… şi am realizat asta foarte târziu.
Aşa cum şi printul a ajuns să fie depăşit, din aceleaşi motive pe care le-am descoperit zilele astea.
Pentru că am stat în pat câteva zile „mulţumită” unei … viroze să-i spunem(?) – (deşi, dacă mă iau după tata, zilnic era alt diagnostic – vezi că poate să fie şi aia, vezi că şi porcina are simptomele alea, vezi că şi aia e cam aşa) – am avut ocazia să mă uit la televizor. Mult. Şi am descoperit (sau mai bine zis mi-am amintit) de ce mă uit atât de rar la TV: pentru că n-ai ce să vezi. Şi aici nu vorbesc de sâni goi, acces direct, măruţă, capatos, badea-care-îl-înjură-pe-băsescu sau alte specimene. Nu. Eu zic aici de conţinutul nou pe care televiziunile îl furnizează zilnic.
Dacă stai o zi întreagă la TV, după primele 3 ore ai văzut absolut tot ce se putea. Ştirile sunt ACELEAŞI. Şi nu la modul că se tratează aceleaşi subiecte. Nu. Pe PRO de exemplu jurnalul de dimineaţă şi ăla de la prânz n-au avut decât o ştire sau două diferite. Iar seara toate la grămadă. Nu mai spun de realitatea şi antena 3 care dau over and over again cele 10 materiale pe care le au.
Eh şi problema nu vine de aici, dar ştiţi că era mitul ăla conform căruia doar la Discovery merită să te uiţi. Myth Busted, ca să zic aşa. De fapt, la Discovery e de ajuns să te uiţi vreo 2 ore pe zi. Pentru că în rest ori sunt chestii mai puţin interesante, ori se reiau Myth Busters, Grand Designs şi alte 2-3 emisiuni pe care le urmăresc. Adică e acelaşi episod şi de la 9 şi de la 15:00, şi seara de la 8 sau cât o fi…
Am încercat să combin şi animal planet, şi explorer, şi tot m-am plictisit. Nici măcar nu vreau material de calitate, vreau ceva nou. Nu pot să mă uit de 3 ori într-o zi la acelaşi episod din Grand Designs, sau să văd acelaşi reportaj de 5 ori.
Şi aici mi-a picat fisa: pe net suntem obişnuiţi cu informaţie fresh de 10 ori pe zi. Şi suntem obişnuiţi pentru că e posibil aşa ceva. Dacă la TV lucrează 10 oameni la un material, pe net pot lucra 2. Se duc pe teren, fac poze, video etc, se întorc, scriu, publish şi aia e. Dacă pe print sau TV mai durează o grămadă după ce jurnalistul a terminat de scris materialul, pe net trebuie doar să mai dai publish.
