Category

Revolte

Ok, s-au pus garduri, dar cu accidentele ce facem?

4

Primăria Capitalei a decis ca pe tot bulevardul Ştefan cel Mare să se instaleze garduri care să delimiteze liniile de tramvai. Se consideră că experimentul de pe Şoseaua Colentina a fost un succes şi că în felul ăsta va fi fluidizat traficul pentru tramvaie, care vor deveni o alternativă bună pentru transportul în comun. Ceea ce e foarte corect în principiu, deşi stau cu fundul în maşină zi de zi, mi-aş dori un transport public mai bun în Bucureşti.

Citeste mai mult

E oficial: suntem ultimii fraieri ai Europei

6

Mai ştiţi când făceam mişto de bulgari şi ziceam că oricât de nasol om trăi noi, ăia sunt şi mai amărâţi? Sau când ne plângeam că noi nu vrem să mai fim luaţi la pachet cu Bulgaria pentru că noi suntem cetăţeni europeni şi avem drepturi ca ăia din vest, nu ca săracii de la sud de Dunăre? Ei bine, treaba asta nu mai e valabilă. Bulgaria a cerut să treacă la moneda euro şi speră ca asta să se întâmple în următorii ani.

Şi România a zis în 2007 că vrea să treacă la euro, dar n-a zis exact când. La un moment dat. Cel mai recent termen este 2024, stabilit probabil pentru că sună foarte îndepărtat şi până atunci scăpăm şi de Euro 20 20, şi de Cupa Mondială din Qatar şi de toate relele de pe lumea asta.

Citeste mai mult

Invitaţiile pentru sponsori ar trebui să dispară din tenis

5

Trăiesc de ani buni cu frustrarea asta, însă întotdeauna m-am gândit că problema e mare numai în România. Vorbesc de acele locuri goale din arene care ar trebui să fie ocupate de sponsori, lucru care nu se întâmplă decât la semi-finale şi finale.

Uitaţi-vă la poza asta de pe Philippe Chatrier, în turul 3, meci dintre Zverev (favoritul 2 al turneului) şi Dzumhur. După cum vedeţi, la categoria II este plin (în partea de sus a tribunei), la categoria I şi la lojele sponsorilor bate vântul. Meciul a fost unul foarte spectaculos, a câştigat neamţul (da, din părinţi ruşi) în 5 seturi, dar bosniacul nu s-a lăsat bătut prea uşor. Ce făcea publicul care ar fi avut acces pe Chatrier în timpul ăsta? Probabil că savura un burger sau un pahar de prosecco.

Lojele nu s-au umplut nici la meciul lui Caroline Wozniacki, a doua favorită şi locul 2 WTA. 

Citeste mai mult

Am 29 de ani şi m-am săturat de puştanii care se plâng că nu sunt plătiţi suficient la debut

34

Am citit un articol din Vice scris de un puşti de 21 de ani care îndeamnă la emanciparea tinerilor şi o revoluţie împotriva angajatorilor asupritori şi m-am înfuriat pentru că mi-am dat seama câţi mai sunt ca el. Vorbim de studenţi şi tineri absolvenţi care cer 1000 de euro pe lună ca prim salariu, pentru că au auzit că se câştigă mult în publicitate. Şi mi-am adus aminte cât a fost nevoie să trag ca să ajung în punctul în care mi-ar fi putut oferi cineva un internship, într-o vreme de criză, în care nimeni nu te băga în seamă dacă erai junior.

La 17 ani mama mi-a zis că nu pot să mai stau încă o vară la McDonald’s Romană cu 2 sucuri în faţa a 10 oameni. Aşa că m-a trimis la unchi-miu la firmă să-mi dea ceva de făcut. 2 luni m-am trezit la 7:30 ca să ajung la 9 la birou. Nici la liceu nu mă trezeam aşa devreme, că acolo se motiva prima oră. Primeam vreo 250 de lei pentru acest job, asta în condiţiile în care salariul minim pe economie era 330 de lei. Şi nu zic asta ca să mă plâng, ci ca să explic că erau oameni care munceau pe bune de banii ăia.

Am avut ocazia atunci să văd sute de oameni care munceau pe salarii mizere pe nişte joburi oarecum uşoare, dar solicitante: paznici şi agenţi de curăţenie. Acolo am învăţat să apreciez oamenii care muncesc. Am făcut toate joburile nasoale, de la mers după mâncare, plimbat hârtii şi arhivare.

Citeste mai mult

Nimeni nu se naşte gherţoi

0

Am fost la film la Grand Cinema Băneasa, unde mi se pare că densitatea de ţărani este mult mai mică decât la alte cinematografe din oraş. Am văzut Fast and Furious 8 (offtopic: nu-mi dau seama de ce se mai obosesc să le dea nume diferite în loc să le numeroteze simplu de la 1 la 150), m-am distrat la toate cascadoriile pe care le fac acei super eroi creaţi de Vin Diesel.

În stânga mea şedea o duduie, care venise la film cu familia şi prietenii. Lângă ea 2 copii, ceva mai în stânga mama cu numărul 2. Taţii pe rândul din faţă. Aproape de finalul filmului ăia micii încep să arunce cu rămăşiţe de popcorn în ruda de gradul 1 şi sex masculin. Întâi o floricică, apoi încă una. Hi-hi-hi, ha-ha-ha. Cei doi chelioşi-burtoşi se întorc, “ce se întâmplă, terminaţi, băi etc.”

Citeste mai mult

Meltenii nu sunt cea mai mare problemă, tu eşti!

18

De fiecare dată când ni se pare că ceva merge prost în ţara asta dăm vina pe ceilalţi. Meltenii, cocalarii, nesimţiţii, ăia. Problema e la oricine altcineva, dar nu la noi.

Din păcate, ţin să vă anunţ că nu ăia sunt marea noastră problemă. Chiar dacă pare că suntem înconjuraţi de melteni, nu-i aşa. Ei sunt doar o minoritate, în timp ce majoritatea de alcătuită din oameni ok care uită din când în când de bunul simţ, de logică sau de reguli. Dacă le atragi atenţia o să se supere şi o să ţi-i arate cu degetul pe cocalari, care sunt “adevărata problemă”. 

Dar pentru ca ţara asta să progreseze e suficient să nu mai facem noi chestii nasoale. Să nu mai trecem pe roşu, să purtăm centura, să nu mai aruncăm chestii pe jos şi să plătim bilet în autobuz. Ştiţi voi, the usual.

Caz concret: intru duminică în IKEA. Aglomeraţie, că aşa e duminica, toată lumea vrea să mănânce un hot dog ieftin şi o prăjitură Almond. Iau ce-mi trebuie, mă aşez la casa pentru sacoşe galbene. La casa din stânga 3 doamne. O doamnă cu mama şi sora, toate trecute de 50 de ani. Aveau un cărucior plin, au văzut că toată lumea din jur e cu produse puţine, s-au uitat de vreo 3 ori la semnul cu cărucioare tăiate, au ridicat din umeri şi au mers înainte. Dacă le-ai fi văzut pe stradă ziceai că sunt cele mai OK persoane de pe planetă după Obama şi Andrei Pleşu. Când le-a zis casiera că trebuie să stea la o altă coadă (care era de vreo 3 ori mai mare) au părut extrem de surprinse. “Cum, vai? Noi? Păi de ce? Ah, semnele?”

Citeste mai mult

Interzicerea debranşării – o dovadă de incompetenţă

1

vintage-853106_1280

Zilele trecute s-au reluat discuţiile legate de o lege mai veche, propus în Senat încă din 2008. Proiectul prevede ca, printre altele, oamenii care locuiesc la bloc şi folosesc serviciul public de încălzire să nu se mai poată debranşa. În forma actuală a proiectului e menţionat că decizia finală trebuie luată de autorităţile locale, adică de primării. Deci chiar dacă legea trece, mai avem o şansă la doamna Firea. Ironic, nu?

Ca de obicei în România, problema e complexă, iar legea asta nu vine s-o rezolve, ba din contră.

Serviciul public de încălzire este unul falimentar. Am mai spus-o şi o repet, RADET (şi celelalte regii din ţară) trebuie să moară. Aceste sisteme sunt depăşite moral şi tehnic pentru că de 25 de ani se fac numai cârpeli. Căldura şi apa caldă sunt furnizate cu întreruperi, mereu mai târziu decât ar trebui, mereu mai prost şi mai scump decât ar fi normal. 

Citeste mai mult

Demisia.

1

E tot ce mai contează acum. Până nu uităm, până nu ne întoarcem la ignoranţă.

Oprea, Cristian Popescu Piedone, şefii de la ISU şi toţi ceilalţi care sunt responsabili pentru #colectiv şi pentru moartea motociclistului Bogdan Gigină. Să nu credeţi că am uitat. Moartea unui om nu este mai puţin tragică decât moartea celor 30 31.

În contextul ăsta, să-şi dea demisia doar şefa de la TVR este ca şi cum ar pica un avion şi singurul responsabil găsit ar fi şeful de la toaletele din aeroport, că nu a fost săpun lichid.

Fascinantul tupeu românesc

9

Ştirea zilei de ieri e legată de Statul român: Indaco dă în judecată Ministerul Justiţiei pe motiv că publică legile gratuit. Ştiu, deja sună a mindfuck, dar să avansăm în problemă.

Oamenii au un site pe care publică legi (inclusiv Monitorul Oficial) contra cost. Acum, la 25 de ani de la Revoluţie, cineva s-a gândit că Statul ar trebui să ofere pe siteurile lui acces liber la informaţie. Aşa că au făcut un portal web pe care să fie disponibile toate legile gratuit.

Iar Indaco Systems i-a dat în judecată pentru că le iau pâinea de la gură, ba chiar i-au reclamat şi la Consiliul Concurenţei!

După acelaşi model, aştept următoarele procese:

  1. Firmele de pază să dea în judecată Poliţia Română pentru că asigură patrule şi menţin liniştea, previn furturi etc.
  2. Medlife, Medicover şi celelalte sisteme medicale private să dea în judecată Ministerul Sănătăţii pentru că acordă servicii medicale “gratuit”.
  3. Firmele de taximetrie să dea în judecată RATB şi Metrorex pentru că au tarife mult mai mici decât ei şi mai şi subvenţionează unele abonamente.

Da, ştiu că noi plătim, de fapt, pentru toate astea prin taxe şi impozite. Practic, tupeul nesimţit al celor de la Indaco Systems ignoră ideea unui Stat naţional. E ca şi cum ei ar locui într-o comunitate neorganizată şi ar oferi un serviciu pe care vine altcineva şi îl oferă gratuit făcându-le concurenţă neloială.

Să recapitulăm: o adunare de oameni se organizează. Fac legi şi reguli ca să funcţioneze totul bine, să se înţeleagă între ei şi să poată trăi în comuniune. Vin unii şi pun taxă pe accesul la legile alea. 25 de ani mai târziu Statul se prinde că trebuie să dea acces gratuit iar firma care făcea speculă cu nevoia de informare îşi simte businessul ameninţat.

Nu ştiu dacă legea permite asta, dar eu aş pregăti o amendă frumoasă pentru oamenii care pornesc astfel de procese inutile împotriva Statului. Ca să te gândeşti de două ori dacă vrei să consumi resursele (deci banii) celorlalţi plătitori de taxe.

—–

Update: Poziţia Indaco.

Bipolarizarea brutală a jurnalismului românesc

9

Nu ne plac Antenele pentru că sunt oribil instrument de propagandă politică. Totul e din vina lui Băsescu, de la deschiderea programului până la Meteo şi pauzele publicitare. Căutăm alte posturi TV pentru a afla informaţii în baza cărora să facem diverse alegeri. Mulţi au găsit ceea ce căutau în programele B1Tv. Numai că, odată cu creşterea audienţelor, postul respectiv s-a transformat într-un omolog “de dreapta” (portocaliu, pedelist, băsist – cum vreţi să-i spuneţi) al antenelor. Exagerări, atacuri, propagandă.

Nimeni nu se mai sinchiseşte să păstreze aparenţele. Dar asta e doar o parte a problemei. Parcă Turcescu&co. se străduiesc să copieze întocmai modelul mizerabil introdus în România de Gâdea, Badea şi Ciutacu.

Şi ca să iasă cât mai bine copia, Robert Turcescu – la un moment dat Preşedinte al Clubului Român de Presă propus pentru conducerea CRP – a început să preia din limbajului lui Badea. Astfel încât discuţia a ajuns atât de jos.

Ce reţinem de aici? Că jurnaliştii de casă ai Puterii şi ai Opoziţiei s-ar exprima mult mai plastic dacă n-ar fi CNA-ul şi că odată ajunşi pe internet, unde nu există o autoritate, dau frâu liber sentimentelor. Haosul ăsta va evolua şi în curând nici dacă vrem n-o să-l mai putem ignora.