Category

Revolte

“Du-te, mami, şi tu!”

0

În România lui 2012 încă se practică mersul la spectacole cu copii mici (şi foarte mici). Din diferite motive părinţii aleg să-şi ia odraslele la manifestări culturale care de cele mai multe ori nu sunt potrivite vârstei pruncilor. Recunosc, ai mei m-au luat cu ei la o mulţime de spectacole şi asta mi-a prins bine, dar se întâmpla pe la 7 ani, nu mai devreme. La vârsta aia tăceam din gură când mi se spunea.

Un copil plictisit într-o sală de spectacol ştiţi ce face. În cel mai bun caz urlă sau scânceşte, în cel mai rău caz face asta în timp ce aleargă printre spectatori. Uneori, doar uneori, părinţii aleg să-şi ia odrasla de mână şi să părăsească evenimentul.

Dar pe cei mai mulţi fix în momentele astea îi apucă ceea ce eu numesc sindromul “du-te mami şi tu!”. E momentul în care se strâng mulţi copii în faţa scenei iar părintele îşi împinge copilul de la spate, că doar n-o fi el mai prost. Şi face asta cu insistenţă, de parcă s-ar da ceva gratis în faţa scenei. Copilul, uşor jenat de situaţie, face doi paşi mărunţi şi se apropie cu sfială de locul în care ştie că n-ar trebui să fie. Iar ceilalţi spectatori zâmbesc îngăduitor alimentând sindromul.

Oameni buni,  copiii voştri sunt simpatici în primele 2 minute. Pe urmă ne încurcă. Dacă vrem să vedem nişte prunci dansând în faţa primului rând, mergem la o grădiniţă. Serios, înţelegeţi că locul copiilor la ora 10 e în pat, nu la Sala Palatului.

Guvernele trec, la fel şi bugetul

0

Teoretic, buna desfăşurare a unui festival de teatru ar trebui să nu fie influenţată de politică. Practic, schimbările din primele luni ale acestui an afectează, printre altele, şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.

Pentru FITS 2012 s-au cerut 3 milioane de lei. Guvernul Boc a promis 2,5 milioane (doar verbal). Guvernul Ungureanu a redus la doar 1,5 milioane bugetul alocat festivalului (care, apropo, e al 3-lea festival de arte ale spectacolului din lume) – dar promisiunile au fost transmise tot pe cale orală. Guvernul Ponta a alocat (cu greu!) 700.000 de lei. Mai puţin de un sfert din suma solicitată. Restul de 800.000 de lei erau promişi din fondul de rezervă al premierului. S-a schimbat premierul, s-au schimbat şi priorităţile – adică maşini eco şi alte bălării.

Încerc să fac abstracţie de culoarea politică a noului Guvern, să uit că Mircea Diaconu e noul Ministru al Culturii şi să dau vina pe ceilalţi, care n-au semnat mai repede hotărârile. Dar mă întristez dându-mi seama că organizatorii unui astfel de festival trebuie să stea la mâna politicienilor până în ultima clipă pentru nişte fonduri.

Partea cea mai nasoală e că în ciuda eforturilor organizatorilor, s-au anulat 20 de spectacole! Enorm! Şi erau, în mare parte, spectacole ale unor trupe din afară. Franţa, Belgia, Australia. Dacă aş lucra la instrumentele de presă ale opoziţiei probabil că aş titra: “Ponta anulează 20 de spectacole de la FITS”. Normal, puţin îi pasă, el merge la Viena când are chef de un spectacol mişto.

În casa mea eu comand!

2

Aseară era ceva party la studenţii care locuiesc un etaj mai jos decât mine. Nişte băieţi care sunt atât de bogaţi încât să vină la Bucureşti să studieze dar atât de săraci încât să nu-şi permită să bea o bere într-un bar din Centrul Vechi. Din când în când mai dau câte un party ca să sărbătorească ba intrarea în sesiune, ba vacanţa, ba finalul sesiunii. Foarte frumos. Sunt tineri, sunt sărmani, să-i lăsăm să se distreze. De obicei n-am nicio problemă cu petrecerile până la ore rezonabile: 1-2 noaptea. Dincolo de ora aia mi se pare de bun simţ să dai muzica mai încet şi să faci ciocu’ mic dacă nu-ţi permiţi decât bere la PET asezonată cu manele în apartamentul de bloc.

După câteva atenţionări (bătrânescul bătut în ţeavă nu prea merge pentru că nu mai am ţevi prin casă, dar m-am descurcat) am sunat la poliţie. În timp ce aşteptam poliţia, mama încerca să mă calmeze şi a reuşit să mă enerveze mai rău. A zis, printre altele, că fiecare face în casa lui ce vrea (cu jumătate de gură, ce-i drept). Sigur, fiecare face ce vrea, dar asta e valabil cât timp nu deranjează vecinii. Şi mi-am amintit de două mari probleme pe care le are societatea noastră: frica de a lua măsuri şi dorinţa de a-ţi exercita dreptul pe proprietatea ta încălcând astfel intimitatea altora.

Las la o parte faptul că aceşti studenţi cordiţi nu sunt proprietari, dar mă aştept de la orice om normal să-şi dea seama când întrece o limită. Nu era nici Revelionul, nu câştigase Steaua vreo cupă europeană, nu era zi liberă. Dar tinerii manelişti se pregăteau să plece acasă şi au zis să dea un party de Florii. De obicei se opreau la atenţionări, dar de data asta au dat muzica mai tare şi şi-au văzut de băut. Momentul m-a făcut să-mi dau seama că am mai participat şi eu pe la câteva astfel de petreceri (nu de multe ori) şi am fost complice la poluarea fonică a unor vecini din diverse blocuri. N-o să se mai repete. Şi vă sfătuiesc să refuzaţi invitaţii la astfel de petreceri de oameni săraci. Au vecini şi ei.

True Social Club? Not so social.

7

Acum ceva timp am fost la un eveniment ce avea loc în True Social Club, un bar pe Splaiul Independenţei, colţ cu shaormăria de la intrarea în Centrul Vechi al Bucureştiului. Era seară cu ceva spectacol şi am participat la invitaţia unui brand. Am ajuns cu vreo 10 minute întârziere, am intrat, o domnişoară ne-a condus într-o zonă în care erau 3 mese libere, chiar lângă scenă. Ne-am aşezat la masa din mijloc şi am încercat să fim atenţi la showul care deja începuse.

Citeste tot articolul

Vrei să cumperi online muzică românească? Nasol.

25

Ieri am ascultat în maşina unui prieten noul album OCS – Retro. Pentru că mi-a plăcut mult, seara am căutat albumul pe net. L-am găsit pe shopul celor de la BestMusic (Triplu.ro) la preţul de 5 euro şi m-am gândit că e corect şi normal să cumpăr albumul (în plus, îmi era lene să-l caut pe net). Mare greşeală.

Am intrat pe Triplu.ro, am apăsat butonul Descarcă acum şi am ajuns pe o pagină aproape goală în care puteam doar să aleg modalitatea de plată. Am completat adresa de mail, am selectat plata prin SMS şi am apăsat “Cumpără“. Am intrat în MobilPay (serviciu pe care l-am folosit pentru clienţii mei şi care ştiu cum funcţionează), am urmat paşii, am confirmat plata. Am fost redirecţionat către Triplu.ro unde mi se cerea un user şi o parolă. 

Citeste tot articolul

Business autohton

2

Zilele astea am tot făcut drumuri pe la spitalul Floreasca. De când n-am mai fost eu pe acolo s-au mai schimbat lucrurile, e ceva mai civilizat. Acum, cel puţin la terapie intensivă, vizitatorii nu mai au acces decât cu echipament de protecţie (acoperitorii ăia de încălţăminte şi halatul steril). Mi se pare o măsură excelentă şi e bine că se respectă.

Doar că nu prea ai de unde să-ţi procuri respectivul echipament. Pe fiecare etaj există câte un automat, asemănător cu cel de cartele telefonice, în care bagi 5 lei şi primeşti echipamentul. Foarte corect, n-o să suporte statul român toate cheltuielile astea. Doar că automatele respective n-au produse de câteva zile bune. Doar într-un singur loc din spital mai găseşti, la etajul 4.

Din câte se pare automatele alea sunt proprietatea firmei Ermetic SRL, care produce şi consumabilele. Presupun că ei au dotat spitalul, ei se ocupă de aprovizionare şi tot ei încasează banii. Şi-atunci, de ce nu pot să cumpăr produsul? De ce îţi place să pierzi bani în fiecare zi?

Să zicem că în automatele alea intră cam 200 de cutii de-astea mici. Înmulţit cu 5 lei înseamnă 1000 de lei x 7 etaje înseamnă 7000 de lei. Bani din care pierzi pentru că n-ai încărcat la timp aparatele. În unele cazuri mai găseşte personalul spitalului nişte echipament pentru vizitatori, în alte cazuri aceştia sunt lăsaţi să intre pentru că nu există produse. Ce sens are să pierzi bani şi să pui sănătatea unor oameni în pericol pentru că tu n-ai gândit un sistem logic de aprovizionare?

Jurnalism 3.0

6

How low can you go? Serios? Cât de jos?

Pe acelaşi model, propun:

“Băga-mi-aş pula în Mata!” – Juan Mata are o ofertă INCREDIBILĂ de la cel mai bogat afacerist din Botswana

“Proiectul lui Becali se duce în Pula” – Noua Steaua va efectua un cantonament în Croaţia

“Dă-te-n pistă!” – s-au deschis publicului mai multe circuite de F1.

LE: Am uitat să spun că e vorba de Prosport, care a preluat ceva din CanCan. Super combinaţie!

Lasă că ştiu eu!

1

Îi ştiţi pe prezicători? Ăia care ştiu exact ce urmează să se întâmple şi renunţă să mai mişte vreun deget. Eh, ăia mă enervează. Şi în momentul ăsta mi-am amintit de ei.

Nu merg la meci pentru că o să pierdem. Ştiu eu că o să pierdem.

Nu mă întâlnesc cu brandul X pentru că o să-mi refuze propunerea. Ştiu eu!

Lasă că ştiu cum faceţi voi, bloggerii.

Fac supoziţiile astea fără să aibă vreo bază. Iar dacă fac supoziţii, sunt nişte supozitori, nu? Supozitorilor!

Mai bine stăm acasă

1

Cică din 2012 vom avea taxă de autostradă. Care autostradă?

Şi mai mişto e preţul: 5 euro pe suta de km. Hai să punem 250 de kilometri până la mare. 500 dus-întors. 25 de euro un drum. Deci 1 milion doar taxa. S-a terminat cu drumurile la mare în fiecare weekend. Sau o luăm pe drumul vechi, remember Marfa şi banii?

AICI trebuia să intre un link de marketing afiliat cu o ofertă la o agenţie de turism pentru Grecia.

Nu mai pot cu parcagiii!

6

În ultimii ani a apărut o specie care mă scoate din minţi, specie pe care am găsit-o şi în oraşe civilizate din ţara asta, gen Braşov. De parcagii zic, ţiganii ăia care mereu păzesc locurile de parcare în zonele cele mai aglomerate. Apropo de ce zicea Tudor Galoş dimineaţă, mi-am adus aminte de un episod petrecut pe la începutul verii. Eram pe strada Academiei, la semafor, pe partea cu Springtime. Dintr-un Volkswagen Passat nou-nouţ alb se dă jos rapid o ţigăncuşă, care ţâşneşte spre zona cafenelelor de lângă CinemaPro. În maşină, un ţigan borât, bine îmbrăcat, număra bancnote de 1 leu şi 5 lei.

Citeste tot articolul