Am profitat de pauza competiţională de Paşte ca să merg pe la socri şi să mă relaxez puţin. Ocazie cu care am făcut şi primele teste cu drona. Am luat acum câteva săptămâni o dronă DJI Mini 3 Pro, dar n-am avut timp să mă ocup de ea. Am zburat cu ea prin birou, dar nu cred că se pune (era spaţiu suficient, nu aveam pe nimeni prin preajmă, niciun pericol).
Am ales varianta asta de DJI pentru că are 249 de grame, aşa că nu-ţi trebuie atestat, e suficient să o înregistrezi. E o întreagă procedură legată de drone, nu prea merge s-o ridici pe unde ai chef, şi la ce înălţime ai chef. Sunt culoare de zbor, mai sunt obiective militare pe care n-ai voie să le filmezi, e treabă serioasă. Mă rog, ştiam chestia asta deja, dar nu ştiam cât de multe zone interzise sunt prin România. Sau dacă nu sunt interzise, e nevoie de vreo aprobare specială. Sau e o limită de înălţime. Harta e aici, dacă sunteţi curioşi.
Prima mea impresie este că e nevoie de exerciţiu ca să scoţi ceva mişto pe video. Pozele se fac, ridici drona, o opreşti într-un anumit punct şi apeşi pe buton. Te ajută dacă ai lumină bună şi un peisaj frumos, dar orice loc arată mai bine de sus. Când treci pe video, însă, lucrurile se schimbă puţin. Ca să poţi filma cum trebuie ai nevoie de coordonare în degete. Probabil că ajunge să fie ca la FIFA, nu te mai gândeşti exact la ce butoane apeşi, eşti doar atent la rezultatul final.
În ciuda faptului că toată lumea mi-a zis că am luat o jucărie, am luat drona pentru muncă şi sper să iasă lucruri mişto din asta. O să revin cu detalii probabil spre toamnă.
