte clădiri dispărute din diverse zone centrale ale capitalei. Printre cele mai bine de 200 de fotografii sunt spuse şi diferite poveşti ale Bucureştilor, unele ce-mi erau cunoscute, altele total noi. De exemplu, habar n-aveam că metroul a fost făcut între Universitate şi Romană cu groapă deschisă peste care s-a turnat apoi un planşeu, nu văzusem niciodată fotografii cu fostul institut Mina Minovici, iar despre translatările bisericilor ştiam doar poveşti de la părinţi.

Citeste tot articolul

Cum se combate pesta porcină în Ialomiţa

2

Sute de mii de porci eutanasiaţi deja? Nu vă temeţi, în judeţul Ialomiţa se lucrează intens pentru ca pesta porcină să nu se răspândească mai mult!

Citeste tot articolul

Ok, s-au pus garduri, dar cu accidentele ce facem?

5

Primăria Capitalei a decis ca pe tot bulevardul Ştefan cel Mare să se instaleze garduri care să delimiteze liniile de tramvai. Se consideră că experimentul de pe Şoseaua Colentina a fost un succes şi că în felul ăsta va fi fluidizat traficul pentru tramvaie, care vor deveni o alternativă bună pentru transportul în comun. Ceea ce e foarte corect în principiu, deşi stau cu fundul în maşină zi de zi, mi-aş dori un transport public mai bun în Bucureşti.

Citeste tot articolul

E oficial: suntem ultimii fraieri ai Europei

6

Mai ştiţi când făceam mişto de bulgari şi ziceam că oricât de nasol om trăi noi, ăia sunt şi mai amărâţi? Sau când ne plângeam că noi nu vrem să mai fim luaţi la pachet cu Bulgaria pentru că noi suntem cetăţeni europeni şi avem drepturi ca ăia din vest, nu ca săracii de la sud de Dunăre? Ei bine, treaba asta nu mai e valabilă. Bulgaria a cerut să treacă la moneda euro şi speră ca asta să se întâmple în următorii ani.

Şi România a zis în 2007 că vrea să treacă la euro, dar n-a zis exact când. La un moment dat. Cel mai recent termen este 2024, stabilit probabil pentru că sună foarte îndepărtat şi până atunci scăpăm şi de Euro 20 20, şi de Cupa Mondială din Qatar şi de toate relele de pe lumea asta.

Citeste tot articolul

Invitaţiile pentru sponsori ar trebui să dispară din tenis

5

Trăiesc de ani buni cu frustrarea asta, însă întotdeauna m-am gândit că problema e mare numai în România. Vorbesc de acele locuri goale din arene care ar trebui să fie ocupate de sponsori, lucru care nu se întâmplă decât la semi-finale şi finale.

Uitaţi-vă la poza asta de pe Philippe Chatrier, în turul 3, meci dintre Zverev (favoritul 2 al turneului) şi Dzumhur. După cum vedeţi, la categoria II este plin (în partea de sus a tribunei), la categoria I şi la lojele sponsorilor bate vântul. Meciul a fost unul foarte spectaculos, a câştigat neamţul (da, din părinţi ruşi) în 5 seturi, dar bosniacul nu s-a lăsat bătut prea uşor. Ce făcea publicul care ar fi avut acces pe Chatrier în timpul ăsta? Probabil că savura un burger sau un pahar de prosecco.

Lojele nu s-au umplut nici la meciul lui Caroline Wozniacki, a doua favorită şi locul 2 WTA. 

Citeste tot articolul

Am 29 de ani şi m-am săturat de puştanii care se plâng că nu sunt plătiţi suficient la debut

34

Am citit un articol din Vice scris de un puşti de 21 de ani care îndeamnă la emanciparea tinerilor şi o revoluţie împotriva angajatorilor asupritori şi m-am înfuriat pentru că mi-am dat seama câţi mai sunt ca el. Vorbim de studenţi şi tineri absolvenţi care cer 1000 de euro pe lună ca prim salariu, pentru că au auzit că se câştigă mult în publicitate. Şi mi-am adus aminte cât a fost nevoie să trag ca să ajung în punctul în care mi-ar fi putut oferi cineva un internship, într-o vreme de criză, în care nimeni nu te băga în seamă dacă erai junior.

La 17 ani mama mi-a zis că nu pot să mai stau încă o vară la McDonald’s Romană cu 2 sucuri în faţa a 10 oameni. Aşa că m-a trimis la unchi-miu la firmă să-mi dea ceva de făcut. 2 luni m-am trezit la 7:30 ca să ajung la 9 la birou. Nici la liceu nu mă trezeam aşa devreme, că acolo se motiva prima oră. Primeam vreo 250 de lei pentru acest job, asta în condiţiile în care salariul minim pe economie era 330 de lei. Şi nu zic asta ca să mă plâng, ci ca să explic că erau oameni care munceau pe bune de banii ăia.

Am avut ocazia atunci să văd sute de oameni care munceau pe salarii mizere pe nişte joburi oarecum uşoare, dar solicitante: paznici şi agenţi de curăţenie. Acolo am învăţat să apreciez oamenii care muncesc. Am făcut toate joburile nasoale, de la mers după mâncare, plimbat hârtii şi arhivare.

Citeste tot articolul

Nimeni nu se naşte gherţoi

0

Am fost la film la Grand Cinema Băneasa, unde mi se pare că densitatea de ţărani este mult mai mică decât la alte cinematografe din oraş. Am văzut Fast and Furious 8 (offtopic: nu-mi dau seama de ce se mai obosesc să le dea nume diferite în loc să le numeroteze simplu de la 1 la 150), m-am distrat la toate cascadoriile pe care le fac acei super eroi creaţi de Vin Diesel.

În stânga mea şedea o duduie, care venise la film cu familia şi prietenii. Lângă ea 2 copii, ceva mai în stânga mama cu numărul 2. Taţii pe rândul din faţă. Aproape de finalul filmului ăia micii încep să arunce cu rămăşiţe de popcorn în ruda de gradul 1 şi sex masculin. Întâi o floricică, apoi încă una. Hi-hi-hi, ha-ha-ha. Cei doi chelioşi-burtoşi se întorc, “ce se întâmplă, terminaţi, băi etc.”

Citeste tot articolul