Contul de Instagram al unei fete este raportat de nişte cetăţeni şi şters (sau blocat temporar). Fata pune pe Youtube un clip în care plânge şi zice că acel cont cu 150.000 de followeri e tot ce are, că nu poate să se întoarcă la un job la McDonalds, că nu este “working material”, că nu poate avea un job 9to5 etc.

Clipul în sine ajunge la 300.000 de views, asta în condiţiile în care mulţi oameni l-au dat mai departe ca să facă mişto de ea.

Mie nu mi s-a părut nimic amuzant, ba chiar m-a întristat puţin. Disperarea tipei e atât de mare încât ajunge să admită că înainte să fie influenceriţă se prostitua şi că fără acel cont de Instagram e foarte probabil să revină la ce făcea înainte.

Aici sunt mai multe chestii de discutat. În primul rând ceea ce făcea ea pe Instagram e tot o formă de prostituţie. Da, nu mai faci sex cu bărbaţi la colţ pe stradă, dar te pozezi în ipostaze care să-i facă pe alţi bărbaţi să te plătească şi, eventual, să facă singuri sex. Nu ştiu dacă avea cont de Patreon şi înainte să-şi piardă contul de Instagram sau ce fel de content punea acolo, însă văd ce postări are pe noul cont şi pe Youtube.

Pe lângă asta, tipa nu e vreo frumuseţe, prea smart nu e, după cum admite şi ea, deci pur şi simplu se folosea de corpul ei pentru a câştiga bani.

Şi aici intervine marea problemă, pentru că vedem foarte clar ce este un influencer în ziua de azi: o prostituată care practica o formă de soft porn pentru a câştiga bani. Nu-mi e foarte clar cum făcea bani tânăra influenceriţă, dar nu m-aş mira să descopăr că avea campanii la branduri cunoscute, cu planuri de marketing solide.

Ăsta este punctul în care s-a ajuns. Nişte oameni care nu se remarcă cu absolut nimic în viaţă, care nu au păreri, care nu sunt nici deştepţi, nici frumoşi, ci care pur şi simplu dau textila jos, ajung să strângă 150.000 de urmăritori şi să trăiască din online. Ba chiar să fie numiţi “influenceri”. Sincer, nu cred că termenul de “influencer” poate să meargă mai jos de atât.

Iar parte din problemă sunt brandurile şi oamenii din agenţiile de marketing, care au ajuns să stea doar cu nasul în cifre. Are 150.000? Excelent! Nu contează cum i-a făcut (e foarte posibil ca tânăra din cazul nostru să fi cumpărat o parte din ei), nu contează ce tip de conţinut pune, hai să facem campanii cu ea. Hai să cumpărăm spaţiu publicitar pe bucile ei!

Credeţi că treaba asta nu se întâmplă şi în România? Desigur că se întâmplă, pentru că şi marketerii noştri sunt sclavii Excelului.

Iar în timpul ăsta oamenii cu păreri argumentate, logice, cei care chiar îi fac pe urmăritorii lor să gândească sau care le oferă alte tipuri de content de calitate ajung să fie mai pe la coada topurilor, pentru că nu dau suficientă textilă jos.