Sunt un optimist incurabil şi asta o ştie multă lume. E un optimism dus până la prostie, până la indobitocirea celor din jurul meu. E ceva patologic, dincolo de orice raţionament. Şi cu toate astea persistă în mine.
Cred până în ultimul moment că pot schimba deciziile oamenilor, cred că lucrurile pot lua întorsături spectaculoase mai ceva decât crede Daniel Pancu în miracole (pentru pasionaţii care îşi mai aduc aminte reclama la vopseaua Duffa).
Sunt convins că România o să bată Franţa diseară, că situaţia la Liverpool se va redresa, că o să fie primăvară de la mijlocul lui octombrie. Evident, toate astea au şanse mici să se întâmple, dacă e să privim raţional. Aşa că n-o să privim raţional.
4 comentarii. Leave new
esti printre ultimii 🙂
cu timpul o sa ajungi sa fii un simplu optimist, acum esti chiar exagerat.
„Daca nu putem schimba realitatea, hai sa schimbam macar modul de a privi realitatea.” (Andrei Plesu) Cred ca optimismul asumat e un fel de a incerca sa schimbi realitatea sau macar unghiul din care o privesti si asta e BINEEEEE.
nu ai leac, nu ai nici noroc.. din pacate 🙂