Category

All Sports

Friendly derby – ziua în care există 2 echipe de fotbal în Liverpool

0

La ambele vizite din Liverpool am trăit cu senzaţia că există o singură echipă de fotbal în oraş.

Nimeni nu vorbește despre Everton, ca și cum albaștrii n-ar exista, chiar dacă uneori (destul de rar, e drept) se întâmplă să fie peste LFC în clasament.

Fiecare localnic cu care intri în vorbă te întreabă daca ești fan al lui Liverpool și ai venit pentru THE GAME. N-am vorbit cu niciun om care să ţină cu Everton, dar poate că n-am fost prin localurile potrivite.

Citeste mai mult

Rezultatele din handbal ne arată cât de uşor se poate face performanţă

8

România are un parcurs perfect la Campionatul Mondial de Handbal feminin ce are loc în Germania chiar în aceste zile. Dacă n-aţi urmărit până acum meciurile, echipa noastră a câştigat primele 3 meciuri din grupe şi mai are 2 încercări până va afla cu cine o să joace în optimi (unde e deja calificată). 

Rezultatul de acum nu este incredibil, România are o echipă puternică şi un antrenor de talie internaţională. Suntem în cea mai bună perioadă pentru handbalul feminin, cu o echipă care a câştigat în premieră Champions League anul trecut şi cu o medalie de bronz pentru naţională la Mondialul de acum 2 ani. În plus, o avem şi pe Cristina Neagu, care a fost declarată cea mai bună jucătoare de handbal din lume. 

Chestia asta nu e deloc întâmplătoare şi a fost construită în ani la rând, cărămidă cu cărămidă. În istoria recentă a fost mai întâi acea echipă puternică a Oltchimului, care în anii 2000 domina la nivel naţional şi făcea primii paşi în cupele europene. Fetele au câştigat atunci Cupa EHF şi au reuşit să ajungă în grupele Champions League (2007-2008). Pe-atunci nu visa nimeni să ajungă în fazele superioare ale competiţiei, era suficient să jucăm la masa bogaţilor.

Citeste mai mult

Nu-mi imaginam că vom ajunge aici

4

Zilele treceau toate la fel când eram în vacanţă la bunici. (Dez)avantajul de a avea bunici bucureşteni e că n-am amintiri cu vaci, oi şi găini, ci dimineţi petrecute în Cişmigiu cu clătite şi compot sau plimbări lungi prin Plumbuita sau Tei. Unele zile erau diferite, în momente numai de bunicul ştiute. Ieşeam mult mai devreme în parc, apoi ne întorceam repede pentru ca bunicul să se poată lipi de radio-ul din bucătărie unde se auzeau nişte bărbaţi care vorbeau foarte repede şi uneori strigau “gooool”. La început n-aveam voie să asist, probabil pentru că puneam multe întrebări şi nu era timp să primesc răspunsuri, totul se petrecea cu repeziciune. În unele zile bunicul se enerva şi se ducea să se culce, iar bunica îmi spunea să nu-i stau în cale, în altele era aşa fericit încât mai ieşeam o dată în parc. Sau măcar până la magazin, să ia ceva de băut.

Abia mai târziu am înţeles ce e cu etapele şi cum se transmit ele la radio. Mă uitam şi eu la meciuri deja, dar la cele 2-3 partide care se difuzau la TV. În general vedeam doar Steaua – Dinamo, Steaua – Rapid şi alte câteva meciuri. Aveam acces mult mai uşor la Premier League, de care mă bucuram din plin, mai ales în a doua zi de Crăciun, când aveam voie la TV mai mult.

Citeste mai mult

Zi de meci: Liverpool – Chelsea

1

Unul dintre oamenii din echipa Tackle.ro a fost pe Anfield la Liverpool – Chelsea şi a avut ocazia să stea chiar la nivelul gazonului, în peluza The KOP. A filmat totul, inclusiv bucăţi dinainte de meci, cu stadionul şi împrejurimile. Seamănă foarte mult cu ceea ce am văzut şi eu acum 9 luni, la Liverpool – Arsenal. Dacă vreţi să aflaţi cum vede un fan un meci de Premier League, video-ul ăsta e potrivit. Poate lipseşte doar aglomeraţia de la final, când 60.000 de oameni vor să plece toţi în acelaşi timp de la stadion şi se formează cozi uriaşe în staţia de autobuz.

Apropo, să nu vă mire că un român a prins locuri chiar în peluza suporterilor englezi, am înţeles că tot mai mulţi au transformat abonamentele la meci într-un business şi fac bani buni urmărind meciurile de acasă. Chiar şi în interiorul The KOP se închiriază pentru câte un meci cardul de abonat, pe nişte sume frumuşele. Nu mai e o peluză întreagă cu fani din tată în fiu, a devenit mai degrabă un business.

Am citit recent un articol foarte bun pe tema asta, care explică legătura între atmosfera tot mai plictisitoare de pe marile stadioane ale Europei şi numărul tot mai mare de turişti care vin să asiste la meciuri. Văd că e băgat sub paywall acum, însă ideea de bază e că suporterul de rând nu-şi mai permite să vină meci de meci, iar pentru cluburi sunt mai profitabile experienţele cu hospitality şi excursiile turiştilor care fac un efort ca să-şi vadă o dată echipa favorită.

Naţionala de fotbal are o identitate de brand şi un nou echipament

5

Se pare că rugile ne-au fost ascultate! Lipsa unei identităţi de brand, singurul motiv din cauza căruia naţionala de fotbal nu s-a mai calificat la Mondiale, s-a rezolvat în sfârşit!

De acum, băieţii vor începe să joace pe bune, vor fi motivaţi să se ridice la nivelul brandingului şi ne vor aduce calificare după calificare. Sau, mă rog, măcar o să pierdem cu ceva mai mult stil.

Lăsând gluma la o parte, cei de la Brandient au creat acest blazon al naţionalei, inspirat din stema României. Dacă în stema noastră e o ciorbă, şi blazonul ăsta e tot aşa, cu elementele unei naţiuni formate din mai multe regiuni mai mici. Bine că nu suntem englezi, că era şi mai complicat.

Cele 5 elemente reprezintă provinciile istorice: Muntenia, Moldova, Ardealul, Oltenia şi Dobrogea, stilizate într-un fel ce se vrea a fi modern. În centru e o minge de fotbal pentru că “fotbalul ne uneşte”. Nu arată deloc rău, iar ideea din spate e bună, o să explic mai jos de ce.

Citeste mai mult

Se pregătesc noi reguli în tenis

2

Steve Simon, CEO-ul circuitului feminin de tenis (WTA), vorbeşte de ceva timp despre nişte schimbări pe care ar dori să le facă în structura meciurilor. E vorba de lucruri complet noi, precum durate fixe ale unui meci sau alte elemente care sunt deja implementate la dublu, precum super tie-break-ul (acel game care se joacă punct cu punct până la 10).

Problema vine, de fapt, de la televiziuni, nu de la Steve Simon, pentru că omul nu e un super inovator doar de dragul jocului. Însă pe măsură ce sportivii au început să-şi petreacă tot mai multe ore în sala de forţă şi au început să-şi injecteze diverse chestii mai mult sau mai puţin detectabile, corpurile lor au devenit tot mai rezistente la efort, ceea ce a dus la multe meciuri maraton. La băieţi avem frecvent meciuri între 3 şi 5 ore, în timp ce la fete un meci cu adevărat “disputat” şi “bun” începe de pe la 2 ore şi jumătate şi poate ajunge şi la 4 ore.

Citeste mai mult

Primele concluzii despre sezonul din Premier League

1

Au trecut 10 etape din acest sezon de Premier League, aşa că putem trage primele concluzii reale. Mereu mă feresc să pun rapid o etichetă unui anumit sezon, aşa că aştept să treacă primul sfert ca să-mi fac o imagine clară. Abia după 10 etape poţi să spui că ai văzut majoritatea echipelor jucând, s-au rulat jucătorii, au apărut primele accidentări şi echipele au fost nevoite să arate cum gestionează situaţia.

Teoretic, în primele 3-4 etape dintr-un sezon toate loturile sunt apte, echipele pot face schimbări, joacă oamenii care sunt cu adevărat în formă, unele cluburi pleacă lansat datorită programului sau norocului de moment. 

Aşa s-a întâmplat şi sezonul ăsta, când după primele 5-6 etape erau în top echipe precum Newcastle, Watford, Huddersfield sau chiar Burnley.

Citeste mai mult

“E terenul nostru, să ne dea terenul!”

1

Agitaţie mare în ultimele zile pe tema Arenei BNR, pe care Ţiriac şi Năstase se străduiesc s-o scoată din proprietatea Băncii Naţionale şi s-o dea statului ca să poată fi modernizată. 

Adevărul e că acolo nu s-au mai băgat bani de cel puţin 20 de ani, ceea ce a dus şi la închiderea terenului central de către ISU. Ţiriac a mutat turneul ATP la Budapesta şi nici turneul WTA nu se simte prea bine. 

Totuşi, nu pot să nu remarc cu un uşor dezgust modul în care acţionează cel mai bun dublu din istoria tenisului românesc. Năstase e în rolul buldogului care latră, în timp ce Ţiriac e mult mai moderat, dar face jocurile de culise. Iar ca să obţină expunere cât mai mare s-au urcat pe valul “Halep number 1 WTA” şi bat fierul cât e cald.

Citeste mai mult

Cum ratezi calificarea la mondial: Cazul Turcia

3

Turcii îl vor deja plecat pe Lucescu de la naţionala lor, după ce a ratat calificarea la mondial. Asta în condiţiile în care nici măcar nu ăsta era obiectivul, ci Euro 2020. Practic, Lucescu a jucat 3 meciuri, a pierdut cu Ucraina şi Islanda, dar a bătut Croaţia. Cu Ucraina a fost un mega furt, în timp ce Islanda e într-un moment extrem de bun al naţionalei (fără să aibă nume prea mari în afară de Gylfi Sigurdsson).

Ok, dar cum au ajuns turcii în situaţia asta, în condiţiile în care generaţia lor de aur a fost mai bună decât a noastră (locul 3, în 2002)? În primul rând, trebuie luat în calcul că turcii nu s-au calificat decât de 2 ori la mondiale, prima oară în anii ’50, a doua oară în 2002, când au şi reuşit performanţe cu naţionala lui Hakan Şukur, Emre, Hasan Şaş sau Okan Buruk. Nici la Europene nu s-au descurcat mai bine turcii, doar de 4 ori s-au calificat în istoria participărilor. Prin comparaţie, România are 7 calificări la mondiale şi 5 la europene.

Atât generaţia noastră de aur, cât şi a turcilor s-a bazat pe acelaşi mix: câteva vârfuri care jucau la echipe de club mari (AC Milan, Brugge, PSV, Bayer, Balencia, Brescia, Genoa, respectiv Inter, AC Milan, Aston Villa, Bayer Leverkusen, Real Sociedad), plus echipe puternice în campionatul intern (Dinamo, Steaua, Rapid, respectiv Galatasaray, Fenerbahce, Beşiktaş). 

Citeste mai mult

FCSB a redevenit Steaua

5

Adevărul e că în ultimii 2-3 ani Steaua îşi pierduse din strălucire. A fost mai întâi prima ratare a grupelor europene după 15-16 ani consecutivi, acele eşecuri ale lui Rădoi, pierderea campionatului şi vreo 5 înfrângeri în faţa lui Dinamo. Timp în care Steaua n-a câştigat decât o dată şi a remizat de alte 4 ori.

Forma proastă a coincis cu pierderea numelui în scandalul cu Armata, o încercare a unor băieţi de a stoarce nişte bani de la Becali. Fără să fiu vreun fan al machidonului, consider că Gigi e util ca un exudat faringian: nu-ţi place, te zgârie pe gât, te lasă cu o senzaţie nasoală toată ziua, dar până la urmă îşi face treaba.

Steaua ajunsese să se chinuie şi prin Europa, ba chiar a nimerit nişte echipe grele, pierzând şi tradiţionalul noroc la tragerile la sorţi. 

Până la începutul acestui sezon, când lucrurile au început să se lege din nou. Echipa lui Dică a făcut fix cât trebuia pentru a ajunge în grupele Europa League, a dat de nişte adversari accesibili şi s-a trezit lider în grupă, cu şanse bune la calificarea în primăvară. Şi toate astea cu un joc modest, mai ales contra elveţienilor de la Lugano. Până la urmă asta îi lipsea Stelei, puţin noroc în meciurile slabe, acea strălucire de echipă mare.

A recâştigat-o în ultimele luni cu ajutorul lui Denis Man, Budescu şi chiar şi Benzar. Nici nu-mi amintesc ultima oară când Steaua a marcat după o combinaţie între cei doi fundaşi laterali. Nu m-aş hazarda să spun că echipa e pe un drum bun, însă ştiu măcar că zilele astea FCSB a redevenit Steaua.