HD, 2D, 3D… fuck it, bring the avi's in here

La început a fost televizorul. Alb-negru, în caz că aţi uitat. Eu am avut acasă televizor alb-negru. Au mai fost şi diferite variante de TV color, mai mult sau mai puţin colorate. Prin 90 şi ceva am avut primul TV color. În urmă cu vreo 16 ani. A urmat un TV cu ecran plat (primu la momentu respectiv – un Sony) şi câteva mai mici prin casă.  Acum lumea îşi ia plasme. Sau mai exact, lumea şi-a luat plasme încă de acum 1-2 ani, acum îşi iau televizoare 3D.

Şi n-am nicio problemă cu chestia asta, dar dacă tot o ardem high-tech, n-ar fi frumos să avem şi conţinut? Când s-au introdus televizoarele color deja se transmitea color. Noi nici n-avem 10 posturi HD şi deja o ardem pe 3D?

Panasonic are campanie cu televizoare 3D. Samsung are campanie cu televizoare 3D. Eu am văzut un singur film 3D, Ice Age – şi nu pot să spun că m-a impresionat. Ieri, la conferinţa de lansare a paginii O nouă dimensiune în TV, am pus o întrebare: Ce conţinut avem pentru televizoarele 3D. Un domn amabil mi-a răspuns că se aşteaptă peste 100 de titluri anul viitor. WOW! 100 de titluri? Hai să zicem că jumate nu-mi plac. La filme horror nu mă uit, la blockbustere nici atât… rămân 50. Dau jde milioane + sute de euro pe ochelari ca să mă uit la 50 de filme? Nu.

Reiau, acum 15 ani ne uitam la televizoare alb-negru. Bine, hai nu 15, am fost noi săraci şi n-am avut bani să luăm color când trebuia. Să zic 20 de ani. Şi de atunci am trecut de la analog la digital, de la ecran bombat la ecran plat, de la tub catodic la LCD.

Iar la cumpărat filmele de pe net, tot aşa. Acum 5-6 ani mă uitam la cam-uri fără probleme. Acu dacă nu sunt cel puţin 1080p înseamnă că nu pricep acţiunea.

Când om avea şi noi câteva produse 3D fără conversii şi alte prostii, poate. Mă mai gândesc dacă îmi iau plăsmoaie. Că mai mult mă uit la laptop decât la televizor. Singura chestie pentru care mi-aş lua LCD ar fi să am port USB şi să văd filmele direct de pe hardul extern.

Până atunci hai cu pornache .avi că se înţelege.