Contul de Instagram al unei fete este raportat de nişte cetăţeni şi şters (sau blocat temporar). Fata pune pe Youtube un clip în care plânge şi zice că acel cont cu 150.000 de followeri e tot ce are, că nu poate să se întoarcă la un job la McDonalds, că nu este „working material”, că nu poate avea un job 9to5 etc.
Clipul în sine ajunge la 300.000 de views, asta în condiţiile în care mulţi oameni l-au dat mai departe ca să facă mişto de ea.
Mie nu mi s-a părut nimic amuzant, ba chiar m-a întristat puţin. Disperarea tipei e atât de mare încât ajunge să admită că înainte să fie influenceriţă se prostitua şi că fără acel cont de Instagram e foarte probabil să revină la ce făcea înainte.
Aici sunt mai multe chestii de discutat. În primul rând ceea ce făcea ea pe Instagram e tot o formă de prostituţie. Da, nu mai faci sex cu bărbaţi la colţ pe stradă, dar te pozezi în ipostaze care să-i facă pe alţi bărbaţi să te plătească şi, eventual, să facă singuri sex. Nu ştiu dacă avea cont de Patreon şi înainte să-şi piardă contul de Instagram sau ce fel de content punea acolo, însă văd ce postări are pe noul cont şi pe Youtube.
Pe lângă asta, tipa nu e vreo frumuseţe, prea smart nu e, după cum admite şi ea, deci pur şi simplu se folosea de corpul ei pentru a câştiga bani.
Şi aici intervine marea problemă, pentru că vedem foarte clar ce este un influencer în ziua de azi: o prostituată care practica o formă de soft porn pentru a câştiga bani. Nu-mi e foarte clar cum făcea bani tânăra influenceriţă, dar nu m-aş mira să descopăr că avea campanii la branduri cunoscute, cu planuri de marketing solide.
Ăsta este punctul în care s-a ajuns. Nişte oameni care nu se remarcă cu absolut nimic în viaţă, care nu au păreri, care nu sunt nici deştepţi, nici frumoşi, ci care pur şi simplu dau textila jos, ajung să strângă 150.000 de urmăritori şi să trăiască din online. Ba chiar să fie numiţi „influenceri”. Sincer, nu cred că termenul de „influencer” poate să meargă mai jos de atât.
Iar parte din problemă sunt brandurile şi oamenii din agenţiile de marketing, care au ajuns să stea doar cu nasul în cifre. Are 150.000? Excelent! Nu contează cum i-a făcut (e foarte posibil ca tânăra din cazul nostru să fi cumpărat o parte din ei), nu contează ce tip de conţinut pune, hai să facem campanii cu ea. Hai să cumpărăm spaţiu publicitar pe bucile ei!
Credeţi că treaba asta nu se întâmplă şi în România? Desigur că se întâmplă, pentru că şi marketerii noştri sunt sclavii Excelului.
Iar în timpul ăsta oamenii cu păreri argumentate, logice, cei care chiar îi fac pe urmăritorii lor să gândească sau care le oferă alte tipuri de content de calitate ajung să fie mai pe la coada topurilor, pentru că nu dau suficientă textilă jos.
6 comentarii. Leave new
cautăm persoane simple, autentice, genuine.
Trebuie si pornhub sa-si faca undeva reclama…
Oricum, nu vad care era problema, manca o paine dar nu obliga pe nimeni s-o urmareasca sau s-o plateasca.
Voi fi Gică-Contra pe subiectul ăsta fiindcă, fără miștocăreli sau ironii, m-am regăsit câteva secunde în văicăreala ei. Nu sunt om care să vadă în influenceri drept mare chestie, cum e ea, dar problema intrinsecă se poate regăsi la orice om, chiar a doua zi: lipsa sursei de venit, de trai.
Repet, nu văd influencing ca pe o chestie grozavă (ba chiar o văd ca pe o șmecherie neserioasă în cazuri psonsorizate & publice de larg mare sau uriaș), sunt multe putreziciuni și scheme neserioase & ilegale pe anumite cazuri, dar în prim-plan (sau ”grand picture”) oricine poate deveni ca ea, numai că a reușit să facă un video și a avut o audiență căreia să se plângă de situație. Majoraitatea oamenilor nu au așa ceva, deci dacă vreți, se poate considera asta un avantaj neloial.
Să zicem că e o altă persoană (orice persoană) care s-ar afla în aceeași situație, dar pe categorii diferite. Fiindcă avem cazul fătucii ăsteia, o să vorbesc pe exemplul ei.
Ea a spus că o perioadă a lucrat ca o prostituată, pe urmă a lucrat o vreme la ”Mec” și ulterior a găsit o treabă cu chestia asta pe Instagram. Nu știu ce a făcut, am înțeles că e mai bine decât atunci când lucra la ”Mec” și muuuult mai bine decât atunci când lucra ca prostituată. Corect, da?
Să fii prostituată (sau giggolo) e ceva umilitor (cred că oricine poate agrea pe asta), pe urmă să lucrezi la ”Mec” e o transformare bună dar, să zicem, că nu e îndeajuns. Pe urmă, găsești ceva de unde chiar poți să faci bani mai mulți și-ți capeți un nivel de încredere & respect față de tine (de pe vremea când era prostituată), fix pe Instagram. În principiu, i s-a tăiat o oportunitate din senin și ea știe (și noi știm, dar știe mai bine despre ea) că nu are oportunități în viață. Nu are, pur și simplu. Acum că a avut ceva ”succes” pe Instagram, i s-au tăiat ”aripile” înainte să se așeze sau să-și găsească altceva care să plătească la fel de bine sau mai mult.
Revenind cu ce am spus eu, că m-am găsit câteva secunde în văicăreala ei. Păi, hai să vedem situația din România, unde oricine, oricând, încearcă să ți se frece nervii la job inutil fiindcă colegul sau colega are pile sau îi cântă în strună șefilor sau HR-istelor, sau să negociezi un salariu mizerabil și să trăiești cu senzația că ai fost fraierit/furat de niște bani în plus în portofel fiindcă cinicii de pe net ți-ar spune ”fraiere n-ai știut să negociezi” (ca și cum e echivalent cu a cumpăra o pâine), sau exact ca-n situație ei să nu ai atâtea opotunități & te supere faptul că alți oameni cu pile (sau favoruri) au ”reușit” în viață doar din pură șansă iar tu să te mulțumești cu firimituri, sau ai prestat o vreme pe ceva ce ți-a plăcut și te-a plătit bine comparativ cu slujba anterioară și, sintr-o dată, descoperi că nu mai ai loc de muncă fiindcă se strânge cureaua sau fiindcă se închide/mută firma, iar tu te uiți larg în stânga și-n dreapta și te cuprinde fiorul că de la o muncă la care prestai bine trebuie să revii cu un nivel sau două nivele mai jos (și ca muncă, și ca salariu).
Criticii vor spune ”Păi da, dar ea e în America, își găsește” – dacă ne uităm la cât se văicărește, nu prea cred. Asta înseamnă disperarea.
Alți critici vor spune că e o echivalență falsă, fiindcă acolo unde e ea e America și aici suntem în România. De acord, de aceea când vorbim de lipsă de oportunități pe bune, pentru un trai ”decent” (de-cent?), în România avem aceeași situație unde cei cu pile/favorizați iau posturile bune din prima din șansă.
Sincer, nici nu vreau să își dea Zoso sau Nwradu textila jos.
Am decedat :)!