Contul de Instagram al unei fete este raportat de nişte cetăţeni şi şters (sau blocat temporar). Fata pune pe Youtube un clip în care plânge şi zice că acel cont cu 150.000 de followeri e tot ce are, că nu poate să se întoarcă la un job la McDonalds, că nu este “working material”, că nu poate avea un job 9to5 etc.
Clipul în sine ajunge la 300.000 de views, asta în condiţiile în care mulţi oameni l-au dat mai departe ca să facă mişto de ea.
2Performant (ex-2Parale) a lansat recent un tool de intermediere a relaţiei dintre brand, agenţie şi influencer. Ei nu-i spun chiar aşa, îl marketează drept un serviciu care “elimină hârtiile” şi automatizează plăţile. Teoretic, influencerul semnează un singur contract, cu 2Performant, apoi îşi încasează banii imediat ce clientul aprobă publicarea contentului creat. Şi agenţia (sau clientul) semnează un singur contract, însă pentru ei sistemul funcţionează mai mult în regim pre-pay din câte am înţeles.
Vineri a avut loc conferința Influencer Marketing and Ethics in Advertising organizată de PRIAevents, în parteneriat cu Romanian Advertising Council (RAC). A fost genul acela de conferinţă super nişată, la care au participat în special membrii RAC (despre care auzisem destul de vag până acum, recunosc) + ceva presă. În acest moment sunt 74 de membri RAC, companii mari, agenţii importante de publicitate etc. Nu-mi dau seama exact ce caută România TV în acea listă, dar nici n-am cercetat foarte mult, doar mi-a sărit în ochi sigla lor.
Am văzut atât la Influencer Marketing Conference, cât şi la Webstock, nişte studii de caz bune. Cifre, idei mişto, clienţi care şi-au dat acordul pe nişte chestii edgy, multe planete aliniate. E excelent că se întâmplă astfel de campanii, chiar dacă mi se pare că sunt mai puţine decât în anii trecuţi. Însă nu acolo e problema, ci la diferenţele uriaşe între munca “de festival” sau nu neapărat de festival, cât “de showcase” şi munca aia de zi cu zi. Chestiile ne-sexy, briefurile banale, clienţii care plătesc prost şi care îşi doresc avioane, sau clienţii care ar merita mai mult şi pentru care nu facem suficient pentru că ne pierdem timpul cu cei care plătesc prost şi vor avioane.
Zilele astea s-a reluat povestea cu influencerii care nu livrează mare lucru, acum pornind de la ceva eveniment de la Cluj la care au venit doar vreo 4 persoane. Vali şi Alex au atins subiectul deja, dar s-au referit mai mult la cifre. Sute de mii de followeri care nu se transformă în conversii, participanţi, cumpărători ai unui sandviş sau măcar afişări pe un clip. Însă asta e doar o jumătate de problemă. Şi situaţiile astea se repetă pentru că toţi cei care au obiective de awareness consideră că la ei nu se aplică discuţiile astea.
Un alt motiv pentru care sunt folosiţi aceşti oameni este transferul de reputaţie. Brandul de ceasuri X se asociază cu un influencer nu doar ca să-i convingă pe fanii influencerului să cumpere ceasurile, ci şi ca să transfere către brand o parte din calităţile pe care le are omul respectiv. Orice brand care se asociază cu Federer vrea să transmită excelenţă. Vodafone l-a luat pe Bromania pentru că e cool, la fel şi Telekom cu Deliric. Ambele branduri de telefonie vor să le arate tinerilor că şi ei sunt cool. Pentru alte branduri e important să comunice integritatea, eficienţa etc. Catena, de exemplu, şi-a ales foarte bine “influencerii” cu care lucrează, sunt foarte relevanţi pentru publicul lor ţintă. Că au nişte aduri uneori jenante e altă poveste.
Probabil una dintre ştirile de săptămâna asta e legată de influenceriţa Kylie Jenner (ceva soră vitregă cu surorile Kardashian) care s-a plâns că Snapchat e naşpa şi că nu-l mai foloseşte.
Acţiunile Snapchat au scăzut cu câteva procente, iar cineva deştept (şi cu interese în zona de influenceri, aş putea adăuga, dacă aş fi puţin paranoic) a făcut conexiunea între cele două lucruri.
“Vai! Un influencer a zis de rău de o companie, apoi acţiunile companiei au scăzut cu 6%! IATĂ puterea influencerilor!”
Titlurile din România au fost şi mai simpatice, că avem şi noi mulţi influenceri, şi e bine să ştie lumea puterea Lor: “Cum a pierdut Snapchat 1,3 miliarde de dolari după un singur tweet“.
Olivia Munn e o actriţă relativ cunoscută pe care am remarcat-o în The Newsroom şi care recent a mai apărut prin X-Men şi alte câteva prostioare. Pentru că are 1,7 milioane de followeri pe Instagram, Booking.com s-a gândit să-i ofere o excursie în Insulele Turks şi Caicos pentru ea şi prietenele ei, cadou pentru aniversarea celor 37 de primăveri.
O săptămână acolo costă vreo 10-15.000 de dolari într-o vilă pe malul mării, cu locuri pentru 9 persoane şi un peisaj superb. Dacă mai adăugăm şi vreun avion privat, ajungem la vreo 25.000 de dolari oferiţi de Booking.com.
De banii ăştia Olivia Munn a pus zeci de InstaStory-uri, 12 postări pe Instagram (şi a menţionat contul Booking.com în două din ele). Bonus, a obţinut şi nişte articole prin Daily Mail şi alte publicaţii online gen Maxim cu povestea aniversării ei mişto. Teoretic o singură postare oferea suficientă acoperire încât să justifice costurile respective. Am fost, am văzut, merci @BookingCom.
