Am citit un articol din Vice scris de un puşti de 21 de ani care îndeamnă la emanciparea tinerilor şi o revoluţie împotriva angajatorilor asupritori şi m-am înfuriat pentru că mi-am dat seama câţi mai sunt ca el. Vorbim de studenţi şi tineri absolvenţi care cer 1000 de euro pe lună ca prim salariu, pentru că au auzit că se câştigă mult în publicitate. Şi mi-am adus aminte cât a fost nevoie să trag ca să ajung în punctul în care mi-ar fi putut oferi cineva un internship, într-o vreme de criză, în care nimeni nu te băga în seamă dacă erai junior.
La 17 ani mama mi-a zis că nu pot să mai stau încă o vară la McDonald’s Romană cu 2 sucuri în faţa a 10 oameni. Aşa că m-a trimis la unchi-miu la firmă să-mi dea ceva de făcut. 2 luni m-am trezit la 7:30 ca să ajung la 9 la birou. Nici la liceu nu mă trezeam aşa devreme, că acolo se motiva prima oră. Primeam vreo 250 de lei pentru acest job, asta în condiţiile în care salariul minim pe economie era 330 de lei. Şi nu zic asta ca să mă plâng, ci ca să explic că erau oameni care munceau pe bune de banii ăia.
Am avut ocazia atunci să văd sute de oameni care munceau pe salarii mizere pe nişte joburi oarecum uşoare, dar solicitante: paznici şi agenţi de curăţenie. Acolo am învăţat să apreciez oamenii care muncesc. Am făcut toate joburile nasoale, de la mers după mâncare, plimbat hârtii şi arhivare.
La 19 ani, după ce am terminat liceul, colaboram deja cu o firmă de web development şi pe lângă asta am prins şi o finanţare pentru un startup. Am convins pe cineva că pot să fac bani din internet. Noroc chior. Aveam salariu bun, maşină şi telefon de serviciu. Cu toate astea, nu m-am culcat pe o ureche. M-am înscris la Olimpiadele Comunicării, un concurs super util la vremea respectivă, şi am ajuns în finală. Am aplicat la Şcoala ADC*RO şi din vreo 2000 de aplicanţi am intrat pe lista de 64 de admişi. În paralel am continuat să lucrez la firma cu banii din internet şi să colaborez cu cea de web development. Am primit oferte de la un producător de lactate şi o agenţie de publicitate de top datorită Olimpiadelor Comunicării dar le-am refuzat pentru că mai aveam treabă la Şcoala ADC*RO. A venit criza şi s-a dat totul peste cap. Pe vremea aia nici internshipuri nu mai existau, lumea nu avea timp de trainuit juniori. Am pierdut în decurs de câteva luni jobul la firma de online, colaborările pe web development s-au rărit şi au dispărut toate oportunităţile de pe masă. Aveam 20 de ani şi 8 restanţe la facultate după primul an.
Mi-am plâns de milă vreo 10 minute şi apoi m-am apucat de un proiect de content alături de un prieten. Mi-am dedicat 2 ani din viaţă acelui proiect, am construit o echipă, am crescut totul până l-am dus în punctul în care s-au interesat potenţiali cumpărători de el. Pentru că mai aveam ceva timp liber, am intrat şi într-o asociaţie studenţească. Am dat-o din nou în bară şi până la urmă am ales să mă concentrez pe facultate ca să reuşesc s-o termin. Am absolvit dar n-am mai dat licenţa şi în final m-am hotărât să-mi fac agenţie de comunicare pentru că toate joburile din agenţii mi se păreau nasoale. Nu împlinisem 22 de ani. Cu toate astea, nu mi-a trecut nicio clipă prin cap că „mai bine stau acasă decât să muncesc”.
Au trecut 7 ani şi n-a fost nevoie să mă angajez, deşi de multe ori m-a bătut gândul ăsta, când lucrurile nu mergeau bine. Nu m-am îmbogăţit, dar mi-am permis o maşină franţuzească şi un apartament într-un bloc din anii ’60. Totuşi, cred că voi mai avea nevoie de ceva timp pentru a suplini nişte goluri pe care le am din cauză că n-am ales calea bătătorită. Aşa că gândeşte-te de 2 ori când vrei să mai refuzi un job în comunicare, fie el şi un amărât de internship. #Pevremeamea ăla era aur curat. De fapt, dacă stau să mă gândesc, încă e aur curat. Trăim nişte vremuri în care e foarte uşor să avansezi profesional, sunt multe domenii în care îţi poţi dubla salariul de debut în 2-3 ani. Sigur, e mult de muncă, dar dacă aştepţi să rezolve cineva problema salariilor mici, trece viaţa pe lângă tine.
34 de comentarii. Leave new
Ai 29 de ani şi încă te pui în mintea copiilor luând în serios Vice.
Ai şi tu dreptatea ta.
Aia sunt somerii de maine. O sa stea o perioada acasa, o sa vada ca nu le da nimeni 1000€, o sa uite ce au mai prins prin facultate si cand o sa se duca la interviu o sa isi dea seama ca nu mai au nici o tangenta cu domeniul in care au studiat si cand o sa fie intrebati la interviu „ce ati facut in perioada de dupa terminarea facultatii si pana acum?”, o sa se uite pereti, ca nu ii poti spune ca ai frecat menta.
Somerii de maine care ne vor plati pensia intr-o zi, asa ca mai bine sa traiasca Pilonul III si fondurile de investitii.
A aparut acum o “disputa pe net” intre autorul de 21 de ani, nemultumit de salariu si toate cele versus autorul de 29 de ani…ala trecut prin viata si care indeamna tinerii sa nu se mai planga pentru ca el a indurat mult mai multe, iar scara evolutiei salariului lui a fost mult mai lunga si abrupta. Eu tin cu ala de 21 si indemn de multa vreme tinerii sa se planga, sa-si ceara drepturile si sa refuze. Si ii mai indemn sa plece din tara. Aa, da ! Eu am 34. Sa scrii un articol incercand sa convingi oamenii si sa scrii un articol neinteresat de convingerile oamenilor. Ceea ce zamisleste creierul “artistului” de 21 vs cel de 29. I sa vedem. Ambele articole sunt scrise din frustrare din pacate asa ca aici pierd in ochii celui care se gandeste la dreptate. Mai complex si bine documentat cel de 21 totusi si tind sa cred ca mai aproape de realitate. Desi as putea scrie un roman despre cerintele demne de NASA ale angajatorului si salariul demn de tras apa peste el ma voi rezuma la a spune ca vina apartine in primul rand celor care nu au refuzat asemenea propuneri indecente ale angajatorilor in trecut si in al doilea rand apartine celor care nu refuza acum asemenea mizerii. Daca Ubisoft da in Romania un salariu de 900 de lei este vina noastra ca acceptam ca niste sclavi ordinari . Ca de politicienii care gireaza gunoiul cu care suntem hraniti…asta stiam deja, asa ca nu ne putem preface ca suntem surprinsi.
Plecați toți din țară, și să vă întrebați de ce nu mai este forță de muncă. Să veniți de sărbători acasă și să vă văiați că e țara de căcat.
Da boss plecam din tara? Pai eu am reparat case de marcat cu 5 zile de trainingu curului cu scule artizanale facute de mine pentru ca angajatorul curului comenta ca nu sunt bani si ca ma plateste prea mult (1400 lei) iar eu plecam dimineata la 8 de -acasa reparam case de marcat in Pitesti la mine si apoi mergeam la Bucuresti ca sa repar si sa fiscalizez alte case de marcat, fara diurna si fara sa mi se plateasca ore suplimentare sau cazare in alt oras si ma intorceam a doua zi direct la muncă. Am ajuns in Anglia pe 4 iunie si pe 17 iulie am inceput munca cu interviu luat din prima, primul interviu la care am fost am luat job-ul. In tara patronilor care vor sa deschida firma azi si sa faca profit ieri ca mai apoi sa isi ia X6 maine nici nu treceam de interviu pentru ca aveam pretentii salariale astronomice la 2000 lei net. Da-i in cacao de nesimtiti, sa dea faliment daca nu pot plati mai mult.
Tine bine. Ii indemni sa se planga :))) bv ratatule. Singura forma de organizare care poate sa ceara ceva drepturi salariale privatului este sindicatul. In rest pretul salariul il stabileste legea „gravitatiei”.. cererea si oferta (vezi nivelul salarial din IT) asadar ibdeamna-i sa planga in continuare, explica-le tu, al de 34, ca cu cat plang mai tare le vor credte aripi si vor zbura spre soare invingand pana la urma legea geavitatiei. tu al de 34 n-ai avut norocul unei miscari puternice a clasei muncitoare cum au mucosi astia creativi de 21. Bravos! Ole!
Traiasca statul socialist !!!
Esti frustrat rău de ai scris articolul asta. Foarte bine ca cer, ce atata sclavagism pe bani putin. Daca vor ieftin si calitate proasta sa se duca in India. 1000euro pentru un tanar venit din provincie in Bucuresti este minimul necesar ca sa supraviețuiască.
Gandire comunista si limitată.
Numai bine!
Problema reala va fi atunci cand lucrurile vor ajunge unde vrei tu. Cand toti absolventii habarnisti n-o sa mai accepte salariu mai mic de 1000 euro, multinationalele vor pleca instant exact in india. Intrebarea e cine va mai angaja in romania…chiar si pe 1000 de lei? Cine? Cate firme mari stii tu cu capital (macar) majoritar romanesc, capabile sa angajeze sute sau mii de oameni?
Asta e cel mai mare retardism auzit vreodata. Am 23 de ani, nu am 1000 de euro salariul si ghici :: supravietuiesc in Bucuresti, am stat cu chirie 2 ani, si la final de luna niciodata nu am plans ca se termina salariul, ci din contra, mi-au ramas bani sa plec si la mare o saptamana vara asta.
Si nu, la finalul zilei nu mancam o felie de parizer, mancam in fiecare zi la munca, la o terasa de aici, meniul zilei, care cosnta in felul 1 + felul 2, iar dimineata ce voiam eu.
Asadar terminati cu mizeria ca ai nevoie de 1000 de euro ca sa supravietuiesti. A da..si am stat singur in chirie, fara colegi. Deci se poate, totul e sa cheltuiesti cu cap, nu sa iesi cu pitipoanca in fiecare zi in club si sa spargi 150 de lei pe bautura zilnic.
Tinerii din provincie care dupa facultate viseaza 1000 euro pe luna sa se intoarca inapoi in provincie . In momentul in care iti doresti sa castigi un salariu de 1000 euro trebuie sa te gandesti ca pentru a obtine acel salariu tu trebuie sa produci pentru acea firma minim 5000 euro pe luna . Asa ca mai terminati cu impresiile astea . Aveti impresia ca daca v au platit parintii facultatea aveti drepturile astea . Numai bine
Pai daca tu ai fost un prost si ai tras pe bani de cacat, ei de ce sa faca la fel? Aaa pentru ca esti un frustrat si te oftici ca altii castiga mai bine? Ce gandire de om comunist prost… am 22 ani si fac 10000 lei pe luna pentru ca nu am acceptat sclavismele angajatorilor si am pornit pe cont propriu. Ii indemn pe toti sa incerce ceva pe cont propriu ca sa nu aiba de a face cu oameni ca tine, nu e asa greu cum pare (cu conditia sa nu fii un puturos).
De curiozitate ,ce faci tu ca sa castigi 10.000 lei/luna,sa incerc si eu.
Tu chiar iei in serios aberatiile oricui de pe net? Se poate sa faca atat din videochat. Deci da…exemplu bun de urmat.
Ideea de baza e partial corecta, partial gresita si-am sa ma explic.
De ce e corecta?
Salariul in ziua de azi n-ar trebui sa fie la fel de prost (raportat la inflatie) ca si cel de acum 10 ani, la fel cum cel de acum 10 ani nu trebuia sa fie la fel de prost in raport cu cel de acum 20 de ani. Din punct de vedere economic salariile au ramas la fel de mizerabile si asta e o problema pe care trebuia oarecum s-o rezolve generatia noastra si cea dinaintea noastra.
De ce e gresita in acelasi timp?
Majoritatea celor care ies dintr-o facultate cred (inca) ca o diploma le confera oaresce drepturi pe care de fapt pot sa le confere doar experienta si productivitatea intr-un domeniu. Ori in ziua de azi 9 din 10 angajatori nu mai dau doi bani pe diplome.
Am 24 ani, sunt fix intre generatii si il inteleg pe cel de 21 ani. De ce? Tu faci parte din cei care “vai ce greu mi-a fost si miee, sa vezi si tu cum e”. Cred ca empatia si grija pentru urmatoarele generatii e uitata undeva in interbelic. Baiatul a descris criza realitatii actuale pentru cei de varsta lui, cu limbaj si gandire de 20 ani, nu 29. Daca tu vii acum si il scuipi, nu il educi. Nu mai privi realitatea cuiva din prisma experientei tale ca nu o sa intelegi vreodata. Realitatea chiar e naspa de la scoala pana la job si ghici ce, ei nu stiu asta, pt ca peste tot se zice ce zeu iesi din facultate iar parintii is depasiti de situatie. Daca am privi si noi spre cauza reala, nu sa aruncam cu noroi intre noi poate s-ar schimba ceva mai rapid si nu ar mai pleca pe capete oamenii care vor sa munceasca pe salarii decente in alte tari. Munceasca, salarii decente, milioane de romani de toate varstele, deci nu doar tinerii lenesi, nu ridica semn de intrebare? Nu fuge nimeni, e dreptul nostru sa traim decent ca avem doar o viata. Sanatate
E dreptul tau sa traiesti decent…da. Doar ca nu e obligatia nimanui sa iti asigure tie un trai decent. Poti linistit sa mori de foame cu tot cu dreptul tau la un trai decent.
[…] Se tot discută în ultima vreme despre generația căreia nu-i prea place munca. Un clip. Un articol. O reacție. […]
Eu vad asta ca asa, amandoi au dreptate in felul lor. Romania este tara sclaviei, guvernul nu face nimic ca sa ajute omul de rand, patronii profita cat pot. Multi tineri nu vor sa se profite de ei, cumva le dau dreptate, dar asta creeaza oportunitati pentru cei care sunt obisnuiti sa traga ca sa se ridice peste “turma”. Eu am inceput de jos, de cateva ori chiar, am tras mult sa ma ridic peste altii, nu am facut o scoala superioara care sa ma ajute, nu am avut documente care sa sustina ce pot eu face, a trebuit sa arat prin munca de ce sunt in stare. Si, am ajuns bine, lucrez ca inginer, nu in Romania, fara sa am o diploma care sa spuna ca sunt inginer, dar cu suficienta experienta acumulata in Romania, care sa arate ca sunt tot la fel de bun ca cei ce au diploma sau poate chiar mai bun.
Pana la urma cred ca depinde de fiecare cum vedem lucrurile, poti sa treci cu vederea peste cat de rau e si sa tragi sa te ridici, sau sa nu accepti si sa incerci sa te opui sistemului sperand la schimbare, sperand ca v-a fi mai bine.
Ce-mi plac articolele astea biased, cand toata lumea vorbeste despre un singur domeniu (in cazul de fata bazat pe comunicare) – uitand complet ca sunt o multime de alte domenii (unde amaratele alea de dimplome sunt cerinta obligatorie: medicina, arhitectura drept etc.) si unde salariile sunt la fel de mici (sau ocazional mai mici).
In plus, va tot luati de oamenii care nu au facut una sau alta in facultate.. dar problema e ca deseori si cei care au facut voluntariat, internshipuri, training-uri au exact aceleasi probleme in a-si gasi un job platit decent.
In plus, un om care s-a mutat din orasul natal in Bucuresti, Cluj, Timisoara (sau alte orase mari) si in mod evident nu are casa si masa de la parinti are nevoie sa i se indeplineasca cerintele minime.
Imi amintesc din primele ore de training din ONG ca ni se tot spunea de piramida nevoilor umane. Cum puteti voi, care ziceti ca ati trecut prin toate si ati reusit, sa scapati din vedere o informatie atat de bazica? Si anume ca nimeni nu se va pune sa lucreze pentru idealul vostru suprem (daca se poate gratis si facand overtime) inainte sa-si rezolve problemele de casa, masa singuranta.
In plus, cred ca e eronat modul in care se vede treaba cu somajul. Majoritatea isi calculeaza acum ce e mai eficient. Uneori, aia inseamna sa stai la cuca macaii, sa iei somaj si sa incerci sa-ti faci propria afacere de acasa, sa inveti o limba straina si sa te cari de aici, sa investesti timp in skill-uri cerute pe piete mai coerente.
E asa greu sa vedem ca un context de genul asta ne transforma in a 2-a tara din lume ca numar de emigranti (dupa Siria, unde e razboi). E mai simplu sa cerem tuturor sa treaca prin aceeasi mocirla de acum 10 ani decat sa lucram cot la cot cu ei pentru a salva o piata care se duce naibii.
//semnat: duduie cu multi ani de voluntariat, care face faculta, are job si face si un pic de freelance pe langa.
Ce nu e? A bitter old woman care vrea ca toti care vin dupa sa traiasca la fel de prost – pentru ca isi da seama ce pierde, si isi da seama ca nu e normal sa stagneze/descreasca calitatea vietii pentru generatiile care urmeaza.
Felicitari ca stateai cu parintii si nu trebuia sa platesti 250 euro pe luna chirie si ca ai un unchi cu firma. Sa vedem cum sa facem mai departe cu aia 98% din tinerii care nu au norocul asta.
[…] e noul subiect important al internetului, până săptămâna viitoare. Mi-a plăcut ce au scris Hoinaru, Subiectiv, Moței și Eftimie. Bine, mai sunt și ceva specimene vai de capul lor care se cred […]
Omule, tu ai 29 si ai inceput sa lucrezi cand salariul minim pe economie era 330 lei, ai zis-o tu cu gura ta. Atunci de ce pana mea apelezi la sofisme de doi lei si tragi concluzia ca generatia de acum ar trebui sa taca din gura? Nu le iau partea, mi se pare mult sa ceara 1000E cu cunostinte zero, dar ce nu inteleg e de ce tu, care ai 29 ani si ai fost la Olimpiadele Comunicarii, o arzi cu sofisme ieftine si erori logice grosolane.
Pe romaneste, compari fucking mere cu fucking pere, tu ai inceput cand era plina criza, ei au inceput 10 ani mai tarziu. Nu vad care e punctul de legatura intre experienta ta si experienta lor.
Iti scrie unul care e intre generatii si care nu tine cu niciuna dintre ele.
Ce poveste motivanta! Baiat de Bucuresti se invarte prin centru, are suficienta siguranta financiara cat sa-si „caute drumul” si pana la urma il gaseste (crede el momentan).
Ei bine, eu am 31 de ani si nu m-am saturat de pustanii care se plang ca nu sunt platiti suficient la debut. Pentru ca spre deosebire de Baiat din povestea de mai sus, eu am inceput munca la 12 ani, nu la 17, am carat cu carca, nu am muncit la Mac si nu am avut luxul de a decide ca salariile alea sunt mizere. Nici luxul de a avea restante, fiindca as fi intrat in banii de chirie. Am tras si eu sa am firma mea, am vazut ce inseamna sa nu ai mancare in frigider fiindca prioritar e sa platesti cei 5 angajati si toate sacrificiile alea care sunt titlu de glorie in povesti de genul.
Azi ma scald in bani fiindca nu am ales calea batatorita. Dar si daca as fi vrut sa o aleg, as fi murit pe ea fiindca salariul la debut in 2006 nu acoperea nici chiria mea de 100 euro. Acum, daca as avea iar 18 ani si as avea de ales intre calea batatorita si cea nebatatorita, n-as alege niciuna si m-as baga la o FIFA pana cand se roaga de mine Mega Image sa sortez iaurt la raft pe 3000 de lei.
Dar vezi tu, trag tare in continuare pentru ca progeniturile mele sa aiba peste 20 de ani luxul de a nu intelege pe cei care nu vor sa se angajeze.
Ia uite-l pe becali. Sau nelson mondialu? Ai calatorit in timp de la varsta de 31 de ani sa ne explici in miezul zilei de munca, intr-un comentariu pe un blog, cum te scalzi tu in bani. Serios…cei care simtiti nevoia sa inventati chestii despre voi…va foloseste la ceva? Creste stima de sine daca scrieti intr-un comentariu pe net ca sunteti plini de bani?
Nu creste nicio stima de sine. Creste validitatea argumentului meu. As putea fi inchis la minte si sa am pretentia de la tineri sa treaca si ei prin greutati ca sa ajunga „bine”, insistand ca la mine a functionat deci gata, asta trebuie sa fie regula pentru toata lumea. Dar nu o fac, ci incerc sa ma pun in locul lor.
Cat despre a calatori in timp, la mine aici la 31 de ani e 2017 si Becali sau Nelson nu mai sunt personaje de mult. Ceea ce ma face sa intreb: cum e la tine in 2006? Totul ok? Ai grija sa nu-ti apartament in credit, aud ca cica prin 2008 vine criza.
[…] se plânge că salariile din România sunt de rahat până la Alex care a încercat să explice că nu poți cere salariu de 1000 de euro când valoarea ta e nulă, trebuie să parcurgi niște etape. Partea tristă este că toți văd doar perspectiva angajatului […]
Nu toti tinerii au o educatie sau pe cineva care sa-i ghideze catre munca. Sunt invatati sa frece menta pana la 18 ani. Apoi daca nu trebuie sa munceasca sau vad ca nu se merita… NU MUNCESC!
O să las linkul ăsta aici, poate doriţi să revedeţi. 1 dn 4 tineri nu munceşte şi nu studiază. De ce? „N-are rost”. O pensie de urmaş, bani de la părinţi. Plus că munca oboseşte. Bieţii de ei, n-au avut oportunităţi în viaţă.
http://stirileprotv.ro/stiri/financiar/unul-din-4-tineri-romani-nu-muncec-te-1200-nu-merita-daca-fumezi-c-i-bei-suc.html
Aceeas litanie cu cresterea salariilor care trebuie precedata de cresterea productivitatii… dar ignorandu-se statisticile care arat ca avem productivitate de 60 la suta din media UE, dar salarii la 20 la suta. Avem doua categorii – patroni care normal isi doresc sa plateasca pe car se poate de putin. Asta e normal, insa cand se ajunge la lamentarea ca romanii sunt puturosi, tanara generatie e nustiu cum, ajutoarele sociale sunt de vina etc., e doar panica unor incompetenti ca modelul de afaceri bazat pe forta de munca platita cu alune si exploatata ca in sclavagism nu mai functioneaza in conditiile liberei circulatii in UE. Ce-ar fi sa mananci parizer cu cei 4 colegi de garsoniera dupa cele 8 de fapt cam 12 ore de munca om bun la toate dupa cum iti latra bo $$ ul? Ce-ar fi sa nu, si sa traiesc ca un om in alta parte, bine pa!
Mai jalnici sunt cei (majoritari) care sunt tot angajati, care au fumuri de oameni de succes, realizati, de la inaltimea unui salariu doar cu o catime mai mare, vai de capul lor daca s-ar analiza obiectiv, vazand ce considera ei ca e normal sa fie’baza’ intelegi cat de patetica poate sa fie de fapt pozitia lor de mai sus cu o treapta
[…] colțul opus, avem articolul lui hoinaru, care explică prin ce a trecut la început de drum și cum lucra pe o mizerie de […]
Dragi tovarasi si pretini.Sa va spuna nenea pretul vietii in Bukureszti Rumunien.Daca vrei sa ai o viata onorabila si sa iti treaca pragul casei cate o fata viitoare nevasta trebuie sa detii minim 1000 de ieuro.De ce? Penttru ca viata costa,si costa mult.Chiria la garsoniera cu cheltuieli minime este 200 de ieuro.Mancare modesta facuta la oala acasa minim 200 de ieuro.Tutunul inca 100 euro.Pana Abonament cablu metrou tramvai inca 50.Daca iesi cu iubita la o terasa de 8 ori pe luna mai scoate inca 100 de ieuro.Eu am iesit cu o panarama cu basini in vap si am dat pe o cafea la Divan in centrul vechi doar 15 lei.Tigarile ei au costat inca 15.Taxiiul inca 15 ca trebuie dusa panarama acasa cu taxiul.Mak vreti si voi sa inotati si cumparati un abonament cu 8 intrari la oiscina Marimar de la Socului Pamtelimon.Costa doar 260 de lei si poti inota si tu 2 ore in fiecare seara.Pana acum avem pe lista cam 700 de ieuro dar va spun eu ca 1000 de euro este o suma minima de bani cu care poti trai decent dar fara abuzuri la Therme Gaia Fratelli si alte destinatii diavolicesti.Au dreptate saracii tineri cand cer si ei 1000 de ieuro.Pai ca dreaq sa faci cu 350 de ieuro cat iti da acum nenea Dracnea arzalar focul Gheenii.Ma scuzati ca am scos atatea cuvinte din mintea mea obosita dar sunt batran si nu mai gandesc prea bine.Va cer scuze daca am agresat spatiu virtual dar am spus si eu ce aveam pe inima.Va salut si aveti grija de voi.Cereti 1500 de euro nu 1000.