Category

Revolte

Nimeni nu se naşte gherţoi

0

Am fost la film la Grand Cinema Băneasa, unde mi se pare că densitatea de ţărani este mult mai mică decât la alte cinematografe din oraş. Am văzut Fast and Furious 8 (offtopic: nu-mi dau seama de ce se mai obosesc să le dea nume diferite în loc să le numeroteze simplu de la 1 la 150), m-am distrat la toate cascadoriile pe care le fac acei super eroi creaţi de Vin Diesel.

În stânga mea şedea o duduie, care venise la film cu familia şi prietenii. Lângă ea 2 copii, ceva mai în stânga mama cu numărul 2. Taţii pe rândul din faţă. Aproape de finalul filmului ăia micii încep să arunce cu rămăşiţe de popcorn în ruda de gradul 1 şi sex masculin. Întâi o floricică, apoi încă una. Hi-hi-hi, ha-ha-ha. Cei doi chelioşi-burtoşi se întorc, “ce se întâmplă, terminaţi, băi etc.”

Citeste tot articolul

Meltenii nu sunt cea mai mare problemă, tu eşti!

18

De fiecare dată când ni se pare că ceva merge prost în ţara asta dăm vina pe ceilalţi. Meltenii, cocalarii, nesimţiţii, ăia. Problema e la oricine altcineva, dar nu la noi.

Din păcate, ţin să vă anunţ că nu ăia sunt marea noastră problemă. Chiar dacă pare că suntem înconjuraţi de melteni, nu-i aşa. Ei sunt doar o minoritate, în timp ce majoritatea de alcătuită din oameni ok care uită din când în când de bunul simţ, de logică sau de reguli. Dacă le atragi atenţia o să se supere şi o să ţi-i arate cu degetul pe cocalari, care sunt “adevărata problemă”. 

Dar pentru ca ţara asta să progreseze e suficient să nu mai facem noi chestii nasoale. Să nu mai trecem pe roşu, să purtăm centura, să nu mai aruncăm chestii pe jos şi să plătim bilet în autobuz. Ştiţi voi, the usual.

Caz concret: intru duminică în IKEA. Aglomeraţie, că aşa e duminica, toată lumea vrea să mănânce un hot dog ieftin şi o prăjitură Almond. Iau ce-mi trebuie, mă aşez la casa pentru sacoşe galbene. La casa din stânga 3 doamne. O doamnă cu mama şi sora, toate trecute de 50 de ani. Aveau un cărucior plin, au văzut că toată lumea din jur e cu produse puţine, s-au uitat de vreo 3 ori la semnul cu cărucioare tăiate, au ridicat din umeri şi au mers înainte. Dacă le-ai fi văzut pe stradă ziceai că sunt cele mai OK persoane de pe planetă după Obama şi Andrei Pleşu. Când le-a zis casiera că trebuie să stea la o altă coadă (care era de vreo 3 ori mai mare) au părut extrem de surprinse. “Cum, vai? Noi? Păi de ce? Ah, semnele?”

Citeste tot articolul

Interzicerea debranşării – o dovadă de incompetenţă

1

Zilele trecute s-au reluat discuţiile legate de o lege mai veche, propus în Senat încă din 2008. Proiectul prevede ca, printre altele, oamenii care locuiesc la bloc şi folosesc serviciul public de încălzire să nu se mai poată debranşa. În forma actuală a proiectului e menţionat că decizia finală trebuie luată de autorităţile locale, adică de primării. Deci chiar dacă legea trece, mai avem o şansă la doamna Firea. Ironic, nu?

Ca de obicei în România, problema e complexă, iar legea asta nu vine s-o rezolve, ba din contră.

Serviciul public de încălzire este unul falimentar. Am mai spus-o şi o repet, RADET (şi celelalte regii din ţară) trebuie să moară. Aceste sisteme sunt depăşite moral şi tehnic pentru că de 25 de ani se fac numai cârpeli. Căldura şi apa caldă sunt furnizate cu întreruperi, mereu mai târziu decât ar trebui, mereu mai prost şi mai scump decât ar fi normal. 

Citeste tot articolul

Demisia.

1

E tot ce mai contează acum. Până nu uităm, până nu ne întoarcem la ignoranţă.

Oprea, Cristian Popescu Piedone, şefii de la ISU şi toţi ceilalţi care sunt responsabili pentru #colectiv şi pentru moartea motociclistului Bogdan Gigină. Să nu credeţi că am uitat. Moartea unui om nu este mai puţin tragică decât moartea celor 30 31.

În contextul ăsta, să-şi dea demisia doar şefa de la TVR este ca şi cum ar pica un avion şi singurul responsabil găsit ar fi şeful de la toaletele din aeroport, că nu a fost săpun lichid.

Fascinantul tupeu românesc

9

Ştirea zilei de ieri e legată de Statul român: Indaco dă în judecată Ministerul Justiţiei pe motiv că publică legile gratuit. Ştiu, deja sună a mindfuck, dar să avansăm în problemă.

Oamenii au un site pe care publică legi (inclusiv Monitorul Oficial) contra cost. Acum, la 25 de ani de la Revoluţie, cineva s-a gândit că Statul ar trebui să ofere pe siteurile lui acces liber la informaţie. Aşa că au făcut un portal web pe care să fie disponibile toate legile gratuit.

Iar Indaco Systems i-a dat în judecată pentru că le iau pâinea de la gură, ba chiar i-au reclamat şi la Consiliul Concurenţei!

După acelaşi model, aştept următoarele procese:

  1. Firmele de pază să dea în judecată Poliţia Română pentru că asigură patrule şi menţin liniştea, previn furturi etc.
  2. Medlife, Medicover şi celelalte sisteme medicale private să dea în judecată Ministerul Sănătăţii pentru că acordă servicii medicale “gratuit”.
  3. Firmele de taximetrie să dea în judecată RATB şi Metrorex pentru că au tarife mult mai mici decât ei şi mai şi subvenţionează unele abonamente.

Da, ştiu că noi plătim, de fapt, pentru toate astea prin taxe şi impozite. Practic, tupeul nesimţit al celor de la Indaco Systems ignoră ideea unui Stat naţional. E ca şi cum ei ar locui într-o comunitate neorganizată şi ar oferi un serviciu pe care vine altcineva şi îl oferă gratuit făcându-le concurenţă neloială.

Să recapitulăm: o adunare de oameni se organizează. Fac legi şi reguli ca să funcţioneze totul bine, să se înţeleagă între ei şi să poată trăi în comuniune. Vin unii şi pun taxă pe accesul la legile alea. 25 de ani mai târziu Statul se prinde că trebuie să dea acces gratuit iar firma care făcea speculă cu nevoia de informare îşi simte businessul ameninţat.

Nu ştiu dacă legea permite asta, dar eu aş pregăti o amendă frumoasă pentru oamenii care pornesc astfel de procese inutile împotriva Statului. Ca să te gândeşti de două ori dacă vrei să consumi resursele (deci banii) celorlalţi plătitori de taxe.

—–

Update: Poziţia Indaco.

Bipolarizarea brutală a jurnalismului românesc

9

Nu ne plac Antenele pentru că sunt oribil instrument de propagandă politică. Totul e din vina lui Băsescu, de la deschiderea programului până la Meteo şi pauzele publicitare. Căutăm alte posturi TV pentru a afla informaţii în baza cărora să facem diverse alegeri. Mulţi au găsit ceea ce căutau în programele B1Tv. Numai că, odată cu creşterea audienţelor, postul respectiv s-a transformat într-un omolog “de dreapta” (portocaliu, pedelist, băsist – cum vreţi să-i spuneţi) al antenelor. Exagerări, atacuri, propagandă.

Nimeni nu se mai sinchiseşte să păstreze aparenţele. Dar asta e doar o parte a problemei. Parcă Turcescu&co. se străduiesc să copieze întocmai modelul mizerabil introdus în România de Gâdea, Badea şi Ciutacu.

Şi ca să iasă cât mai bine copia, Robert Turcescu – la un moment dat Preşedinte al Clubului Român de Presă propus pentru conducerea CRP – a început să preia din limbajului lui Badea. Astfel încât discuţia a ajuns atât de jos.

Ce reţinem de aici? Că jurnaliştii de casă ai Puterii şi ai Opoziţiei s-ar exprima mult mai plastic dacă n-ar fi CNA-ul şi că odată ajunşi pe internet, unde nu există o autoritate, dau frâu liber sentimentelor. Haosul ăsta va evolua şi în curând nici dacă vrem n-o să-l mai putem ignora.

Vinovat de bun-simţ

5

Un hypermarket din Bucureşti, weekend, aproape de ora închiderii. În difuzoare se aud anunţurile repetate ale unei dudui care ne pofteşte afară. Magazinul se va închide, vă rugăm să vă îndreptaţi către casele de marcat. Cum ar veni, marcă banu’ şi cară-te, băi cumpărătorule. Foarte corect, oamenii lucrează după un program.

E 21:15, mă grăbesc să iau ce-mi trebuie şi să merg spre casă, convins că deja am depăşit cu 15 minute ora închiderii. Îmi amintesc de articolul lui Bobby, dar în acelaşi timp mă gândesc şi la angajaţii care au familii şi care probabil că nu sunt plătiţi dacă stau peste program. 

Citeste tot articolul

Dragă TVR

6

Eşti o televiziune foarte slabă, dar ne-am obişnuit cu asta. Ai mii de angajaţi care o freacă aiurea, ai 2-3 emisiuni bune şi atât. Ne iei banii chiar dacă vrem sau nu. Înţelegem că misiunea ta nu e uşoară, dar nu înţelegem de ce trebuie să te porţi mizerabil cu poporul ăsta.

Citeste tot articolul

“Du-te, mami, şi tu!”

0

În România lui 2012 încă se practică mersul la spectacole cu copii mici (şi foarte mici). Din diferite motive părinţii aleg să-şi ia odraslele la manifestări culturale care de cele mai multe ori nu sunt potrivite vârstei pruncilor. Recunosc, ai mei m-au luat cu ei la o mulţime de spectacole şi asta mi-a prins bine, dar se întâmpla pe la 7 ani, nu mai devreme. La vârsta aia tăceam din gură când mi se spunea.

Un copil plictisit într-o sală de spectacol ştiţi ce face. În cel mai bun caz urlă sau scânceşte, în cel mai rău caz face asta în timp ce aleargă printre spectatori. Uneori, doar uneori, părinţii aleg să-şi ia odrasla de mână şi să părăsească evenimentul.

Dar pe cei mai mulţi fix în momentele astea îi apucă ceea ce eu numesc sindromul “du-te mami şi tu!”. E momentul în care se strâng mulţi copii în faţa scenei iar părintele îşi împinge copilul de la spate, că doar n-o fi el mai prost. Şi face asta cu insistenţă, de parcă s-ar da ceva gratis în faţa scenei. Copilul, uşor jenat de situaţie, face doi paşi mărunţi şi se apropie cu sfială de locul în care ştie că n-ar trebui să fie. Iar ceilalţi spectatori zâmbesc îngăduitor alimentând sindromul.

Oameni buni,  copiii voştri sunt simpatici în primele 2 minute. Pe urmă ne încurcă. Dacă vrem să vedem nişte prunci dansând în faţa primului rând, mergem la o grădiniţă. Serios, înţelegeţi că locul copiilor la ora 10 e în pat, nu la Sala Palatului.

Guvernele trec, la fel şi bugetul

0

Teoretic, buna desfăşurare a unui festival de teatru ar trebui să nu fie influenţată de politică. Practic, schimbările din primele luni ale acestui an afectează, printre altele, şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.

Pentru FITS 2012 s-au cerut 3 milioane de lei. Guvernul Boc a promis 2,5 milioane (doar verbal). Guvernul Ungureanu a redus la doar 1,5 milioane bugetul alocat festivalului (care, apropo, e al 3-lea festival de arte ale spectacolului din lume) – dar promisiunile au fost transmise tot pe cale orală. Guvernul Ponta a alocat (cu greu!) 700.000 de lei. Mai puţin de un sfert din suma solicitată. Restul de 800.000 de lei erau promişi din fondul de rezervă al premierului. S-a schimbat premierul, s-au schimbat şi priorităţile – adică maşini eco şi alte bălării.

Încerc să fac abstracţie de culoarea politică a noului Guvern, să uit că Mircea Diaconu e noul Ministru al Culturii şi să dau vina pe ceilalţi, care n-au semnat mai repede hotărârile. Dar mă întristez dându-mi seama că organizatorii unui astfel de festival trebuie să stea la mâna politicienilor până în ultima clipă pentru nişte fonduri.

Partea cea mai nasoală e că în ciuda eforturilor organizatorilor, s-au anulat 20 de spectacole! Enorm! Şi erau, în mare parte, spectacole ale unor trupe din afară. Franţa, Belgia, Australia. Dacă aş lucra la instrumentele de presă ale opoziţiei probabil că aş titra: “Ponta anulează 20 de spectacole de la FITS”. Normal, puţin îi pasă, el merge la Viena când are chef de un spectacol mişto.