La începutul campionatului Oţelul Galaţi era o echipă mică de provincie pe care n-o băga nimeni în seamă. După primele meciuri câştigate Oţelul Galaţi şi-a dat seama că joacă destul de bine, astfel încât poate să spere la un loc bun în campionat.
După alte câteva meciuri Oţelul Galaţi a mai urcat puţin în clasament şi a văzut că n-are decât două înfrângeri. Atunci a început chiar să spere la cupele europene. Cu toate astea, jucătorii şi conducătorii au rămas modeşti.
După ce a jucat cu echipele mari şi a câştigat, Oţelul Galaţi a ajuns pe primul loc al clasamentului. Au continuat să spună că n-au mari şanse să rămână în fruntea clasamentului şi că profită de o conjunctură favorabilă.
După alte câteva etape Oţelul Galaţi s-a detaşat în clasament iar modestia a fost înlocuită de nişte declaraţii mai mult sau mai puţin rezervate.
În finalul turului Oţelul Galaţi era aşezată confortabil în fotoliul de lider. Nu numai că s-au declarat favoriţi, dar au spus că echipele mari nu mai au şanse să-i ajungă din urmă.
Câteva victorii legate au transformat discursul unei echipe mici, de provincie, fără mari pretenţii, de la modestie la siguranţă şi vorbe curajoase. De fapt, echipele mari rămân echipe mari iar Oţelul Galaţi rămâne o beneficiară a conjuncturii, un lider cu o existenţă efemeră, aşa cum a fost şi Unirea Urziceni (un one hit wonder).
Acum luaţi povestea asta şi transpuneţi-o în online.
