Dascăli şi şcoli

V-am mai zis că am început viaţa şcolară într-o clasă de elite. Tare greu au aranjat ai mei să intru în clasa copiilor care făceau cele mai frumoase bastonaşe la grădiniţă, care învăţau cel mai repede poezii şi care ştiau cel mai bine cum să spună „farfurie” şi „lingură” în engleză.

Şi cu tot efortul lor am nimerit în prima zi de şcoală la o altă clasă. De-asta eu nici n-am poze cu colegii mei în prima zi, am cu alţi copii. Atunci am beneficiat de insistenţele mamei, care până la urmă m-a luat din clasa în care nimerisem întâmplător şi m-a dus la clasa de copii deştepţi. Asta a fost prima alegere care mi-a influenţat educaţia. Dacă rămâneam la clasa respectivă probabil aş fi ajuns ca toţi ceilalţi copii de acolo. Ei au fumat primii, ei se băteau mereu, ei erau printre clasele problemă.

Ţin minte că eu nu prea voiam să mă mai mut, mai ales că stăteam în bancă cu un băiat care părea destul de cool şi mai avea şi lanţ de aur la gât. Ceea ce la 7 ani mi se părea un element diferenţiator esenţial. Dar a ştiut mama mai bine. Au urmat teste, caiete de lucru suplimentar, exerciţii şi teme în plus venite fie de la învăţătoarea noastră, doamna Nanciu, fie direct de la mama. Iar în clasa a cincea aveam 17 copii olimpici. Pe municipiu eram ca la Balonul de Aur: 3 fete pe podium şi toate de la noi din clasă. Noi mergeam la olimpiadă la fel cum alţi copii se duceau în parc. Şi ne-a prins bine.

Liceul aş fi vrut să-l fac la Lazăr. Citisem eu Cişmigiu et Comp. şi nu exista liceu ‘mai minunat’. Dintr-o altă întâmplare am ajuns la Şcoala Centrală dar am avut ocazia să mă mut în Lazăr încă de la începutul clasei a 9-a. N-am făcut-o şi s-a dovedit a fi a doua alegere importantă. Atunci n-a mai ales mama, am ales eu şi bine am făcut. Am descoperit că există ceva ‘mai minunat’ decât Lazărul. N-aş da cei 4 ani în Şcoala Centrală pe nimic din lumea asta.

Pentru unii copii alegerile astea nu sunt la îndemână. Dar UNICEF ştie că „Viitorul copiilor începe la şcoală” şi în cadrul acestei campanii încearcă să aducă schimbarea. Puteţi dona sau vă puteţi informa despre eforturile UNICEF pe www.sustineunicef.ro.

PS: Pe mine m-a onorat invitaţia de a scrie despre această campanie, mai mult decât vă închipuiţi. Şi ca să subliniez asta, vă reamintesc ce înseamnă să susţineţi UNICEF. Timp de 100 de ani FC Barcelona n-a avut niciun logo pe tricouri. În 2006 au încheiat un contract cu UNICEF prin care catalanii plăteau 1,5 milioane de euro anual pentru asocierea de imagine. Asta în condiţiile în care toate cluburile iau bani grei de la sponsorii de pe tricou.