Ştiu că au trecut vreo 2 săptămâni de când m-am întors din Sibiu, dar parcă nu puteam să las lucrurile neterminate. Pur şi simplu trebuia să zic ceva, măcar ca să am pretext să-i dau link lui Gaben. Bine, hai şi lui Zicu. Deci doar lui Zicu, da? Florica e fată simpatică, dar eu cu Zicu simt că am legat ceva special, numai al nostru.
Nu vă mai spun de ăştia cu care am plecat de la Bucureşti, că îi ştiţi. Suferă toţi de supra-expunere.
Practic, postul ăsta e un fel de extensie a listei cu oameni pe care i-aş vrea la Bucureşti.
Vă ziceam de Gaben şi Zicu, doi fini cunoscători ai filosofiei ghicite în paharul de bere. Dar ei n-ar fi nimic fără consoarte. Ar fi ca blogul fără sidebar, ca berea nefiltrată fără prieteni, ca un corcoduş fără fructe (Alina, zic bine?). Şi-atunci, cum să nu le dai link acestor doi simpatici?
Cu Brylu vă spun sincer că aveam emoţii. Nu ştiam de unde o să ne apucăm unul pe celălalt. În relaţia inter-umană zic. Dar ne-am apucat bine de tot. El a vrut să mă scape de o nevastă, eu m-am bucurat până în momentul în care a zis că glumea şi aşa a trecut un weekend. S-a strâns un ceva care mă obligă să dau un semn când ajung în Sibiu. Că ştiu şi băieţii ăia de acolo câte una-alta (zic de Brylu, Tudor şi Răzvan, că pe ei i-am analizat), chiar dacă de la Bucureşti nu pare.
Denisa a fost Cha mai cuminte. Vă spun, cha mai cuminte, mai ales că am făcut şi schimb de impresii despre noile noastre telefoane. Nu ne mai văzuserăm de mult, ce-i drept. Nici măcar o săptămână întreagă. Deja văd un pattern. Mai ales că urmează să ne vedem iar.
Pe Groparu l-am văzut numai sâmbătă, fiind şi atunci ocupat cu juniorul. Între două reprize de legănat ne mai arunca din poignée câte un amănunt istoric legat de Sibiu. Şi trebuie să vă spun că e tobă de istorie, l-am simţit. Gropărelul o să aibă parte de nişte lecţii pe cinste de la tac-su, când s-o face mai mare.
Liviu Alexa este… cum să spun eu într-un mod cât mai plăcut… dissruptive. Şi mi-a plăcut că el performează în toate domeniile. Trustul de presă, ca trustul de presă, dar omul performează şi când bea şpriţ. O face cu un aer competitiv, nu oricum. La fel şi cu glumele. Performanţă.
Pe Cristi şi Alexandra i-am lăsat să aştepte vreo jumătate de oră, cât m-am plimbat eu după piariste prin Muzeul Astra. Baterie la telefoane nu mai aveam, deci degeaba m-ar fi sunat. Noroc că mi s-a făcut dor de Auraş şi am pornit într-un final spre hotel. Că altfel ar fi luat-o pe jos, vreo 5 km, nu mult. O să le dau ocazia să mă ierte, că tot ne-om vedea în curând.
Crivăţ a zis după ce ne-am întors că îi sunt simpatic. N-aş putea să înţeleg de ce. Şi nici de ce n-a zis-o cât eram împreună. Ar fi stat altfel lucrurile între noi.
Pe Nebuloasa n-am uitat-o, dar am lăsat-o la urmă pentru căde data asta m-a privit cu alţi ochi parcă şi m-a iubit mai puţin. Motiv pentru care eu am fost trist şi taciturn. Aproape bacovian aş putea spune. Dar staţi liniştiţi. O să-mi treacă 😀
#prinsibiulmeu este un proiect organizat de Asociaţia pentru Infrumuseţarea Oraşului Sibiu si cofinantat de Consiliul Local Sibiu prin Primaria si Casa de Cultura a Municipiului Sibiu. Alaturi de aceste institutii, parteneri mai sunt Hotelul Levoslav, Printcenter şi Autonom. Mulţumiri pentru sprijin restaurantului Hermania, Atrium Classic Cafe, Vintage Pub, Supporter Sports Pub & Grill, Oldies Pub, CNM Astra şi Muzeului Național Brukenthal.
