Aniversarea YouTube în România mi-a amintit cât de repede te consumă mediul ăsta

Am ajuns la conferinţa de presă ce marchează 10 ani de Youtube în România, seara a fost şi o petrecere epică la care au cântat Delia, Asia, Body & Soul şi alţii. N-am mai mers şi la petrecere din motive de şedinţă foto la business-ul paralel, dar am auzit că s-a stat mult după miezul nopţii. Mă bucur că se bagă atâţia bani în astfel de lucruri pentru că Google întoarce puţin din tot ce încasează în economia noastră. Locul în care au avut loc evenimentele are acţionari români, toate firmele care au fost implicate în treaba asta de la catering până la PR sunt româneşti, se taie nişte facturi acolo.

Acum comparaţi cu chestiile pe care le-a făcut Meta vreodată în România. Sau chiar şi Apple. Şi în Facebook + Instagram se bagă bugete uriaşe din partea companiilor, dar nu-mi aduc aminte să fi arătat prea mare interes de comunicare cu piaţa. De apreciere a creatorilor de conţinut de pe urma cărora faci nişte bani, până la urmă.

Ca să nu mai amintesc de support, care chiar există la Google. Nu e perfect, dar măcar ajungi să vorbeşti cu nişte oameni ceva mai rapid. De Facebook se plânge toată industria de MarComm (atât de platformă în sine, cât şi de support), eu am avut o singură dată nevoi mai speciale şi am rezolvat printr-un super noroc.

Revenind la aniversarea Youtube România, au trecut ei în revistă nişte borne importante de-a lungul anilor. Ocazie cu care mi-am amintit cât de mult s-a schimbat peisajul video între timp. Câţi oameni au apărut şi au dispărut între timp. Mă gândesc aici la Mikey Hash care a atins primul 1 milion de abonaţi, dar care a rămas blocat acolo şi nu pare să-şi găsească o direcţie. Are clipuri cu 10k views la un canal de 1.44 milioane de abonaţi. Mă mai gândesc şi la Ilie care a dispărut de tot, la gaşca de la Sector 7 care s-a apucat de alte chestii, la Anne-Marie care s-a lăsat de tot.

Mai sunt şi alte nume care erau pe val acum 5-7 ani şi care au dispărut voit sau nu. Mediul ăsta te consumă extrem de rapid şi nici nu are milă cu cei care intră în spirala asta. Publicul cere mereu alte lucruri, tot mai mult conţinut, mai multe lucruri personale, vor să simtă că sunt cu tine din momentul în care te trezeşti până când te culci, dar obligatoriu în timpul ăsta trebuie să faci nişte lucruri incredibile. Nu ţine să o laşi mai moale sau să ai o viaţă obişnuită, banali sunt şi ei, nu le trebuie asta. 

Şi după ce le-ai dat acces la tot şi ai făcut toate tumbele posibile, după ce ţi-ai epuizat toate resursele creative sau nu mai arăţi la fel de bine ca înainte, ajung să se plictisească de tine şi să meargă spre alţi creatori de conţinut.

Sigur că în timpul ăsta poţi face nişte sume enorme de bani, cât ar câştiga într-o viaţă întreagă un angajat obişnuit. Şi dacă îi investeşti cu cap poţi să trăieşti liniştit şi după ce nu mai eşti pe val. Dar ce-am observat la oamenii ăştia e că nu prea fac alegerile potrivite în materie de investiţii (ciudat cum nu cumpără multe apartamente în Dubai, am auzit că e cea mai tare chestie). Banii se toacă pe haine, restaurante, vacanţe, tot felul de chestii care să menţină „standardul”. Despre asta o să mai vorbim şi cu alte ocazii.

Mai jos şi nişte cifre actuale despre YouTube România:

• 12 milioane de români folosesc YouTube România
• 5.5 milioane de români se uită pe YouTube la TV (nu doar pe TV, desigur)
• 91% spun că învaţă chestii de pe YouTube (păi de unde să înveţe, de la TV?)
• avem peste 8000 de canale cu peste 10.000 de abonaţi
• avem 1600 de canale cu peste 100.000 de abonaţi
• avem 150 de canale cu peste 1 milion de abonaţi (păi şi câte canale au multe views dintre astea?)
• Zaiafet în topul 3 canale educaţionale, mi se pare mişto că a crescut aşa mult
• podcasturile au fost „confiscate” de Măruţă, Bobonete şi Mihai Morar (după ei probabil că sunt Andi Moisescu, Horia Brenciu, Gojira).